sâmbătă, 6 august 2011

POPAS DUHOVNICESC (4)

Existențialismul lui Iisus Hristos
Duminica a VIII-a după Rusalii (Matei 14:14-22)
Mântuitorul Iisus Hristos, tocmai primise vestea despre sfârșitul tragic al celui care-i ”pregătise calea”, adică a lui Ioan Botezătorul, veste care îl tulbură și care îl determină la clipe de reculegere și de însingurare. Tot acest plan al Domnului este dat peste cap, în momentul în care mulțimile de oameni identifică corabia în care se găsea Mântuitorul împreună cu ucenicii și urmărindu-o cu privirea pornesc pe uscat in speranța unei întâlniri iminente. De data aceasta ca și în alte conjuncturi, Hristos este ”biruit” de mila Sa pe care o arată față de oameni, o milă care Îl face să-și schimbe chiar planurile Sale dumnezeiești, să-și schimbe prioritățile, și asta, numai de dragul de a-i da curs. De multe ori în paginile Sf. Scripturi, vedem apelul Domnului la acest sentiment: ”Milă Îmi este de mulțime…” sau ”Milă voiesc iar nu jertfă”, o milă pe care Hristos o trăiește ca stare responsabilă, ce generează făptuirea binelui față de cel aflat la ananghie, lucru ce îl așteaptă împlinit și de către noi.
Întâlnirea aceasta între Hristos și mulțimea de oameni care au venit până în inima pustiului este una incitantă. Domnul Iisus le vorbește ore în șir despre Împărăția lui Dumnezeu, despre viața veșnică, le vindecă bolnavii, răspunde provocărilor, dă soluții la probleme nerezolvate. Era nu numai un orator de excepție, ci era Cel ce vedea dincolo de barierele neputinței noastre omenești și aducea totul în actualitate. Tot timpul acesta petrecut împreună parcă se comprimă, deoarece se consumă într-o desfătare sufletească atât a mulțimii cât și a lui Hristos. Era o stare generală dominată de acel sentiment de absorbire totală, în care ești implicat în eveniment și uiți cu totul de tine. Toată această stare de bucurie, de mulțumire, de uimire, de pace, de dorință de cunoaștere, este stricată la un moment dat de ucenici, care pun Domnului o problemă de ordin practic: Lasă-i să se ducă să-și cumpere de mâncare! Ucenicii nu înțeleseseră încă un principiu fundamental pe care Domnul Hristos tocmai îl punea acum în aplicare. Omul nu poate trăi numai cu hrană biologică, principiu scos în evidență și într-o altă conjunctură când, personal i-a replicat diavolului:"Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu"(Matei 4:4). Omul nu poate trăi numai ca să se hrănească, nu poate coborî la condiția de existență animalică, nu acesta este scopul existenței lui. El are sentimente, are vise, idealuri, omul are un mâine, are viitor și ceea ce este mai important este faptul că omul are o veșnicie în față, o veșnicie pentru care Hristos îl conștientizează. A problematiza viața numai în mod pragmatic, palpabil, neținând cont și de necesitățile psihologice, sentimentale, intelectuale pe care le avem, este una din gravele erori pe care omul le poate comite. Din momentul în care omul nu este stabil din punct de vedere emoțional, sufletesc, intelectual, nu va fi capabil să găsească rațiuni care să-i demonstreze că viața merită trăită. De multe ori, fiecare dintre noi ajungem mai devreme sau mai târziu la concluzia că stabilitatea sufletească și emoțională, primează în fața stabilității fizice. Într-o astfel de situație s-a născut proverbul, deja celebru:”Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara mea!”
Hristos în calitate de Dumnezeu, știa că oamenii sunt nemâncați, dar știa că foamea sufletească e mult mai periculoasă decât foamea fizică. În ciuda acestei realități, totuși minunea se petrece. Hristos binecuvintează cele 5 pâini și cei 2 pești care se împart la o mare masă de oameni (undeva intre 5.000 – 10.000 de oameni) mâncând toți pe săturate iar la sfârșit resturile se constituie în 12 coșuri pline. Ceea ce a vrut să scoată acum Dumnezeu în relief, a fost faptul că liniștea sufletească sau pacea lăuntrică sau mai simplu, tihna, pe care El o adusese în sufletele acelor oameni prin cuvântul Său, e starea firească în care omul trebuie să-și mănânce pâinea cea de toate zilele. Însă lecția dumnezeiască cu privire la existența umană nu se oprește aici. Iisus Hristos pune degetul pe rana umanității atunci când arată că, grija cea mai mare a omului nu trebuie să se concentreze asupra hranei biologice, ci asupra hranei spirituale. Minunea cea mare nu este aceasta că s-au înmulţit pâinile și s-a săturat foamea unor oameni, aceasta o face Dumnezeu și cu animalele în fiecare zi și o putea face și fără întruparea Fiului Său trimițând mană din cer ca oarecând, dar, această minune este un preambul, o introducere la o altă minune care s-a pregătit special pentru om – împărtășirea din Dumnezeu.
În două cazuri, Hristos tocmai pentru a scoate in evidență importanța acestui lucru, se identifică cu principalele elemente care susțin viața noastră, o dată cu pâinea când zice:”Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.” (Ioan 6:51) și altădată cu apa când zice: ”cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.”(Ioan 4:14). Hrana aceasta fizică ne susține doar existența biologică și oricum biologicul nostru mai devreme sau mai târziu va muri, dar Hristos prin întruparea Sa, S-a pregătit pe Sine ca hrană pentru noi, o hrană din care dacă gustăm, dobândim atât tihna sufletească dar mai ales certitudinea continuității propriei noastre existențe.
Pr. Augustin Câmpean

