POEM PENTRU BUNICA
am visat că bunica împletea ciorapi,
zâmbea uneori,
şi-mi era teamă că nu mă recunoaşte,
stătea în faţa icoanei
şi construia lebede de hârtie,
pe care le puneam să cânte
când ploua
după două zile, bunica a murit,
nimeni nu mai împleteşte ciorapi,
la miezul nopţii, au zburat toate lebedele,
erau roşii
şi fiecare purta în cioc câte-o icoană.
M-am întâlnit cu Bianca pe Internet, la cenaclul literar Amprente Literare. Deşi eu nu mai frecventez cenaclul, ea continuă să-mi trimită, din când în când, câte o poezie. Drept răsplată, m-am hotărât să i le public pe blogul meu. Încep cu Poem pentru bunica, o poezie simplă, duioasă, fără nici un farafastâc, care mi-a plăcut
Inaugurez ,cu acest prilej, postarea pe blog a unor creaţii literare străine: poezie, proză scurtă, fragmente de roman. Vă aştept cu oferte, mai ales de la prieteni şi foşti colegi de cenaclu, însoţite, obligatoriu, de o poză.
Bianca
4 comentarii:
Bună iniţiativa, Artemiu! Şi eu şi Genucul îţi trimitem gânduri bune!
Cristian şi Geanina,
Va astept pe blog cu ce aveţi voi mai reprezentativ ca poezie şi proză
sunt onorata sa gasesc poeziile mele aici, e chiar o surpriza placuta.
sunt onorata sa-mi gasesc aici poeziile, e o surpriza placuta si ma bucura. Numai bine va doresc si zile pline de soare.
Trimiteți un comentariu