luni, 25 iunie 2012

RAŢE SĂLBATICE. NOUTĂŢI






Am  scris pe blog despre raţa cu zece boboci, din care, la un moment dat, rămăseseră şapte. Am urmărit familia aproape zilnic, cu ocazia plimbărilor mele prin Parcul Naţional. După ce bobocii făcuseră pene, m-am mirat să constat că sunt toţi raţe, adică toate penele lor erau maro! Azi am constatat că penele unora dintre ei au început să se coloreze. Prin urmare, mi-am zis, raţele sunt pe cale să se transforme în răţoi! Vor fi nişte răţoi transsexuali! A mai remarcat cineva o astfel de minune? Dacă da, comunicaţi de urgenţă la National Geographic.
Citeşte mai mult >>

miercuri, 20 iunie 2012

JURNAL DE ENERGETICIAN (6)


26.04.1982
Sunt în spital. Datorită amabilităţii doctorului Vodislav,  şeful secţiei de interne a Spitalului Judeţean Gorj, stau singur într-o rezervă de două paturi. Am venit de acasă aprovizionat cu cărţi şi cu un aparat de radio cu transistoare. Citesc şi ascut muzică. În cameră există o singură priză din care este alimentat un frigider. Împart, arbitrar, funcţionarea frigiderului cu cea a radioului.
Citesc „Povestea unui poliţist” de Roger Barniche, carte apărută în Editura Enigma.  În general, nu mă dau în vânt de cărţi poliţiste. Am acceptat-o pe aceasta pentru că nu este vorba de o ficţiune ci de o carte autobiografică.
Mă simt bine. Încerc un sentiment de eliberare. Nu duc grija uzinei.

27.04.1982
La prima oră, mi s-a recoltat mult sânge pentru analize. În restul zilei m-am dedicat cititului.
Lectura este una din cele mai mari pasiuni ale mele. Îmi place şi să cumpăr cărţi. Acasă, am o bibliotecă încăpătoare, burduşită cu cărţi, aranjate pe categorii: dicţionare, albume de artă, literatură românească clasică, literatură românească contemporană, literatură universală clasică şi contemporană; pe dea altă parte  cărţi de ştiinţă şi filozofie, de istorie, geografie, turism, biografii de oameni mari.  Cărţile de turism sunt legate de pasiunea mea pentru călătorii. Biografiile unor anumiţi oameni îmi trezeşte dorinţa de a-i imita în tot ce-au avut ei bun:  voinţă, tenacitate, răbdare, bunătate etc.
După amiază, mi-a făcut mare plăcere vizita soţiei mele, care mi-a adus un buchet de mărgăritar (lăcrămioare) şi o crenguţă de merişor, cu flori roşii.

28.04.1982
Afară este un timp foarte frumos. De la fereastra camerei de spital, admir natura şi oraşul. În depărtare, se vede Coloana Infinitului şi Fabrica de Confecţii. Văd şi blocul în care locuiesc eu şi mai multe blocuri în construcţie. În oraş, încep să predomine clădirile mari, cu până la patru etaje.
Mă preocupă foarte mult cum arată oraşul acum şi cum o să arate el în viitor. Sufăr de câte ori asist la aplicarea unor soluţii arhitectonice şi de sistematizare nefericite şi mă bucur sincer pentru fiecare reuşită a arhitecţilor locali. Până acum, s-a construit o mulţime de blocuri anoste – la periferie -, dar şi câteva interesante în restul oraşului: Autogara, Casa Tineretului, Spitalul Judeţean, Sala Sporturilor, sediul Secţiei de Proiectări Judeţene. Unele dintre ele ar fi put fi amplasate mai fericit.

29.04.1982
Azi am suferit o intervenţie chirurgicală: mi s-au extras doi lipomi de pe abdomen.  Am o mulţime şi sunt inestetici. Mai simt încă nevoia să arăt acceptabil.
Am început să citesc „Dilema americană” de Ion Grigorescu. O carte foarte documentată şi scrisă bine, de un scriitor inteligent. Mă fascinează America! Am citit mult despre ea. Sunt convins că, în prezent, este ţara cea mai civilizată şi dezvoltată de pe Glob. Aş vrea foarte mult să o vizitez.
Am primit primele rezultate ale analizelor făcute. Sunt bune. Mă bucur.

