joi, 22 aprilie 2010

EPISODUL 4. JURNALE

1.2 Antecedente literare (continuare)
Am lucrat în termocentrala Rovinari în perioada 1971- 1991, o perioadă deosebit de grea. Este o centrală mare (1720 MW), pe cărbune, având în componenţă şase blocuri (1 bloc = 1cazan + 1turbină) . Întreaga perioadă în care am lucrat acolo a fost una deosebit de grea: instalaţiile aveau o fiabilitate redusă, personalul era puţin şi insuficient pregătit, alimentarea cu cărbune era deficitară. În anul 1982, m-am hotărât să ţin, în centrală, un jurnal zilnic. Citez din acest jurnal:
1.01.1982
Păşesc în al doilea deceniu la Rovinari. Au trecut zece ani grei. În opt din ei am făcut parte din conducerea termocentralei. Dintre momentele, orele, zilele trăite aici, multe au fost cu adevărat memorabile, în stare să suscite un interes mai larg. Au fost însă, atât de multe, încât, fiindcă nu mi le-am notat, îmi este greu să mi le amintesc. Acesta este motivul pentru care mi-am propus ca în anul acesta să le consemnez zilnic, iar împreună cu ele gândurile şi reflexiile mele.
4.01. 1982
S-a reluat lucrul după trei zile de sărbători. Pentru centrala noastră, unde problemele se nasc în fiecare moment şi care se ţine în funcţie cu un efort cvasi-colectiv extraordinar, trei zile în lipsa majorităţii personalului de întreţinere şi reparaţii, înseamnă trei zile de chin inimaginabil pentru personalul ce este de serviciu în aceste zile, în centrală, din partea conducerii. Toată ziua se aleargă după personalul consemnat la domiciliu, care nu se găseşte acasă sau nu vrea să vină în uzină ( refuză să deschidă uşile apartamentelor lor, şoferilor de pe maşinile de intervenţie,
8.01.1982
A fost o zi de groază! O zi în care îmbătrâneşti cât într-un an de zile, o zi în care de cel puţin o sută de ori îţi vie să-ţi iei câmpii.
La prima oară erau două blocuri în funcţiune, două în rezervă din lipsă de cărbune şi păcură, două în reparaţii accidentale. La ora 10:38, declanşează blocul 5 printr-o protecţie electrică; la ora 10. 55, declanşează blocul 4 din cauza rămâneri fără apă de răcire lagăre (greutăţi mari la priza de apă brută de la baraj, din cauza aglomerărilor de gheaţă ). Rămânem pe zero! ( nu se debitează energie în sistemul energetic naţional n.n). Reuşim să repunem în paralel (reconectare la sistemul energetic naţional n.n) blocul 5, iar blocul 4 rămâne oprit deoarece i s-a spart cazanul. Demarăm pornirea din rezervă a blocului 2.
La ora 14:40, din cauza unei manevre greşite pe partea electrică, face explozie un întrerupător de 6 KV din staţia electrică generală, însoţită de un început de incendiu (a fost nevoie de intervenţia formaţiei civile de pompieri) şi rămâne fără tensiune o magistrală de 6 KV. Ca urmare, declanşează blocul 5 şi se stinge focul la cazanul blocului 2. Suntem din nou pe zero!
Reuşim să reaprindem focul la cazanul blocului 5 şi, după două ore, ne pregătim de lansarea turbinei. Apare, însă, o punere la pământ la motorul electric al pompei de alimentare cu apă a cazanului, singura în funcţiune şi se stinge focul la cazan. Pornire ratată!
Încercăm să demară blocul 6. Avem greutăţi mari din cauza îngheţului, afară fiind foarte frig (cazanul este, parţial, în aer liber n.n.). Reuşim, disperaţi, să aprindem focul la ora 19 după ce temperatura la păcură a ajuns la 80 grade (temperatura minimă care permite aprinderea focului n.n).
4.07.1982
A trecut foarte mult timp de când n-am mai scris în jurnal (5.05.n.n) Azi (duminică n.n) sunt în uzină până la prânz, am câteva clipe de răgaz şi doresc să recapitulez evenimentele de la ieşirea mea din spital.

----------

În 13.05 am reluat serviciul. În lipsa mea nu mi s-a soluţionat cererea de eliberarea mea din funcţie (director tehnic n.n.). Mi-am reînoit-o, verbal, faţă de directorul uzinei, faţă de directorul general al centralei industriale şi faţă de ministrul adjunct din Ministerul Energiei Electrice. Pe lângă motivele anterioare, am invocat şi starea sănătăţii mele şi i-am mai anunţat că refuz să mai fac, din opt în opt zile, 24 de ore de serviciu în centrală şi să lucrez mai mult de zece ore zilnic.

