vineri, 13 august 2010

PĂRINŢI ŞI COPII


În colecţia Cartea de Buzunar a „Jurnalului Naţional” a apărut, nu demult, romanul „Părinţi şi copii” al scriitorului rus Ivan Turgheniev. L-am cumpărat dornic să aflu ce a scris pe această temă marele scriitor. Citindu-l, mi-am dat seama că l-am mai citit cândva. Nu cred că asta s-a întâmplat într-o altă existenţă ci, sunt convins că l-am citit pe când eram tânăr şi că, aşa cum mi se întâmplă tot mai des, am uitat complet că am făcut-o.
Romanul nu aduce în discuţie cazuri de copii ingraţi sau părinţi egoişti, de genul celor puse pe tapet de mine, în episoadele precedente. Între părinţii şi copiii din roman apare conflictul obişnuit dintre generaţii, cauzat de diferenţele de temperament şi opinii dar aceste nu duc la rupturi. Dacă nu dragostea, respectul, recunoştinţa, bunul simţ îi împiedecă pe copii să le întoarcă spatele părinţilor lor.
Eroii principali ai romanului, a cărei acţiune se petrece în a doua jumătate a secolului XIX, sunt doi fii de boieri, Arkadi şi Bazarov, foşti studenţi amândoi, acum licenţiaţi veniţi în vacanţă la moşia tatălui lui Arkadi. Bazarov este nihilist, o personalitate puternică, iar Arcadi, o figură mai ştearsă, este ciracul lui. Tatăl lui Arkadi este văduv şi trăieşte în concubinaj cu femeie tânără şi frumoasă, Fenecika, fiica fostei lui menajere, cu care are un băieţel. Împreună cu el locuieşte fratele său, fost ofiţer.
Cei doi băieţi şi îndeosebi Bazarov, reuşesc să-l contrarieze cu ideile lor şi cu comportamentul lor, pe tatăl lui Arkadi. şi, mai ales, pe unchiul acestuia, amândoi intelectuali conservatori, şcoliţi în ţara lor şi în străinătate. Bazorov nu le acordă prea mare atenţie, îi priveşte de sus, îi dispreţuieşte în sinea sa şi se comportă ca şi cum ei n-ar exista. El studiase ştiinţele naturale şi intenţiona să studieze, în continuare, medicina. Aici, se îndeletnicea cu tot felul de experienţe pe plante şi animale.
Tatăl lui Arkadi şi-a aşteptat fiul cu extremă nerăbdare. Îşi iubea mult băiatul, ar fi vrut să stea mai mult de vorbă cu el şi să-l facă părtaş la preocupările şi problemele lui. Îl durea lipsa de interes a fiului său. Atât tatăl şi unchiul, sufereau văzându-şi copilul, respectiv nepotul, sub influenţă nefastă a lui Bazarov şi la amândoi acesta le devine antipatic.
După scurt timp, cei doi plecară într-un oraş vecin ca să asiste la o petrecere. Acolo au cunoscut o boieroaică văduvă şi frumoasă, Odinţova, de care se îndrăgostesc amândoi. La sfârşitul petrecerii, în loc să se întoarcă acasă, cei doi îi fac o vizită văduvei, la moşia acesteia, unde stau mai mute zile. Bazarov îi trezeşte interesul acesteia, dar nu suficient ca ea să se arunce în braţele lui, în timp ce Arkadi nu se bucură nici de cea mai mică atenţie din partea ei, motiv pentru care acetsta  se consolează cu Katia, sora mai tânără a Odinţovei. Bazarov, care până atunci nu credea în dragoste, suferă că nu reuşeşte s-o cucerească pe Odinţova şi, disperat, pleacă la părinţii lui, iar Arkadi îl însoţeşte, în ciuda faptului că cei doi au început să se distanţeze unul de altul.
Părinţii lui Bazarov, doi mici moşieri - tatăl fost medic militar - îşi aşteptau demult băiatul şi sosirea acestuia le provoacă o bucurie de nedescris. Tatăl ar vrea să-l ia în braţe, mama să-l sărute, însă băiatului lor îi repugnă astfel de sentimentalisme. Amândoi se văd nevoiţi să se resemneze şi să-l iubească fără să-l atingă, fără să i-o arate.
Nu se poate spune că Arcadi şi Bazarov nu-şi iubeau părinţii. Îi iubeau, fiecare în felul lui: Arkadi pe faţă, Bazarov fără să le-o arate vreodată, făcându-i pe aceştia să sufere din cauza asta.
La nici trei zile de la sosirea acasă, Bazarov se plictiseşte şi hotărăşte să se întoarcă la moşia tatălui lui Arkadi, mut mai mare decât cea a părinţilor lui, unde putea să-şi vadă de experienţele sale ştiinţifice, ne agasat de atenţiile tatălui şi drăgălăşeniile mamei sale. Acolo este întâmpinat fără entuziasm de tatăl şi unchiul lui Arkadi şi colac peste pupăză, după câteva zile, Arkadi îl lasă acestora pe cap, iar el, îndrăgostit lulea, pleacă la Katia.
Bazarov se ocupă de experienţele sale ştiinţifice, dar, începe şi să-i facă curte Fenicikăi. Surprins de unchiul lui Arkadi pe când încerca s-o sărute cu forţa, aceasta consideră incidentul un prilej excelent pentru a-l provoca la duel pe Bazarov şi de-a se descotorosi de el. Duelul are loc, Bazarov nu păţeşte nimic, iar unchiul lui Arkadi este rănit uşor la un picior.
După acest incident Bazarov se vede nevoit să plece şi se întoarce la părinţii lui spre marea bucurie a acestora. Aici îşi continuă experienţele ştiinţifice, dar începe şi să-l asiste pe tatăl său, spre bucuria acestuia, la consultaţiile şi îngrijirile medicale pe care acesta le da, în mod voluntar, oamenilor de pe moşia sa. Se îmbolnăveşte de tifos exantematic şi moare. Moartea lui cade ca o lovitură de măciucă în capul părinţilor lui. Aceştia suferă cumplit şi-l vor jeli până la moarte.
Arkadi se însoară cu Katia, se stabileşte în casa tatălui său, începe să se ocupe alături de el de problemele moşiei şi îl face pe acesta fericit. Mai mult, îl determină pe tatăl său să o ia în căsătorie pe Fenicika.
Încerc să trag câteva concluzii:
1. Între părinţi şi copii, dată fiind apartenenţa lor la două generaţii diferite, vor exista totdeauna diferenţe de opinii şi de comportament
2. Aceste diferenţe îi vor face, totdeauna, pe părinţi să sufere.
3. Găsirea unui modus vivendi între ei, este posibil şi, aş spune, obligatoriu.
Câteva cuvinte şi despre roman. Este considerat capodopera literară a lui Turgheniev. Lucrul acesta nu-i de mirare, romanul fiind foarte bine scris. Personajele sunt foarte bine creionate, atmosfera epocii de asemenea, descrierile sunt precise iar dialogul curgător. Acţiunea este interesantă iar învăţăturile pe care le putem trage din lecturarea lui sunt multiple. Cu alte cuvinte, romanul place şi convinge, deci întruneşte condiţiile principale ca el să fie considerat bun.

(Serialul "Părinţi şi copii" va continua)


Un comentariu:

Anonim spunea...

Recitatorul este , el insusi , O POEZIE !

Trimiteți un comentariu