miercuri, 29 februarie 2012

POSTUL MARE

Tu postești?

         A început Postul Mare, perioadă extrem de importantă pentru viața spirituală a oricărui creștin. Magazinele, restaurantele și alte societăți de profil și-au adaptat perfect oferta produselor de post pentru această perioadă și chiar nu mai este o problemă procurarea în orice condiții a hranei de post. Fiecare om însă, încearcă să abordeze problema postului din puncte de vedere foarte diferite, astfel încât se pot distinge, trei mari categorii de oameni care alcătuiesc marea masă a credincioșilor.
         O categorie ar fi credincioșii care așteaptă postul, care postesc cu adevărat, care ajună, care renunță la multe plăceri sau tabieturi și dedică mai mult timp rugăciunii sau citirii Sf. Scripturi și ajutorării semenilor lor. O altă categorie sunt cei nepăsători sau dezinteresați, pentru ei postul nu înseamnă nimic, ba chiar vor rosti cu emfază de fiecare dată când va veni vorba despre post, cuvintele lui Hristos: ”nu ceea ce intră în gură spurcă pe om ci ceea ce iese” (Mt. 15 :11) Există însă și o categorie de mijloc, a oamenilor bine intenționați dar care nu au o motivație clară asupra postului. Ei sunt aceea care oarecum debusolați și nehotărâți își întreabă semenii: ”Tu ce faci? Tu postești în postul acesta?”  Acestei categorii aș vrea să mă adresez  în cele ce urmează, încercând să pun în  lumină o motivație creștină a postului pe care dorim să îl ținem.
         Postul în sine este o disciplinare a trupului și a sufletului omenesc, având drept scop atingerea unor obiective strict de ordin spiritual. De aceea când ne angajăm să postim, trebuie să ne dorim ieșirea din rutina propriei noastre vieți, să încercăm să ne abordăm felul de a fi accentuând mai mult ca până atunci latura spirituală a vieții noastre. Postul dacă nu are valoare duhovnicească, pare greu de împlinit și ușor de confundat cu o cură de slăbire sau cu o grevă a foamei sau mai subtil, cu un test prin care să ne demonstrăm că am reușit o performanță dietetică.
         Postul nu înseamnă neapărat să nu mănânci, ci mai degrabă înseamnă să te hrănești cu altceva, să folosești o altfel de mâncare. În acest sens după un post lung, Hristos îi replică diavolului care îl ispitea în pustie:”nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu”(Matei 4:4). Așadar postul implică înmulțirea rugăciunii, întețirea momentelor de meditație spirituală prilejuite de citirea textelor din Sf. Scriptură, postul ne aduce în postura în care putem să ne reconfigurăm dorințele și aspirațiile alunecate spre egoism, să ne redescoperim pe noi și pe semenii noștri și să reînnodăm sau să cimentăm mai mult relația noastră cu Dumnezeu.
         Sf. Apostol Pavel, vorbește în epistolele sale despre omul trupesc și omul duhovnicesc arătând că trupescul și duhovnicescul sunt două caracteristici ale ființei umane. Prin latura trupească omul este ușor de manipulat, iar diavolul folosește cu succes această oportunitate atrăgându-l pe om în păcat. De multe ori, poftele trupului sunt mai puternice în luarea unei decizii decât mintea care raționează și discerne ceea ce e bine și ceea ce este rău. Sf. Părinți aveau o vorbă: ”Trupul este o bună slugă dar un rău stăpân!” adică un trup care este subordonat minții și se lasă condus de către aceasta, poate să fie un combatant eficace în lupta spirituală. Dar ca să se ajungă la această corectă subordonare, trebuie ajutată mai mult latura duhovnicească din noi, prin rugăciune și meditația de care am vorbit, iar latura trupească trebuie slăbită prin post, smerenie și milostenie. Numai prin asceză putem să reprimăm relele porniri trupești, ca mai apoi să putem crește duhovnicește și să ieșim din mirajul unei trăiri strict materiale.
         În încheiere aș vrea să mai amintesc și faptul că postul, e o formă de căutare a lui Dumnezeu, de apropiere de Dumnezeu. În acest sens a postit Moise înainte de a primi tablele legii pe muntele Sinai. Postul unit cu smerenia, au rostul de a ne aduce cu picioarele pe pământ, descoperindu-ne efemeritatea vieții, datoria de a face bine, de a ierta după cum și noi suntem iertați, dar mai ales  ne conștientizează că sursa bunătăților pe care le deținem, nu suntem noi, ci e Dumnezeu. Acum permiteți-mi să vă întreb în mod legitim și amical: Tu postești?