30.04.1982
Afară nu mai este la fel de frumos ca în zilele precedente. Deoarece urmează două zile de sărbătoare ( 1şi 2 mai) în care nu se lucrează nici în spital, convin cu domnul Vodislav să
plec acasă şi să revin pe 3 mai.
Plec din spital la ora 14. Mă simt deosebit de bine afară şi acasă. Fac o plimbare prin oraş şi trec şi pe la librărie. Mă bucur să găsesc cartea  „Faust” a lui  Goethe, pe care o cumpăr. Foarte greu se procură cărţile bune! Ele se vând pe sub tejghea. Urmează să apară „Istoria literaturii române” a lui George Călinescu. Mă zbat, de pe acuma, să fac rost de ea.

1.05.1982
Sunt acasă. S-a făcut timp frumos. Pentru plăcerea de-a mă mişca în aer liber, fac o plimbare la piaţă. Cumpăr flori şi seminţe de flori pentru jardiniera de pe balcon. În lipsa unei grădini, care-mi lipseşte extraordinar de mult, încerc să fac pe balcon, care e destul de mare, o mică grădină şi un loc de recreare plăcut. Am plantat în jardinieră Panseluţe, Ciuboţica cucului, Bănuţi şi Nu mă uita. Am construit un stelaj pe care am lădiţe şi ghiveciuri cu răsaduri de Petunii, Regina nopţii, Gura leului, Zorele, Crăiţe şi Cârciumărese. Am pe balcon un şezlong, în care îmi place să citesc şi chiar să dorm la soare.
P.S. După 15 ani, mi-am cumpărat un teren de  1000 m.p. şi mi-am amenajat grădina mult visată.

2.05.1982
Este tot timp frumos. Fac, împreună cu fiul meu Vlad, de 15 ani, o plimbare pe itinerariul: Coloana Infinitului, Biserica Sfinţii Apostoli, Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu şi fac poze.
Îmi place Brâncuşi. Am cumpărat şi citit aproape  tot ce s-a scris, în română,  în legătură cu el. Mi-ar plăcea să-i reproduc câteva sculpturi.
P.S. Peste 20 de ani i-am reprodus, în lemn de prun, „Cuminţenia Pământului”

3.05.1982
Am revenit la spital. La prima oră, am făcut o radioscopie gastro-intestinală. După care am dormitat în cameră sau am citit „Bătălie în adâncuri” de Duglas Reeman. Am suferit toată ziua de dureri de cap.
A fost o zi splendidă. Mi-ar fi plăcut să fiu afară. Spre seară am admirat spectacolul oferit de zborul unui stol de porumbei. Porumbeii sunt proprietatea unui cunoscut, care locuieşte, la curte, nu departe de blocul meu şi de spital. După ce le dă drumul din volieră, porumbeii zboară în cercuri largi pe deasupra casei lui, în stol compact, urcând, coborând şi sfârşind prin a se aşeza pe casa lui. Îmi place să-i văd zburând, îmi place să aud şuieratul zborului lor, admir viteza cu care zboară şi graţia cu care planează în aer. Mi-ar plăcea să am şi eu porumbei, Doamne, câte mi-ar plăcea şi cât de puţine pot să fac!

4.05.1982
Speram să pot părăsi spitalul azi, dar doctorul Vodislav a decis să fac şi un control de fund de ochi. L-am făcut după amiază. Doctorul, care mi-a făcut controlul, n-a remarcat nimic deosebit.
După amiază, m-a vizitat soţia şi mi-a adus zambile, floarea ei preferată. M-a vizitat şi Radu Teodorescu,  finul meu, şef secţie termo-mecanică la centrală. Mie mi-e simpatic, soţia nu-l poate suferi. Este un oltean tipic: isteţ, descurcăreţ, şmecher; îi plac sportul şi femeile. (P.S. Şi mie îmi plac.)

