SLOVACII DIN SĂLAJ (1)

În România există un număr de aproximativ 20.000 de slovaci, 1600 din ei fiind stabiliţi în Sălaj, în Munţii Plopişului.

Munţii Plopişului, cunoscuţi şi sub numele de Muntele Şes, sunt situaţi în partea de vest a Sălajului, la graniţa cu judeţul Bihor. Cea mai înaltă culme a lor, Măgura Mare, are doar 917 metri. Coama acestor munţi este constituită dintr-un platou de câţiva kilometri, uşor vălurit, de la distanţă având aspectul unui şes, de unde vine şi cea de a doua denumire a muntelui.

Slovaci au fost colonizaţi aici, începând din anul 1790, pe când Transilvania, împreună cu Ungaria, făceau parte din Imperiul Habsburgic. Rolul lor a fost acela de-a defrişa pădurile ce acopereau muntele. În schimbul lemnului, de care beneficia imperiul, ei au primit în proprietate suprafeţele de teren eliberate de pădure. La slovacii colonizaţi aici iniţial s-au adăugat alţii care au imigrat liber, iar în prima parte a secolului XIX, au înfiinţat, pe platou, mai multe localităţi, printre care şi satul Făgetu.

Satul Făgetu, aparţinând de comuna Plopiş, este un sat răsfirat, ocupând o suprafaţa mai mare decât cea a Bucureştiului, aşa cum se lăuda un localnic. Casele lui se află, de obicei, la distanţe mari una de alta, fiecare fiind aşezată pe terenul pe care au reuşit să-l defrişeze strămoşii lor. Există şi pâlcuri de câteva case, situate in mici depresiuni de pe platou, pentru a fi la adăpost de vânt şi pentru a beneficia de prezenţa unor izvoare. În sat există o biserică de religie romano-catolică, ridicată la 1891, şi o şcoală generală, cu limba de predare slovacă, edificată, probabil, în aceiaşi perioadă.

Slovacii se ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor. Cartoful este principala plantă de cultură, la care se adăugă secara şi ovăzul. Grâul şi porumbul nu au condiţii de cultură, acolo. Animalele lor sun vitele, porcii, caii şi păsările de curte.

Priveliştile pe care ni le oferă platoul, sau împrejurimile văzute de pe el, sunt deosebit de pitoreşti. Sunt convins că cineva născut şi crescut acolo îi este greu să se despartă, pentru totdeauna, de aceste meleaguri. Acum slovacii, ca şi românii din judeţ, lucrează în multe state din Europa. Se întorc de acolo cu maşini, majoritatea înmatriculate în Slovacia, şi cu bani, cu care îşi fac case frumoase în satul natal.

Intraea în sat

Răstignire 

Fâneţele ocupă cea mai mare parte din suprafaţa platoului

Un pâlc de case

Casă răzleaţă

Cimitirul

"Splendoare" în iarbă