duminică, 29 august 2010

COMUNIŞTII

De mut timp, Tiberiu Vanca se străduieşte să demonstreze că foştii membri ai Partidului Comunist Român au fost părtaşi activi, fără excepţie, la crimele comise de fostul regim.
Se ştie că în orice partid există membrii activi – din convingere sau din interes – şi membrii de paie. Consider că majoritatea foştilor membrii de partid, printre care mă număr şi eu, au făcut parte din ultima categorie şi că între ei şi majoritatea celor care n-au aderat la acest partid n-a existat nici o deosebire: au fost la fel de docili şi laşi.
Mai trebuie ţinut cont şi de faptul că nemembrii de partid se împart şi ei în două categorii: cei care n-au fost primiţi în partid şi cei care n-au dorit să se înscrie în partid. Nu ştiu din ce categorie a făcut parte Tiberiu Vanca. Dacă a făcut parte din prima, este de-a dreptul grotesc ceea ce face acum.
Am toată consideraţia pentru cei ce au avut curajul să se opună pe faţă fostului regim. Din păcate, ei sunt foarte puţini şi printre ei nu se numără şi fratele meu, ca să-şi poată permite să-i privească de sus, cu dispreţ, pe cei care de voie sau de nevoie sau înregimentat în partidul comunist, dar care nu pot fi acuzaţi de fapte reprobabile la adresa semenilor lor. Ei, ca nişte oi blânde şi proaste, s-au lăsat mânaţi acolo unde a dorit stăpânul lor. Lupii au fost alţii şi cu ei ar trebui să se răfuiască Tiberiu Vanca.
Când am vorbit despre legionari, am spus că aceştia ar trebui judecaţi nu pentru simpla lor apartenenţă la Garda de Fier ci pentru faptele lor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru foştii comunişti.



3 comentarii:

Anonim spunea...

Până în '89 dacă ai fost comunist , Bravo ! Comuniştii nu erau făcuţi dintre borfaşi. Aici poate greşesc un pic, pentrucă sau mai strecurat şi ciurucuri, care după '89 au devenit hoţii ţării şi criticii comuniştilor. Pentru mine este o mândrie să spun că am fost şi că sunt comunist. Ruşine este pentru cei care au distrus această ţară şi care o distrug încă.

Artemiu Vanca spunea...

Eu nu mă mândresc deloc.

Anonim spunea...

Citat din "Buletin de Carei",
http://www.buletindecarei.ro/2012/08/dupa-60-de-ani.html

de Tiberiu Vanca la 21 August 2012 - 17:15

Am absolvit liceul careean în 1952. Am făcut parte din generaţia care la îndemnul profesorului I.Tomoioagă am omagiat centenarul naşterii marelui dramaturg I.L Caragiale. Am pus în scenă două din capodoperele acestuia: “O noapte furtunoasă” şi “Năpasta”. Cele două spectacole au fost prezentate în : Carei, Tăşnad, Petreşti, Sanislău şi Satu Mare.Dintre protagoniştii acelui eveniment la întâlnirea de şase decenii de la absolvire au participat: Gheorghe Târpe (Spiridon), subsemnatul (Tiberiu Vanca ) -Jupân Dumitrache, Titircă -Inimă rea- şi Ioan Pintea (Ion din Năpasta).
Am fost cei care în anul de graţie 1952, unul din cei mai întunecaţi ai istoriei naţionale am atacat fronturile vieţii: învăţământ superior, încadrare în activităţi lucrative, întemeiere de familii şi sublima îndatorire a umanităţii, procrearea.
Am fost generaţia ce a trăit şi s-a format sub ameninţarea fricii. Am fost seria de absolvenţi cărora nu li s-a îngăduit să se prezinte la bacalaureat (examen de maturitate cum era numit atunci) decât cu condiţia că ne vom turna securităţii colegul ce la procedura de vot pentru alegerea secretarului de U.T.M. (Uniunea Tineretului Muncitoresc) pe clasă a aşezat în urnă un bilet de vot pe care a notat:”Lăsaţi-ne în pace cu alegerile voastre, cu tot! Eu votez cu Iuliu Maniu”. În timp ce în ţară absolvenţii de liceu se preparau pentru bacalaureat sau consumau prima zi a probelor respectivului examen, noi eram consemnaţi în sălile de clasă pentru ca pe bază colocvială să aflăm autorul. Au fost săptămâni la rînd în care eram târâţi noaptea, la sediul securităţii unde sub tortura unor interogatorii prelungite acoperite cu ameninţări şi parte cu promisiuni duplicitare,eram scormoniţi pentru aflarea autorului acelei notaţii. După scurgerea primei zile a bacauleriatului colegul nostru Iuliu Olaru s-a autodenunţat iar noi elevii absolvenţi ai celor două clase a XI-a am fost admişi la examen, fiind evaluaţi după subiectele de rezervă.
După vara acelui an, vară încărcată cu griji, a fost să vină toamna. Presa acelei vremi avea să facă cunoscut opiniei publice îngrozite de teroarea quassi-generalizată că colegul nostru de liceu, Iuhasz…, elev cu un an în urma noastră a fost condamnat la moarte şi executat prin împuşcare.
Iată dece comemorarea din 18 august 2012 a fost una în care ne-am evaluat reciproc pentru a vedea dacă urmele adânci pe care ni le-a lăsat dictatura mai persistă şi cât anume din fizionomiile noastre mai poartă temerile de atunci,pentru că trebuie mărturisit că cei ce trec prin ceea ce am trecut noi sunt marcaţi pentru întreagă viaţa, motiv pentru care suntem bântuiţi de coşmare care cu regularitate ne atenţionează că ororile de atunci se pot repeta iar România anului 2012 ne confirmă că anii ’47-’55 şi următorii, sunt pe cale de repetare.

Trimiteți un comentariu