8 comentarii:

Artemiu Vanca spunea...

Parinte,
Asa cum ati vazut, in cateva episode m-apreocupat cartea "Zen" a lui Mircea Cartarescu. M.C. citeste cu fervoare Biblia si are şi cateva observatii, in cartea citata, referitoare la Ea. Deoarece in cele patru postari ale Dvs. de pana acum, ati citat adesea din Biblie, va rog sa va pronuntati cu privire la observatiile scriitorului.
- Biblia ortodoxă cuprinde texte evident exterioare Bibliei, Cartea lui Tobit, Invataturile lui Isus Sirahul sau Macabeii, fara valoare literara, sapientiala, mistica, poate nici istorica.
- Desi Biblia nu e cu adevarat un text ataraxic, ci cuprinde in ea, extins pana la halucinant şi cosmaresc, paradoxul Cristic: "Nu am venit in lume ca sa aduc pacea, ci sabia."
- Fiecare rand din Biblie se cere interpretat, tradus in ceea ce stim azi despre lume.
- Reintoarcerea la sexualitate (nunta cu "fiicele pamantului") este cauza căderii unei părţi a îngerilor.

Anonim spunea...

D-le Vanca,
Nu pot sa ma pronunt decat la primele doua idei ale dvs. pt ca pe celelalte nu le-am inteles si o sa va rog sa le dezvoltati.
Sf. Scriptura cuprinde in canonul(cuprinsul) ei 39 de carti ale Vechiului Testament si 27 ale Noului Testament. Acestea sunt cartile Bibliei considerate ca inspirate de Duhul Sfant si recunoscute de catre Biserica. Cartile la care dvs. faceti referire sunt intradevar notate in Biblie dar nu sunt catalogate ca si carti canonice sau inspirate ci ca si carti ”bune de citit”(anaghinoscomena). De aceea nu trebuie sa mire pe nimeni ca apar anumite inadvertente, ele au doar un rol moralizator. De ex. cartea Iov, nu arata nicaieri ca personajul principal ar fi existat cu adevarat, ca s-a scris o cronica la adresa cuiva, insa scrierea are valoarea ei moral-sentimentala, constituind un bun exemplu pt. cei ce trec prin situatii similare.
In al doilea rand, nu trebuie sa ne bulverseze reactia lui Hristos care spune ca aduce sabie. Hristos, cum spune si pr. Steinhardt a venit ”sa ne scandalizeze” adica ne-a ridicat din amorteala obiceiurilor si a traditiilor obositoare care, prin simpla implinire a lor, asigurau mantuirea. Hristos instituie o stare de trezvie spirituala, in care fiecare om trebuie sa fie atent la propria sa viata. Nu religia sau aparteneta la un cult sau la un neam te face sfant sau te mantuieste, ci propria ta lupta interioara cu ego-ul care incearca sa domine existenta noastra.
Tocmai datorita acestor nuante delicate, Biblia nu este talcuita de oricine, nu se citeste ca un simplu roman, ci este mai degraba o rugaciune si o tema de meditatie. Vedeti ce spune Sf. Ap. Petru in I Petu 3:16, cand este constient de pericolul rastalmacirilor de orice fel.
Cu respect
Pr.A.C.

