marți, 5 octombrie 2010

AMPRENTE LITERARE - VOLUMUL I


Cenaclul de Poezie şi Proză „Amprente Literare” şi-a publicat, în luna trecută, primul volum colectiv. Autorii pe care îi puteţi întâlni în carte, dintre care câţiva îşi fac ucenicia literară la acest cenaclu, sunt următorii:

OTILIA ARDELEAN
ELENA MARIN ALEXE
IOAN BARB
LUCA RADU DUPEŞ
ANDREI FLORESCU
CRISTIAN LISANDRU
GEANINA LISANDRU
MARIA OPREA
ARTEMIU IOSIF VANCA
Scriitorul Cristian Lisandru, fondator al cenaclului, îşi încheie cuvântul înainte la acest volum, astfel:

Dacă ar fi să dau o declaraţie, atunci aş scrie că autorii înseraţi în acest prim volum ai Cenaclului de Poezie şi Proză „Amprente Literare” îşi asumă, prin textele propuse spre lectură, Politica Visului Frumos.
Coşmarurile vin şi pleacă, visele frumoase rămân…

Mie, Artemiu Iosif Vanca, mi s-au publicat două proze scurte şi şapte poezii. Ele sunt:

Proză
• Raliul Bucureşti-Arcani
• Nea Ion
Poezie
• M-am iubit cu marea
• Marea Neagră. Vârstele furtunii
• Poarta
• Coloana (I)
• Coloana (II)
• Poarta Sărutului (I)
• Masa Tăcerii
Reproduc, mai jos, prima din cele şapte poezii.


M-AM IUBIT CU MAREA

Mare Neagră,
întindere nesfârşită de apă,
ochi albastru al pământului!
Mare Neagră,
femeie dezmierdată,
femeie adorată,
femeie iubită!
Mă ţii în poala ta,
mă legeni,
îmi săruţi pleoapele,
îmi săruţi gura.
Mă înfiorează
sărutul tău lichid!
Îmi afund capul
în moliciunea pântecului tău,
îţi mângâi coapsele fierbinţi,
îţi sărut sânul rotund,
jucăuş,
de fecioară.
Mă îmbăt cu parfumul tău
de alge,
de soare,
de vânt.
Îţi despletesc părul,
îl resfir cu degetele tremurânde,
te strâng puternic în braţe.
Te strâng cu patimă,
cu disperare,
cu nebunie.
Trupurile noastre se contopesc.
Simţurile ne ard
cu o flacără vie,
din ce în ce mai înaltă,
din ce în ce mai fierbinte,
din ce în ce mai luminoasă..
O explozie puternică
ne zguduie trupurile!
Suspinele noastre,
duse de valuri,
se sparg nervoase
de ţărm.
Ecourile exploziei
mai cutreieră încă zarea
şi se sting încet,
pe rând,
odată cu flacăra.
Respiraţiile noastre şuierate,
grăbite,
sunt luate de vânt.
Încet, încet,
o linişte adâncă
se aşterne.
O toropeală plăcută
ne cuprinde trupurile.
Adorm în braţele tale.
Marea devine un cearşaf
albastru,
imaculat,
nesfârşit.
În adierea vântului,
Sâni-ţi de fecioară
tresar, abia perceptibil,
sub ia albastră,
transparentă,
de borangic.
Valuri mici
se sparg uşor de ţărm,
în ritmul respiraţiei tale
liniştite.
Soarele,
aproape de asfinţit,
îţi încălzeşte trupul
lichid,
leneş,
de amantă.
Pescăruşii,
în zborul lor elegant,
se oglindesc în apele tale
limpezi,
albastre
şi-ţi sărută,
din când, în când,
trupul tău moleşit,
întins la soare..

Un comentariu:

Cristian Lisandru spunea...

Onoraţi de prezenţa dumneavoastră alături de noi şi vă aşteptăm cu mare drag şi în continuare. Gânduri bune şi numai bine în toate!

Trimiteți un comentariu