joi, 7 iunie 2012

JURNAL DE ENERGETICIAN (4)

 
JURNAL DE ENERGETICIAN (4)
- ROVINARI 1982 -
Revin cu jurnalul, în special la insistenţele fiului meu Vlad, angajat al Termocentralei Rovinari.

 18.02.1982
Sarcina pe centrală 660 MW. În cursul dimineţii ne vizitează primul ministru Ilie Verdeţ. Pe mine mă găseşte în camera de comandă a blocurilor 5,6, unde supravegheam pornirea blocului 5. I-am dat raportul, conform uzanţei. I-am spus că funcţionarea bună din ultimul timp se datorează cărbunelui bun şi suficient, voind să înţeleagă că aceasta este o condiţie obligatorie pentru o astfel de funcţionare. De la noi, primul ministru a mers la Combinatul Minier, unde a asistat la Adunarea Generală a Salariaţilor.

21.02.1982
Este duminică. În sfârşit, după cinci săptămâni consecutive în care am fost duminica în centrală, este prima duminică pe care mi-o petrec acasă. Dimineaţa m-am plimbat în parc împreună cu soţia, după amiaza am văzut, împreună cu fiul meu Vlad, filmul „Iankeii”, producţie englezo-americană, „un film astfel făcut încât să placă la toată lumea” (am citat din revista „Cinema”)

22.02.1982
O clasificare a şefilor de la Bucureşti care ne vizitează centrala, se poate face din punct de vedere a modului cum analizează situaţia din uzină atunci când ne vizitează:
- tipul "meticulos" - întoarce situaţia pe toate părţile, scotoceşte în toate cotloanele  (ex. ministru adjunct  Adrian Georgescu, activistul Partenie);
- tipul "superficial moderat" - intră numai în problemele care-i convin sau pe care nu le poate ocoli (ex. ministru adjunct Dobrişan, dir. General Constantinescu şi marea majoritate a şefilor);
-  tipul "superficialitate crasă" – vine, spune câteva lozinci, îndeamnă şi critică la modul general şi pleacă cât mai repede (Ex. ministrul Cocârlă Trandafir)
- tipul "bau-bau" – ameninţă şi caută cu tot dinadinsul să sperie (ex. ministrul Gheorghe Cioară)

25.02.1982
Ieri a început o analiză a funcţionării economice a centralei pe anul trecut. Au participat Partenie, Popovici Teofil Iliescu Tudor şi Stan Radu.
Popovici Teofil (zis şi Teofitil), este reprezentantul permanent al Ministerului Construcţiilor de Maşini, în centrală. A fost director general în Ministerul Energiei Electrice, director general al Institutului de Cercetări şi Proiectări Utilaje Termoenergetice (ICPET), În prezent, este inginer principal (consilier) la ICPET. Decăderea lui din ultima funcţie de conducere a survenit ca urmare a faptului că o soră a sa a rămas în  Occident şi i-a stricat dosarul. Ne este profund antipatic, pentru caracterul său urât: minte, exagerează, pârăşte, lipsit  de obiectivitate în disputele furnizor –beneficiar. Nu neg că este inteligent, că reuşeşte, atunci când vrea sau îi convine, să caracterizeze corect anumite stări de lucruri, dar, în întâlnirile la nivel înalt, se pricepe să tragă totdeauna spuza pe turta MICM. În ministerul nostru nu avem un bandit de talia lui, motiv pentru care pierdem multe dispute cu furnizorul (P.S. Nu reuşeam să demonstrăm, satisfăcător, că funcţionarea necorespunzătoare a centralei se datorează în mare măsură calităţii necorespunzătoare a utilajelor.)
Iliescu Tudor este şi el un „fost”. Fost inginer şef la Termocentrala Doiceşti, pe vreme când, aceasta, cu cei 120 MW instalaţi ai ei, era cea mai mare centrală pe cărbune din ţară. Fost şef de laborator la Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice (ICEMENERG). Are origine „nesănătoasă” motiv pentru care azi este doar inginer principal II la acelaşi institut, specializat în puneri în funcţiune, recepţii de instalaţi şi, mai nou, optimizări de regimuri de funcţionare. Îşi petrece aproape tot timpul în centrale şi foarte puţin cu familia sa, aflată la Bucureşti. Soţia lui e casnică, are doi copii studenţi, şi îi prind bine diurnele de deplasare şi de timp prelungit de lucru. Este un tip onest, priceput, inteligent şi simpatic, dar nu e „uns cu toate alifiile” ca şi Popovici Teofil.

