„IUBIRILE BĂIEŢILOR DIN VALEA BANULUI”

Adăugaţi o legendă

 „Iubirile băieţilor din Valea Banului” este cartea pe care am lansat-o, la Zalău, cu prilejul Zilelor Caiete Silvane. Băieţii din Valea Banului - Cornel, Ştefan, Mihai şi Andrei - sunt eroii principali şi ai celelorlalte trei cărţi precedente ale mele,  ajunşi acum la vârsta de 14 ani. Ei sunt patru, prin urmare e vorba de patru poveşti de iubire. Vă asigur că, cititorii de vârste apropiate de ale eroilor mei au multe de învăţat din poveştile lor de iubire:  din povestea de iubire a lui Cornel vor  învăţa statornicia, din cea a lui Ştefan vor învăţa să se ajute unul pe altul, din cea a lui Mihai vor învăţa să fie îndrăzneţi, din cea a lui Andrei să aibă încredere şi răbdare şi, din toate patru, să fie cinstiţi.  

În această carte, băieţii nu mai caută comori: li s-a interzis s-o facă, după păţaniile lor din anii trecuţi. Începe să-i pasioneze tehnica, împinşi de la spate de tatăl lui Cornel. Descoperă că, în  orizontul strâmt al satului lor, există neaşteptat de multă tehnică! Chiar sub nasul lor erau ceasurile, care-i uimesc când află cum sunt făcute şi cum funcţionează. Ştefan învaţă chiar să le repare şi devine "ceasornicarul" satului.  Pe Valea din sat exista o moară de apă, făcută de ţărani, cu o "morăriţă" de vârsta lor şi un morar sfătos. Moara îi fascinează! Ea este  o mărturie a inteligenţei şi priceperii ţăranului român. Îi încântă, mai ales, denumirile unora din părţile ei componente („nume de jucării”, apreciază unul din eroi). Băieţii încearcă să intre şi în intimităţile constructive şi funcţionale a unei batoze şi îşi fac ucenicia la „Fabrica de potcoave”, cum numeşte unul din eroi, fierăria din sat. La şcoală, fac o pasiune colectivă pentru chimie, îşi amenajează un laborator clandestin şi fac experienţe cu care produc senzaţie printre colegii lor.

Despre primele mele trei cărţi s-a spus că sunt în egală măsură romane şi monografii. Nici aceasta nu face excepţie. Veţi găsi şi în ea informaţii despre geografia, istoria şi etnografia localităţilor sălăjene în care se petrece acţiunea. Ele se referă la satul meu natal, Bănişorul - în carte Valea Banului - şi, în premieră, la satul Făgetu, locuit de slovacii din Munţii Plopişului şi la Cluj. Nu neg intenţia mea de a face foarte cunoscut Bănişorul. Visez că, peste ani, vor merge oamenii acolo să vadă locurile unde s-au petrecut cea mai mare parte din acţiunile cărţilor mele.

Deşi eroii cărţii trăiesc în anii întunecaţi de instaurare a comunismului în ţara noastră, iar în familiile lor, dar mai ales  în mediul în care trăiesc,  se întâmplă nenumărate drame, băieţii ştiu să se bucure de jumătatea plină a paharului, adică de partea luminoasă a tinereţii lor.