EPISODUL 6. ANUAR NR.1

1.2. Antecedente literare (continuare)

În 2003, a luat fiinţă Asociaţia „Fiii Satului Bănişor”. În acelaşi an, aşa cum am mai spus, a apărut monografia satului meu natal, al cărui coautor sunt. Convinşi că o monografie nu poate fi niciodată completă, Asociaţia a hotărât să editeze un Anuar al ei, în care să se vină cu elemente noi priind istoria satului şi care să reţină cele mai importante evenimente din prezentul lui. Mi-am autoasumat sarcina să editez acest Anuar.

În 2004 a apărut primul număr. Am asigurat apariţia cu regularitate a Anuarului şi în anii următori. Aşa se face că anul trecut a apărut numărul 6 iar în anul acesta va apărea numărul 7.

În fiecare număr am publicat mai multe articole pe teme de istorie sau de actualitate, precum şi versuri. O să-mi reproduc câte un articol sau poezie din fiecare număr, pe care o să le însoţesc cu comentarii şi vederi din sat.

Din primul număr, reproduc „Cântecul Bănişorului”, poezie cu iz popular, în care am pus toată dragostea şi recunoştinţa pe care le nutresc pentru acest sat şi pentru instituţiile lui de bază: şcoala şi biserica.
Rapsodul sălăjean Florica Criste a găsit o melodie pentru acest cântec şi împreună cu fiica ei, Ştefania, l-a cântat în faţa unui număr mare de bănişoreni, doi ani la rând, cu prilejul sărbătoririi Zilei Satului ( 15 august al fiecărui an). În timp ce cântau, am surprins pe muţi consăteni ştergându-şi lacrimile, iar la sfârşit, de fiecare dată, atât cântecul cât şi interpretarea au fost răsplătite că ropote de aplauze. Asta denotă că ele au plăcut.

Mario Vargas Llosa, marele scriitor peruan, în cartea sa Scrisori către un tânăr romancier a denumit calităţile de bază ale unui roman: să convingă şi să placă. Cred că această cugetare se poate extinde la tot ce înseamnă literatură beletristică. Consider, deci, că a căuta nod în papură unei opere literare care întruneşte aceste două calităţi, este un act gratuit.

Cântecul Bănişorului

Bănişor, Bănişor,
Satul meu de dor.
Aici m-am născut
Aici am crescut,
Tu mi-ai fost casă,
Leagăn şi masă.
Ogorul tău trudit
M-a îmbrăcat şi hrănit.

Bănişor, Bănişor,
Casă, leagăn şi ogor;
Bănişor, Bănişor,
Satul meu de dor.

În biserica din sat
Un popă m-a botezat
Şi mi-a dat un nume
Cu care am mers în lume
Şi-o credinţă tare,
Cât soarele de mare.
Fie bine cuvântat
Acel popă din sat!

Bănişor, Bănişor,
Biserică, casă şi ogor;
Bănişor, Bănişor,
Satul meu de dor.

Şi am îvăţat
La şcoala din sat
Să scriu şi să citesc,
Să număr şi să socotesc
Şi să mă mândresc
Cu neamul meu românesc.
Doamne ai grijă de ei,
De dascălii mei!

Bănişor, Bănişor,
Şcoală, biserică, ogor;
Bănişor, Bănişor,
Satul meu de dor.

În veci n-am să uit
Pe cei de demult:
Copiii cu cămeşi lungi
Şi cu straiţe în dungi,
Feciorii cu struţ în clop,
Fetele cu busuioc,
Bărbaţii cu clopuri de paie
Şi cu laibăre de oaie,
Femeile cu conci
Şi spăcele cu sponci.

Bănişor, Bănişor,
Oameni, oameni şi ogor;
Bănişor, Bănişor,
Satul meu de dor.

Anuar nr.1

Biserica

Şcoala

Florica şi Ştefania Criste