                                                                  Pr. Augustin Câmpean


8 comentarii:

Anonim spunea...

Cum ar trebui să postim?

Anonim spunea...

Prima data porniti de la hrana. Reduceti alimentarea ”omului trupesc” prin ajun sau prin mancarea de post(nu in exces si fara alcool) care oricum este mai slaba caloric. Aceasta creaza mediul in care duhul se poate desfasura. Inmultiti rugaciunea zilinica, rugati-va si inainte de masa, participati la slujbe. Scurtati programul Tv, cititi mai bine ceva folositor(Sf. Scriptura), stati departe de muzica zgomotoasa sau incercati sa ascultati ceva in ton cu postul. Incercati sa fiti mai infranat in pornirile trupului, totul se poate regla prin post.
Faceti milostenie si acceptati sicanele sau vorbele de orice fel din partea semenilor, vor fi doar un test de smerenie. Acceptati-l!
Vedeti ca nu e greu, dar merita!
pr. A.C.

Anonim spunea...

Chiar imi pare bine ca am primit un vor de neinteresant! Asta inseamna ca nu am gresit cand am facut clasificarea pe cele 3 categorii.
Cateodata ”gura pacatosului, adevar graieste!”
pr. A.C.

Anonim spunea...

Parinte, dumneavoasră si familia dumneavoastra ce mâncaţi, zi de zi, în Postul Mare?

Anonim spunea...

Nici nu stiu cum as putea raspunde la intrebarea aceasta...
Cel mai bine e ca atunci când vă hotarâti să postiti, să nici nu vă gândiți la ce veți mânca.
Veti fi surprins(a) sa constatati, de cat de putine lucruri avem nevoie pentru a trai.

Artemiu Vanca spunea...

Cine, când şi cum poate da dezlegări de la post?

Anonim spunea...

De regula, postul este post cu toate cele pe care le implica, ma refer nu numai la hrana ci in special la atitudinea pe care o avem in timpul postului.
Dezlegarea de la post este de fapt o derogare, care vine greu de inteles in cazul in care postul ne pregateste pt. un anumit eveniment spiritual major cu implicatii in viata noastra duhovniceasca. Daca nu putem muta de ex. Pastele, nu putem muta nici postul sau sa sarim peste el.
Sunt insa cazuri, cu totul exceptionale, cand episcopul locului poate da dezlegare de la post,luand in calcul evenimentul in cauza si slabiciunile noastre omenesti.
Particular, se poate face dezlegare in cazul in care postul ar strica armonia unui eveniment familial, in care postul te-ar separa de restul membrilor. Au fost cazuri de oameni deosebiti, mari postitori, care mancau de dulce cu oaspetii, pt ca acestia sa nu se simta stanjeniti, dar se nevoiau mult mai aspru după, atunci cand ramaneau singuri.
Lucrurile sunt oarecum destul de flexibile, trebuie ca noi sa avem o intelegere destul de clara asupra postului. Ideea e ca, trebuie sa devenim mai buni si sa crestem spiritual, ăsta e obiectivul, mijloacele le alegem fiecare după putinta noastră.

Anonim spunea...

ati intrebat ca ce mananca parintele in post zi de zi va zic eu ce mananca un crestin ortodox in postul mare Impartasanie, rugaciune, milostenie, OMENIE.Nu uitati a posti inseamna sa fi TU insuti, sa postesti asa ca si cum nici nu ai simti ca este un chin caci ce foloseste postul pentru un crestin daca nu este vioi ci este TRIST si INCRUNTAT?

Trimiteți un comentariu