sâmbătă, 5 februarie 2011

NEINTERESANT ?

Fiecare bloger se străduieşte să posteze pe blogul său materiale cât mai interesante şi aşteaptă cu nerăbdare reacţia vizitatorilor săi. În cazul meu, deşi blogul mi-a fost vizitat de peste 8000 de ori, de cele mai multe ori nu primesc nici un fel de reacţie. M-am întrebat, adesea, de ce? Mi-am zis că mulţi dintre vizitatorii mei sunt absolut întâmplători. De exemplu: unii caută pe Internet un web despre „legionari” si dau peste mine - am postat şi eu un material cu titlul acesta -, citeşte sau nu citeşte materialul, nu lasă nici un comentariu şi nici nu se oboseşte să voteze pentru una din cele patru opţiuni: neinteresant, acceptabil, amuzant, interesant. Nu pot zice nimic, nu-i cunosc, n-am nici o pretenţie! Dar, am şi câţiva vizitatori cunoscuţi, rude sau prieteni. Îi recunosc după localitatea de unde îmi accesează blogul şi după felul cum o fac. Faptul că nici ei nu lasă un comentariu şi nici nu votează, mă întristează. M-am străduit să scriu pe o tematică divesă, păstrând-o ca principală pe cea literară.  Mă mai întreb: oare interesează, cu adevărat, pe cineva dintre vizitatorii mei  această tematică principală a blogului? Eu n-am reuşit să-mi dau seama!
În situaţia în care sunt, cu foarte puţine comentarii şi voturi, o să vi se pară deplasat că voi comenta voturile unei persoane  pe care, deşi nu s-a deconspirat voit, am reuşit s-o identific. La cele zece postări cu „Urşii”, ea a votat de cinci ori Neinteresant, de două ori Acceptabil, iar de trei ori n-a votat. M-a mirat acest vot! Dacă ar fi comentat poezia şi mi-ar fi scris că este insuficient de realizată din punct de vedere poetic, nu aş fi avut nimic de comentat, pentru că asta este şi părerea mea, la 25 de ani distanţă de momentul în care am scris-o. Cu calificativul Neinteresant însă, nu sunt de acord.
Cu prilejul postării primului episod, am atras atenţia că este vorba despre un poem pentru copii şi că nu-l recomand celor mari, care n-au mai păstrat ceva din copilul care au fost. L-am scris în 1986, şi l-am experimentat pe copiii din clasa a I-a a surorii mele, învăţătoare. Ei l-au găsit interesant. De ce? Pentru că aflau despre urşi lucruri necunoscute lor, pentru că erau curioşi să afle ce li se întâmplă celor trei ursuleţi. Astfel de lucruri îi interesează mai puţin sau nu-i interesează deloc, pe oamenii mari. Am predat poemul şi unei edituri de literatură pentru copii. Mi l-au respins, dar nu pentru că nu l-au găsit interesant, ci pentru că nu au fost de acord cu capitolul în care îi înfierez pe vânători. De ce? Pentru că aducea atingere imaginii primului vânător al ţării. Mi-au cerut să elimin acest capitol , iar eu am refuzat.
Acum mă întreb: Ce o fi determinat-o pe persoana în cauză, să voteze astfel?
Pe voi, cititorii mei, vă întreb: Este cu adevărat neinteresantă poezia mea sau este neinteresantă persoana care a votat astfel? Mi-aţi face o enormă surpriză să vă pronunţaţi, dar sunt sceptic că o veţi face. Vă lipseşte, probabil, curajul. Contraziceţi-mă!





4 comentarii:

Vlad spunea...

Mie mi-au placut poziile si pot spune ca le stiu inca de cand au fost ele scrise si apreciez tot efortul depus si constanta in postarea de materiale pe blog. Stiu din experienta ca nu este usor si trebuie multa inspiratie atunci cand se alege o tema pentru urmatorea postare.
Sigur ca de citit este foarte usor si la fel de usor si bifarea unei aprecieri.
Acum nu toata lumea are aceleasi gusturi, iar daca s-a oferit posibiltatea alegerii unei optiuni de apreciere, nu trebuie sa dam atat de multa importanta unor aprecieri negative, chiar daca acestea ne afecteaza intr-o oarecare masura. Reactiile noastre pot determina satisfactia altora. Nu cred ca este cazul sa fie amplificat acest lucru chiar daca el a fost facut cu rautate.
Cel mai important lucru este ca ceea ce apare postat aici va ramane pentru multa vreme (poate chiar pentru totdeauna)accesibil ca informatie oricarei persoane interesate.
Recunosc si eu ca desi citesc cu consecventa postarile de pe blog, nu am mereu inspiratia in a posta un comentariu adecvat, multumindu-ma sa bifez doar aprecierile desi acestea nu mi se par intotdeauna cele mai inspirat alese.

Artemiu Vanca spunea...

Este induioşător cum îl consolează şi îl încurajează fiul pe tatăl său!Îţi mulţumesc Vlad.

Anonim spunea...

Utilizand google am gasit urmatoarele:
1. Dupa cuvantul "vanca"
http://amprenteliterare.ning.com/profile/VancaArtemiuIosif
2. Dupa cuvantul "artemiu"
http://ztb.ro/blogger/artemiuvanca/
http://twitter.com/artemiuvanca
http://artemiuvanca.blogspot.com/
http://www.ziare.com/zalau/editura/aparitie-editoriala-artemiu-vanca-secretul-comorii-1181542
3. Dupa cuvintele "vanca artemiu" am obtinut o pagina intreaga cu trimiteri catre blogul personal
4. Dupa cuvintele "salaj vanca" am obtinut iarasi trimiteri catre multe articole de pe blog si in plus completarea de wikipedia http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83ni%C8%99or,_S%C4%83laj
Concluzia este usor de dedus....existi pe Internet si esti usor de gasit, atunci inseamna ca efortul nu este in zadar.
Felicitari!

Artemiu Vanca spunea...

Nu asta am urmarit.Sunt pasionat de scris, dar, în ciuda vârstei, sunt un ucenic în ale literaturii. Mi-am pus pe blog scrieri de început şi scrieri recente,am preluat punctele de vedere despre literatură şi scriitori ale unor celebrităţi, mi-am permis să avansez şi păreri personale, în speranţa că voi da naştere unor comentarii din care eu voi avea de învăţat. Nu s-a întâmplat aşa şi asta m-a amărât şi descurajat.

Trimiteți un comentariu