5.05.1982
Ies din spital. Diagnosticul: colecistită, colită, lipomatoză la care aş adăuga epuizarea fizică şi nervoasă Am şapte zile concediu medical, zile în care mă voi ocupa de gospodărie, o să citesc şi o să mă plimb în natură.
Citeşte mai mult >>

marți, 12 iunie 2012

JURNAL DE ENERGETICIAN (5) - ROVINARI 1982

                            
5.03.1982
Sarcina pe centrală 660 MW.
Ieri am analizat fişele de avarii pe luna februarie: 36 declanşări de blocuri (!). 20 din cele 36 de declanşări sunt din cauza instalaţiilor electrice şi de automatizări, 3 din vina personalului, restul reprezintă spargeri de ţevi la cazane sau declanşări din alte motive. Cu toate simplificările repetate aduse sistemului de protecţii, acesta continuă să fie sofisticat, realizat cu elemente nefiiabile şi pus să lucreze în condiţii neadecvate: temperaturi mari, vibraţii, praf, etc.
Azi am analizat funcţionarea economică pe luna ianuarie, pe bază de post-calcul: Consumul specific de combustibil, 432 gcc/kwh, faţă de 380 gcc/kwh, planificat. Cauzele principale ale depăşirii consumului specific de combustibil sunt: funcţionarea cu sarcină redusă (18 gcc/kwh), opriri porniri (17,6 gcc/kwh), pierderi de căldură cu gazele evacuate la coş (16 gcc/kwh), pierderi prin vid scăzut şi murdărire condensator (13 gcc/kwh), pierderi prin temperatura scăzută a apei de alimentare (9 gcc/kwh), pierderi prin nearse mecanice (8 gcc/kwh).

6.03.1982
 La ora 8.30, ne-a convocat tovarăşul Butcă, activist CC-PCR, pe câţiva membrii din conducerea centralei şi câţiva delegaţi ai centralei industriale, şi ne-a luat tare, învinuindu-ne că ieri, cu excepţia directorului centralei (de serviciu din partea conducerii) am plecat din centrală la orele 18 lăsând câteva probleme nerezolvate. Nu vrea să priceapă că nu putem sta zi de zi în centrală, toţi, până noaptea târziu şi că în Rovinari în fiecare moment este o situaţie specială, dintr-o mulţime de cauze, şi că în centrală,  în fiecare zi există, 24 de ore din 24, o persoană din cadrul conducerii, pe baza unui grafic.
Azi am fost eu de serviciu.  Când nu sunt evenimente ne putem odihni pe o canapea în birou. Azi însă, a declanşat de două ori blocul 6 şi n-am închis ochii toată noaptea. Am ajuns acasă obosit, cu toate acestea n-am putut să mă culc decât după amiază, am dormit două ore şi m-am trezit cu dureri groaznice de cap. Serviciul de 24 de ore în centrală, este de-a dreptul inuman.

8.03.1982
Sarcina pe centrală 800 MW.
Ne-a vizitat o delegaţie de bulgari în vederea documentării pentru proiectarea unor modificări la morile şi instalaţiile de ardere ale cazanelor de 645 t/h (etapa I-a) în vederea funcţionării fără păcură. Bulgari sunt deştepţi şi simpatici şi se dovedesc pricepuţi.

9.03.1982
Am participat la o masă festivă în cinstea  oaspeţilor noştri bulgari. A fost o atmosferă plăcută, destinsă. S-au spus şi bancuri: noi cu eroul nostru, Bulă, ei cu eroul sovietic, Ceapaev. Bancul bulgarilor care mi-a plăcut cel mai mult:
„La o lecţie de istorie, se dau exemple de tactică şi strategie:
Ivan: Cutuzov a lăsat francezii să intre în Moscova, apoi a aşteptat o iarnă grea cu zăpadă mare şi i-au respins până la Paris.
Saşa spune acelaşi  lucru despre Stalin şi nemţi.
Petea: Naser a lăsat pe evrei să vină până la Suez, iar acum Amar El Sadat aşteaptă o iarnă grea cu zăpadă mare ca să-i alunge până la Tel Aviv.

