marți, 25 ianuarie 2011

URŞII (1)

Acest poem este "de-a dreptul copilăros". Nu-l recoman celor care n-au păstrat nimic de copil în ei.

URŞII

Ursoaica brună, din fotografie,
Tânără, puternică, nurlie,
A născut într-o iarnă geroasă,
Într-o grotă, ce-i servea de casă,
Trei ursuleţi dolofani şi pufoşi,
Cu ochii închişi şi mâncăcioşi.
Unul mai mic, negricios, delicat,
Altul cu un guler alb imaculat
Şi ultimul având părul roşcat.








După ce a început să vadă fiecare
Şi să meargă binişor pe picioare,
Primăvara, într-o zi cu soare,
Ursoaica i-a scos la plimbare.
Cu această ocazie ea le-a predat
Prima lecţie cu adevărat.
Le-a arătat tot ce-i înconjoară:
Pământul şi cerul, prima oară,
Apoi iarba, florile, copacii,
Fluturii, albinele, gândacii,
O şopârlă ce se prăjea la soare,
Un melc cu casa în spinare
Păsărelele care cântau frumos,
O veveriţă într-un copac stufos,
Un iepuraş urechiat şi fricos
Şi, chiar un cârd de căprioare
Care căutau prin preajmă mâncare.
Totul a denumit foarte răspicat,
A explicat, a repetat şi exemplificat
Până când şi ursuleţul cel roşcat,
Neatent şi foarte neastâmpărat,
A reuşit să recunoască toate
Plantele şi animalele învăţate.
Într-o altă zi frumoasă, au învăţat
Despre ce este bun sau nu de mâncat,
Despre ce-i gustos sau contraindicat.
Au aflat gustul ales al ciupercilor,
Al ghindei de anul trecut şi al melcilor,
Au mâncat fiecare şi câteva furnici,
Savurând cu desfătare ouăle lor mici,
Apoi şi-au îndulcit gura cu câteva flori
De mierea ursului, în multe culori.
Ursuleţul cel roşcat şi neastâmpărat
Din nou distrat şi neatent la explicat,
A luat, din greşeală, în gură un bondar
Ce sta pe-o floare şi culegea nectar.
Vai de el ,sărmanul, ce-a păţit!
Doamne, cât de mult a pătimit!
Bondarul a zbârnăit ca o drâmbă,
Apoi l-a înţepat ascuţit de limbă.
L-a fulgerat imediat o aprigă arsură
De parcă i-a pus cineva foc în gură.
A sărit „ca ars” un metru-n sus,
(O rară performanţă pentru-un urs!)
A schelălăit şi a urlat un ceas întreg.
Doamne cât a putut fi de bleg!
Limba i s-a umflat atât de tare,
Că nu s-a mai putut atinge de mâncare
Şi-n două zile, ce i s-au părut nesfârşite,
N-a mâncat altceva decât răbdări prăjite.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu