luni, 19 aprilie 2010

Despre blogul meu


Vlad, fiul meu, mi-a făcut cadou acest blog. Nu i l-am cerut şi, pomenindu-mă cu el, habar n-aveam la ce o să-mi folosească!
Din respect pentru cel ce-ţi face un cadou, indiferent că te interesează sau nu, trebuie să-i acorzi o minimă importanţă. Dacă-i un mărţişor, să-l porţi cel puţin o zi la piept; dacă-i o haină, s-o îmbraci cel puţin odată, atunci când te vede cel care ţi-a făcut-o cadou; dacă-i o prăjitură, să te căzneşti s-o mănânci şi să-i spui celui care ţi-a dat-o că-ţi place; dacă-i o carte - aici am vrut să ajung - s-o citeşti şi să-ţi spui părerea sinceră despre ea.
Cum să-i arăt eu lui Vlad că mi-a plăcut cadoul lui? Într-un singur fel: scriind (pardon, postând) pe el. Dar, ce naiba să scriu? M-am chinuit două zile ca să aflu răspunsul la această întrebare. El a venit, pe neaşteptate, în timp ce trudeam la mine, la ţară: să scriu despre chinurile mele literare şi să botez blogul „Ucenicie literară”!

Nu-mi va fi uşor să mă exhibez în faţa unor cunoscuţi şi, mai ales, necunoscuţi! Sunt conştient de asta. Cred însă că merită riscul. La ce risc mă refer? La acela de-a fi luat peste picior. De ce cred că merită? Pentru că o să am de învăţat şi eu şi alţi începători în ale literaturii, dacă eu şi cei ce vor voi să colaboreze cu mine o să postăm materiale interesante.
Vreau să fiu bineînţeles: nu intenţionez să dau sfaturi. Doresc să vă fac cunoscute, Dumneavoastră, cititorilor mei interesaţi, zbaterile mele, întrebările mele cu sau fără răspuns, găselniţele mele, în speranţa că ar putea să vă folosească. Cât despre sfaturi, o să încerc să invit pe acest blog persoane autorizate, cu rugămintea să ni le dea.
Dar, am scris deja o jumătate de pagină şi nu m-am prezentat. Vlad a postat deja, pe blog, un material pe care l-am scris pentru Zilele Caiete Silvane. Să zicem că este o primă carte de vizită. Mai adaug că sunt un tânăr „scriitor” de 74 de ani, iar cele două cărţi despre care vorbesc în articol sunt intitulate: „Comoara din Dealul Magiarului” şi „Secretul comorii”. Despre aceste cărţi vreau să vă scriu şi încă despre două aflate în lucru: cum le-am scris şi cum mi-au fost primite de familie, prieteni, critică, ce observaţii mi s-au făcut; o să vă relatez consideraţiile unor scriitori sau critici despre acestea etape şi ce am aflat eu despre cum se scrie un roman. Relatările mele o să se desfăşoare de-a lungul mai multor episoade.
Desigur, ca să înţelegeţi ce-o să vă spun despre cărţile mele şi, mai ales, ce-au spus alţii, ar trebui să le citiţi. Sunt gata să trimit, gratuit, câte un exemplar în format electronic (PDF) celor ce se vor declara interesaţi de ele, cu condiţia să le comentaţi după lecturarea lor. Trimiteţi-mi adresa pe e-mail.
Deocamdată, iată cum arată coperţile celor două cărţi:



























4 comentarii:

Vlad spunea...

Ma bucur ca utilizezi blogul! Chiar am asteptat sa vad primele articole postate. Oricum la noianul de articole scrise de-a lungul vremii, ai cu siguranta de unde alege! Mie imi place inceputul si nu pot decat sa-ti doresc succes in continuare!
Te voi urmari zilnic!

nartip spunea...

-Mult noroc si sa fie intr'un ceas bun.In aprecierea dtale.cred si eu ca asa este corect sa spunem,adica avem blog pentru a ne "arata" cui vrea sa ne "vada/cunoasca",pe noi pe fiecare,iar noi sa putem face la fel cu ceilalti.
-Pentru ca-mi dau seama ca toti tineti la titlul de inginer,a devenit demult banal sa spui ca esti inginer si sa nu spui de care.Si in cazul dtale.-doar remarc-,dornic sa fii "abordat" de alti bloggeri,gasesc ca ar fi bine sa spui de care inginer,ca sa fii corect "interceptat" de catre cei de aceeasi "seama".
-Eu ma prezint in mod mai general,expresie a disponibilitatii mele catre tot felul de bloggeri,fara ca cineva sa fie "intimidat" de titlul meu de "cosmonaut" spre exemplu.Daca asi fi inginer in patiserie-zic si eu asa- poate ca altii dornici sa-si gaseasca preopinenti "deoseama" cu ei ca meserie,m-ar gasi mai usor.
-M-am "oprit" la tine-leat- pe blog,"vrajit" de visul tau implinit si al meu nu.Ai o casa la tara,unde te poti intalni cu vesnicia,pe cand eu nu,pentru ca surorile au vrut bani si au vandut ceeace pe lume nu se vinde;
CASA PARINTEASCA,despre care eu facusem planuri mari pentru la pensie...desi securitatea militara mi-a confiscat doua -mari-volume in manuscris si nu le-am mai recuperat.
-Deja am trecut la povesti...succes si am sa mai te revad.Cu respect,nartip

Artemiu Vanca spunea...

Raspund la "nartip"
Sunt inginer mecanic cu specialitatea masini termice. Nu ma laud cu profesia mea si nici nu-mi este rusine de ea. Daca as fi simplu nuncitor as declar-o la fel, far pic de jena. Toate profesiile sunt importante.
Ma bucur ca ati accesat blogul meu
Va doresc numai bine.
A.V.

Anonim spunea...

...pentru importanta pe care trebuie sa o acorzi unui cadou trebuie sa "te caznesti " sa maninci o prajitura si sa zici ca iti place ...

... sa citesti si sa-ti spui parerea sincer ...

Domnule ,
iti urmez sfaturile , la prajituri imi va fi mai greu , dar , am sa ma caznesc

Bravo Vlad !
replica sincera
dublata de olfactilul unui mare amator de prajituri

Trimiteți un comentariu