23.03.1982
Azi se împlinesc zece ani de la primul paralel la blocul 1, eveniment la care am fost prezent în calitate de inginer şef coordonator, în tabăra beneficiarului. Evenimentul a avut loc în ziua de 23 martie 1972, ora 23 şi a fost şi certificatul de naştere al Centralei Rovinari, înntr-un sat amărât din  judeţul Gorj, cu numele de Rogojelu.
Blocul 1 s-a născut mai greu decât cel care a urmat, pornirea lui însemnând   şi punerea lui în funcţiune, pentru prima dată, a tuturor instalaţiilor comune: baraj, casa sitelor, staţia de tratare a apei, gospodăria de combustibil, centrala termică de pornire, turnul nr.1 de răcire etc... Pornirea lui a întârziat cu un an faţă  de termenul planificat. Întârzierile au fost la toate capitolele: lucrări de construcţii, lucrări de montaj, livrări echipamente. S-a lucrat în condiţii extrem de grele!
Închiderea întrerupătorului prin care se făcea legătura cu Sistemul Energetic Naţional a fost efectuată de maistrul electrician Beldeanu Emil, care a murit, răpus de cancer, în anul următor.

27.03.1982
Întreg colectivul centralei am sărbătorit zece ani de la punerea în funcţiune a centralei, printr-un banchet la restaurantul Runcu, din Târgu Jiu..

31.03. 1982.
Luna martie a fost o lună în care centrala a funcţionat slab. S-a realizat, totuşi, planul pe trimestrul I, datorită funcţionării bune din luna februarie.
Plan pe luna martie: 429.000 MWh
Realizat: 390.560 MWh
Plan pe trimestrul I: 1.100.000 MWh
Realizat: 1.104.240 MWh
În mod surprinzător, aproape ne-am realizat şi planul la consumul specific de combustibil: 377 gcc/kwh planificat, 380 gcc/kwh realizat. Secretul realizării lui a fost determinarea puterii calorifice a combustibilului fără mineri, numai de către termocentrală.  S-a constatat că minerii ne înşelau sistematic la prelevarea probelor de cărbune, rezultând puteri calorifice mai mari decât cele reale, pentru a nu trebui să plătească penalizari.

2.04.1982
Continui să nu mă înţeleg bine cu directorul centralei, în ciuda discuţiei avută cu el după Adunarea generală a salariaţilor. Nu ţine cont de punctul meu de vedere, ia multe decizii peste capul meu. Mi-am reînnoit la Centrala Industrială cererea de schimbare din funcţie.

3.04.1982
Se face o analiză în COM (Comitetul Oamenilor Muncii), organul colectiv de conducere al întreprinderii, o analiză a realizării planului pe trimestrul I. Deşi am realizat planul, cei din colectivul de conducere avem parte numai de reproşuri din partea directorului întreprinderii: nu ne-am mobilizat suficient (adică, n-am crăpat la datorie!)pentru a efectua lucrări de bună calitate în termenele stabilite. Ca şi cum noi am putea, cu mijloacele care dispunem, să însufleţim marea masă inertă de „oameni ai muncii”, majoritatea dintre ei fiind preocupaţi să câştige cât mai mult cu un efort cât se poate de mic, fac lucrări de mântuială, îşi bat joc de avutul întreprinderii şi a statului, fură cât pot şi sunt în stare să ne lase cu fundul în baltă în orice moment.