---------

Pe de altă parte sunt atât de dese trecerile de la o acţiune la alta, de la o campanie la alta (este vorba de acţiunile şi campaniile dictate de forurile superioare, în toate domeniile n.n) că nu apuci bine să te ocupi de una că trebuie s-o laşi în favoarea alteia. Ar fi de o mie de ori mai bine să facem mai puţine lucruri, dar pe cele care le facem să le ducem până la capăt. Sunt prea multe ideile care le vin peste noapte, prea mare graba de a le pune în practică şi prea mari greşelile care se comit, procedând astfel.. Cu prea mare uşurinţă se dau la o parte stările de lucruri, orânduielile, obiceiurile tradiţionale în favoarea unor improvizaţii, unele lipsite de simţul realităţii sau chiar de bun simţ.
În astfel de situaţii, copleşită de de atâtea sarcini, atâtea acţiuni care se iniţiază, de atâtea schimbări, lumea este dezorientată, zăpăcită chiar, nu ştie ce să mai facă, nu ştie de ce să se apuce mai întâi, nu poate face o sută de lucruri deodată, aşa că nu face nimic. Lasă să-i iasă pe o ureche ceea ce-i intră pe cealaltă, aşteaptă să facă alţii ceea ce ar trebui să facă ei, aşteaptă să se aleagă praful.
În tot acest timp, românul face haz de necaz şi, din când în când, strânge cureaua. El îşi manifestă nemulţumirea şi lipsa de adeziune, trăgând chiulul, ironizând stările de lucruri şi persoanele care îl deranjează, creând bancuri, adesea savuroase. Acestea bancuri sunt un nemaipomenit barometru al stării de spirit a naţiunii.

Un astfel de jurnal am ţinut, pe parcursul anului 1985, la termocentrala Turceni, unde am fost detaşat timp de un an.
Cineva m-ar putea întreba de ce prefer să scriu despre perioada copilăriei şi nu scriu despre această perioadă, mai recentă, trăită la maturitate despre care am incomparabil mai mult material personal decât despre cealaltă. Pentru că, dacă aş face-o, ar însemna, într-un fel, s-o retrăiesc şi n-aş putea suporta asta, cel puţin deocamdată.

                                                              Termocentrala Rovinari

7 comentarii:

Unknown spunea...

Imi amintesc de perioada descrisa asa de bine in jurnal si de telefoanele care sunau mereu cand apareau astfel de evenimente (destul de dese). Imi amintesc ce stresat si solicitat erai atunci! Putini realizeaza acum cat de greu a fost atunci. Nu-si aduc aminte decat ca era bine ca aveau un serviciu (unde se faceau ca lucreaza) si o casa primita moca.
Imi amintesc de asemenea presiunile pe care le exerecitau cei din conducerea de Partid si apoi regimul militarizat instituit pana la revolutie.
Intr-adevar....este o perioada de care putini dintre noi si-o reamintesc cu nostalgie sau placere.
Frumos jurnal! Nici n-am stiut de el la cat de cotrobaicios eram in copilarie!

Luminita Saceleanu spunea...

Imi amintesc de acea perioada pentru ca tatal meu lucra la Termocentrala Rovinari si mai tarziu din 1981 si eu. Daca cumva aveti in acel jurnal din acea perioada grea, amintiri si cu tatal meu Romica Patrascu pe care l-ati cunoscut si care din pacate nu mai este printre noi de 16 ani, v-as ruga sa le postati pe blog pentru ca mi-e foarte dor de el.
Cu mult respect,
Luminita Saceleanu
13.05.2010

Artemiu Vanca spunea...

Draga Luminita,
L-am cunoscut foarte bine pe tatal tau si l-am apreciat foarte mult. Am lucrat impreuna la Isalnita, la Rovinari si CET Tg. Jiu. Mi-l aminesc ca fiind priceput,constincios si un foarte bun coleg. A fost, la inceput, operator cazane in camera de comanda, apoi maistru. S-a remarcat, in mod deosebit, la punerea in functiune a blocului 6 de la Rovinari. La CET TG. Jiu s-a ocupat de supravegherea lucrarilor de montaj ale cazanelor si de instruirea cazangiilor. I-am facut si o vizita acasa, in satul vostru de langa Sacelu.
Ma bucur ca ai luat legatura cu mine si iti doresc numai bine si sa fii la fel de stimata si pretuita de semenii tai ca si tatal tau.
A. Vanca

Anonim spunea...

Multumesc pentru cuvintele frumoase pe care le-ati spus despre tatal meu, imi amintesc ca si el avea numai cuvinte de lauda la adresa dumneavoastra in acea vreme. Va urez multa sanatate si va voi mai vizita blogul pentru a citi din insemnarile dumneavoastra.