Artemiu Vanca spunea...

Parinte,
Ideile nu sunt ale mele ci ale lui Mircea Cartarescu, asa ca nu pot sa le dezvolt. Eu am citat din el. Nu a fost clar lucrul acesta?

Anonim spunea...

Daca ideile lui M.C. sunt tot atat de telegrafice pe cat le-ati notat dvs., atunci nu ma pot pronunta.

Anonim spunea...

Dupa parerea mea şi celelate doua idei ale lui Cartarescu sunt clare:
1. Ar trebui, vrea sa spuna el, sa nu dam crezare tezelor Bibliei care contravin descoperirilor stiintifice ulterioare. Este usor de comentat.
2. "Nunta cu ficele pamantului" este, ceea ce nici bloggerul si nici parintele probabil nu stiau,un citat din "Cartea lui Enoch" si nu din Biblie. Potrivit lui Enoch, care a trait inainte de Hristos,unii ingeri au coborat pe pamant, s-au amestecat printre oameni si s-au impreunat cu femeiile acestora, iar Dumnezeu i-a izgonit din Rai. Şi la aceasta idee se poate raspunde.

Anonim spunea...

Am citit de mai multe ori cea de-a treia idee a lui M.C. expusa mai sus si mi se pare ca ar vedea o altfel de interpretare a Bibliei.Nu pare sa vorbeasca de o negare a adevarurilor biblice.
Daca parerea lui M.C. ar fi asa cum specificati dvs., ar insemna sa luam din Biblie numai anumite lucruri care sunt inca in acord cu ceea ce prevede stiinta. Eu cred altceva:
Stiinta, cu toata tehnologia ultra sofisticata, inca n-a ajuns sa descopere profunzimea creatiei. Am citit cea mai recenta carte despre nasterea Universului, in care oamenii de stiinta raman uimiti in fata ”spectacolului” pe care il ofera multitudinea de stele si de galaxii existente. Ei sunt cei care recunosc ca, nimeni nu este in masura sa spuna cum, de ce, in ce fel de cand, exista legile care guverneaza intregul cosmos.Ei doar le cerceteaza cu cele mai noi tehnici pe care le detin.
La un moment dat, a aparut ca o stire extraordinara: materia este alcatuita din particule de energie!!! Pai Biblia a spus-o altfel:”Si a zis Dumnezeu sa fie lumina, si a fost lumina” Asta nu e energie?!, cui sa spuna Moise de particule si de atomi?! Noi nu am ajuns inca la profunzimea mesajului scripturistic si de aceea luam hotarari pripite.
2. Cartea lui Enoh, e o carte apocrifa foarte controversata, nu stiu daca poate fi luata de buna.
Se stie insa cu certitudine ca ingerii sunt asexuati, deci nu poate fi vorba de incrucisari de ordin trupesc. Poate e fantezie, ca in Luceafarul si nimic mai mult.
pr.A.C.

Anonim spunea...

articol frumos care ne aminteste de hrana cea duhovniceasca care ne face si pe noi partasi la masa lui Hristos

Anonim spunea...

forte frumos parinte;spuneti niste lucruri care merg direct la suflet insa as avea o rugaminte:sa ne scieti mai mult ca scrieti foarte frumos

Trimiteți un comentariu