23.04. 1982
Ne-a vizitat adjunctul ministrului, Dobrişan. Am avut o discuţie cu dânsul, în prezenţa directorului întreprinderii, în legătură cu neînţelegerile mele cu acesta şi cu cererea mea de-a fi eliberat din funcţie. Am spus, deschis, că-l suspectez pe director de lipsă de sinceritate  şi de acţiuni duşmănoase în relaţia cu mine. Am mai spus că sunt foarte obosit şi bolnav şi că nu mai rezist regimului extensiv de lucru pretins, că sarcinile care-mi revin sunt prea numeroase şi că nu le pot acoperi satisfăcător. Le-am mai comunicat că peste două zile mă internez în spital pentru analize.
Citeşte mai mult >>

joi, 7 iunie 2012

JURNAL DE ENERGETICIAN (4)

 
JURNAL DE ENERGETICIAN (4)
- ROVINARI 1982 -
Revin cu jurnalul, în special la insistenţele fiului meu Vlad, angajat al Termocentralei Rovinari.

 18.02.1982
Sarcina pe centrală 660 MW. În cursul dimineţii ne vizitează primul ministru Ilie Verdeţ. Pe mine mă găseşte în camera de comandă a blocurilor 5,6, unde supravegheam pornirea blocului 5. I-am dat raportul, conform uzanţei. I-am spus că funcţionarea bună din ultimul timp se datorează cărbunelui bun şi suficient, voind să înţeleagă că aceasta este o condiţie obligatorie pentru o astfel de funcţionare. De la noi, primul ministru a mers la Combinatul Minier, unde a asistat la Adunarea Generală a Salariaţilor.

21.02.1982
Este duminică. În sfârşit, după cinci săptămâni consecutive în care am fost duminica în centrală, este prima duminică pe care mi-o petrec acasă. Dimineaţa m-am plimbat în parc împreună cu soţia, după amiaza am văzut, împreună cu fiul meu Vlad, filmul „Iankeii”, producţie englezo-americană, „un film astfel făcut încât să placă la toată lumea” (am citat din revista „Cinema”)

22.02.1982
O clasificare a şefilor de la Bucureşti care ne vizitează centrala, se poate face din punct de vedere a modului cum analizează situaţia din uzină atunci când ne vizitează:
- tipul "meticulos" - întoarce situaţia pe toate părţile, scotoceşte în toate cotloanele  (ex. ministru adjunct  Adrian Georgescu, activistul Partenie);
- tipul "superficial moderat" - intră numai în problemele care-i convin sau pe care nu le poate ocoli (ex. ministru adjunct Dobrişan, dir. General Constantinescu şi marea majoritate a şefilor);
-  tipul "superficialitate crasă" – vine, spune câteva lozinci, îndeamnă şi critică la modul general şi pleacă cât mai repede (Ex. ministrul Cocârlă Trandafir)
- tipul "bau-bau" – ameninţă şi caută cu tot dinadinsul să sperie (ex. ministrul Gheorghe Cioară)

25.02.1982
Ieri a început o analiză a funcţionării economice a centralei pe anul trecut. Au participat Partenie, Popovici Teofil Iliescu Tudor şi Stan Radu.
Popovici Teofil (zis şi Teofitil), este reprezentantul permanent al Ministerului Construcţiilor de Maşini, în centrală. A fost director general în Ministerul Energiei Electrice, director general al Institutului de Cercetări şi Proiectări Utilaje Termoenergetice (ICPET), În prezent, este inginer principal (consilier) la ICPET. Decăderea lui din ultima funcţie de conducere a survenit ca urmare a faptului că o soră a sa a rămas în  Occident şi i-a stricat dosarul. Ne este profund antipatic, pentru caracterul său urât: minte, exagerează, pârăşte, lipsit  de obiectivitate în disputele furnizor –beneficiar. Nu neg că este inteligent, că reuşeşte, atunci când vrea sau îi convine, să caracterizeze corect anumite stări de lucruri, dar, în întâlnirile la nivel înalt, se pricepe să tragă totdeauna spuza pe turta MICM. În ministerul nostru nu avem un bandit de talia lui, motiv pentru care pierdem multe dispute cu furnizorul (P.S. Nu reuşeam să demonstrăm, satisfăcător, că funcţionarea necorespunzătoare a centralei se datorează în mare măsură calităţii necorespunzătoare a utilajelor.)
Iliescu Tudor este şi el un „fost”. Fost inginer şef la Termocentrala Doiceşti, pe vreme când, aceasta, cu cei 120 MW instalaţi ai ei, era cea mai mare centrală pe cărbune din ţară. Fost şef de laborator la Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice (ICEMENERG). Are origine „nesănătoasă” motiv pentru care azi este doar inginer principal II la acelaşi institut, specializat în puneri în funcţiune, recepţii de instalaţi şi, mai nou, optimizări de regimuri de funcţionare. Îşi petrece aproape tot timpul în centrale şi foarte puţin cu familia sa, aflată la Bucureşti. Soţia lui e casnică, are doi copii studenţi, şi îi prind bine diurnele de deplasare şi de timp prelungit de lucru. Este un tip onest, priceput, inteligent şi simpatic, dar nu e „uns cu toate alifiile” ca şi Popovici Teofil.