Luminita Saceleanu

Anonim spunea...

Bunà ziua domnule director Artemiu Vanca,

Mai zilele trecute, pe data de 21 august 2013, càutînd pe Internet màrturii despre Termocentrala Rovinari, am fost plàcut surprins sà gàsesc Blogul Dumneavoastrà, dar si mai surprins am fost de faptul, cà cunoscându-và un pic, am descoperit cà sub aparenta unei asa zise severitàti profesionale se ascunde un om cu suflet tadru, iubitor de poezie.

Nu ne-am vàzut de mai bine de 25 de ani. Am fost colegi la termocentralà, sotia mea fiind chiar subalterna Dumneavoastrà.

Poate cà nici Dumneavoastrà nu bànuiati cà si Eu am scris si scriu poezie, peste 500, cà printre altele am fost membru fondator al cenaclului SANATATEA si al cenaclului COLUMNA din Târgu Jiu.

In 1990 am plecat din tarà si m-am instalat în Franta, la Paris. Am doi copii : fata mea este avocatà, are cabinetul ei personal pe Avenue de la Grande Armée (între Arcul de Triumf si Palatul de Congrese) iar feciorul este specializat în informaticà si lucreazà la biroul nostru de proiectare. Intre 1990 si 1998 am lucrat la o mare intreprindere de instalatii electrice numita EIFAGE, iar din 1998 am creat propriul nostru birou de proiectare, specializat pe devize pentru marile lucràri din regiunea parizianà.

Din 2011 am iesit la pensie în Romania si din 2012 în Franta, dar continui sà lucrez. Sotia mea va iesi la pensie anul acesta.

Citind jurnalul Dumneavoastrà EPISODUL 4. JURNALE, am observat cà descrieti cu precizie, zi dupà zi, evenimentele petrecute în centralà, viata grea, faptul cà lucrati peste 10 ore pe zi, cà din 8 în 8 zile fàceati ca si mine 24 de ore ca director de serviciu, fàrà a fi plàtit, m-a gândit sà và scriu, cà orice muncà depusà trebuie recunoscutà si plàtità.

Din adeverintele eliberate de SC Complexul Energetic Rovinari SA pentru mine, pentru Casa Judeteanà de Pensii GORJ, am observat cà acestea nu corespund cu cartea mea de muncà, nu sunt trecute functiile avute, nu sunt trecute sporurile de care trebuiam sà beneficiem, nu s-au acordat nici-un fel de plàti si sporuri pentru regimul de 10 ore si cel de 24 ore. Nimic pentru regimul militarizat.

Fatà de aceste încàlcàri ale legii si falsuri, am deschis pe data de 10 septembrie 2013 o ACTIUNE CIVILA împotriva SC Complexul Energetic Rovinari SA, la Tribunalul GORJ, creînd asfel o jurist-prudentà, mà gîndesc si pentru ceilalti colegi din fostul colectiv de conducere al Termocentralei Rovinari.

Fiind vorba de un proces la Târgu Jiu, la prima sedintà mà voi prezenta si eu, dupà care probabil am sà angajez un avocat.

Domnule Director,

Và rog, dacà va fi nevoie, sà întàriti prin prezenta Dumneavoastrà la Proces, ca martor, cele descrise de Dumneavoastrà în EPISODUL 4. JURNALE, si dacà considerati necesar sà deschideti si Dumneavoastrà o ACTIUNE CIVILA ca a mea.


Cu stimà,

Viorel GÂRBONI

18, rue Auguste RENOIR
91420 MORANGIS – France

Tel : 00 33 6 10 01 69 34
E-mail : paulgarboni@aol.com

Artemiu Vanca spunea...

Domnule Gârboni,
Îmi amintesc foarte bine de dumneavoastră şi de soţia dumneavoastră. Ştiam şi că aţi plecat în Franţa. M-ar bucura să vă fie de folos jurnalul. Sigur, sunt dispus să susţin oricând ce am scris în el.
Am publicat cinci episoade din jurnal, în revista "Mecanicii '61", în numerele din februarie, iunie, iulie, august şi septembrie. Le puteţi găsi pe site-ul www.mecanicii61.ro, la arhivă.
Vă doresc numai bine dvs. şi întregii familii!

Anonim spunea...

Stimate domnule director Artemiu Vanca,

Và multumesc foarte mult pentru mesajul si amabilitatea Dumneavoastrà. Am sà và tin la curent cu evolutia evenimentelor.

Felicitàri pentru tot ce a-ti scris !

Multà sànàtate si fericire Dumneavoastrà si familiei Dumneavoastrà.

Cu stimà,

Viorel Gârboni



Trimiteți un comentariu