27.02.1982
La prima oră, sarcina pe centrală este 835 MW.
Alaltăieri, s-a accidentat grav, maistrul electrician Grofu Vasile. A introdus, într-o celulă de 6 KV, un întrerupător cuplat. S-a produs un arc electric foarte puternic care i-a provocat arsuri de gradul 3 şi 4 pe 25% din suprafaţa corpului (mâini, faţă, fese, coapse).
Începând de ieri, au început demersurile noastre şi ale familiei lui, pentru a fi transportat la Bucureşti, deoarece, alţi doi arşi în centrală, dintre care unul  într-o stare mai uşoară decât el, au murit, în spitalele din Târgu Jiu şi Craiova. S-a reuşit: azi după amiază a sosit o salvare şi un doctor din Bucureşti care, mâine,  o să transporte accidentatul la Spitalul Agripa.

28.02.1982
E duminică. Sunt acasă. Dimineaţa am participat la şedinţa cu părinţii la Liceul Tudor Vladimirescu. Am aflat că fiul meu Mihai, are note proaste la economie politică: 4 şi 1 !!!!!
Sunt informat, din uzină, că maşina şi doctorul de la Bucureşti au plecat fără să ne ia accidentatul, pretextând că nu sunt locuri în spital. Directorul comercial Vaida, aflat în centrală, a făcut demersuri la ministerul nostru, fără rezultat.
Sunt imobilizat la pat de o criză de lumbago, intervenită din senin! Sunt vizitat acasă de doctorul centralei, care îmi prescrie trei zile de tratament şi repaos la orizontală.
Am primit de la  mama mea, din Braşov, câteva articole decupat din „România Liberă”, despre centrala noastră, scrise de M. Radian. Autorul a surprins corect, câteva aspecte din viaţa centralei, şi a identificat , de asemenea corect, împrejurările şi condiţiile în care ne desfăşurăm activitatea. Voit sau nu, a omis să menţioneze aspecte legate de calitatea utilajelor, calitatea proiectelor, condiţiile sociale, conjunctura economică naţională, concepţia românească de organizare, calitatea personalului venit din şcoli, etc.  Poate nici eu, la sfârşitul acestui jurnal, nu voi reuşi să prind toate aspectele muncii şi vieţii noastre, astfel încât să pot da un răspuns, o explicaţie, celor interesaţi de „cazul Termocentrala Rovinari”

4.03. 1982
Am revenit în centrală. Toată lumea este dezamăgită  după înfrângerea de ieri, pe teren propriu, a Universităţii Craiova de către Bayer Münche, scor 2:0! Universitatea Craiova este echipa tuturor oltenilor. Ieri după ora 14 n-a mai lucrat în centrală decât personalul de exploatare şi acesta cu urechile ciulite la aparatele de radio. Restul personalului a plecat acasă să vadă meciul la televizor. Câţiva norocoşi au făcut rost de bilete şi au văzut meciul pe stadion. Puţinii rămaşi în centrală, printre care s-au numărat persoanele din conducere şi cei din minister şi centrala industrială, detaşaţi la Rovinari, au văzut meciul la televizoarele portative ale personalului nostru. (P.S. Exista şi aşa ceva!)
Citeşte mai mult >>