27.02.1982
La prima oră, sarcina pe centrală este 835 MW.
Alaltăieri, s-a accidentat grav, maistrul electrician Grofu Vasile. A introdus, într-o celulă de 6 KV, un întrerupător cuplat. S-a produs un arc electric foarte puternic care i-a provocat arsuri de gradul 3 şi 4 pe 25% din suprafaţa corpului (mâini, faţă, fese, coapse).
Începând de ieri, au început demersurile noastre şi ale familiei lui, pentru a fi transportat la Bucureşti, deoarece, alţi doi arşi în centrală, dintre care unul  într-o stare mai uşoară decât el, au murit, în spitalele din Târgu Jiu şi Craiova. S-a reuşit: azi după amiază a sosit o salvare şi un doctor din Bucureşti care, mâine,  o să transporte accidentatul la Spitalul Agripa.

28.02.1982
E duminică. Sunt acasă. Dimineaţa am participat la şedinţa cu părinţii la Liceul Tudor Vladimirescu. Am aflat că fiul meu Mihai, are note proaste la economie politică: 4 şi 1 !!!!!
Sunt informat, din uzină, că maşina şi doctorul de la Bucureşti au plecat fără să ne ia accidentatul, pretextând că nu sunt locuri în spital. Directorul comercial Vaida, aflat în centrală, a făcut demersuri la ministerul nostru, fără rezultat.
Sunt imobilizat la pat de o criză de lumbago, intervenită din senin! Sunt vizitat acasă de doctorul centralei, care îmi prescrie trei zile de tratament şi repaos la orizontală.
Am primit de la  mama mea, din Braşov, câteva articole decupat din „România Liberă”, despre centrala noastră, scrise de M. Radian. Autorul a surprins corect, câteva aspecte din viaţa centralei, şi a identificat , de asemenea corect, împrejurările şi condiţiile în care ne desfăşurăm activitatea. Voit sau nu, a omis să menţioneze aspecte legate de calitatea utilajelor, calitatea proiectelor, condiţiile sociale, conjunctura economică naţională, concepţia românească de organizare, calitatea personalului venit din şcoli, etc.  Poate nici eu, la sfârşitul acestui jurnal, nu voi reuşi să prind toate aspectele muncii şi vieţii noastre, astfel încât să pot da un răspuns, o explicaţie, celor interesaţi de „cazul Termocentrala Rovinari”

4.03. 1982
Am revenit în centrală. Toată lumea este dezamăgită  după înfrângerea de ieri, pe teren propriu, a Universităţii Craiova de către Bayer Münche, scor 2:0! Universitatea Craiova este echipa tuturor oltenilor. Ieri după ora 14 n-a mai lucrat în centrală decât personalul de exploatare şi acesta cu urechile ciulite la aparatele de radio. Restul personalului a plecat acasă să vadă meciul la televizor. Câţiva norocoşi au făcut rost de bilete şi au văzut meciul pe stadion. Puţinii rămaşi în centrală, printre care s-au numărat persoanele din conducere şi cei din minister şi centrala industrială, detaşaţi la Rovinari, au văzut meciul la televizoarele portative ale personalului nostru. (P.S. Exista şi aşa ceva!)

4 comentarii:

Vlad Vanca spunea...

Multumesc pentru reluarea jurnalului! Foarte interesant.

Anonim spunea...

ar fi interesanta o prezentare in paralel , situatia de AZI dela termocentrala ; in ce directie a mers Rovinari-ul ? : spre mai bine ? ...Vlad tine un jurnal ? ...
chiar si fara , ...un comentariu de actualitate , in coninuarea jurnalului tatalui -din experienta fiului
ket

Anonim spunea...

sper ca cineva de azi ... sa tina un jurnal

Vlad Vanca spunea...

Eu nu am specializarea tatalui meu desi lucrez in aceasta Termocentrala. Ideal ar fi ca cineva cu functie si pregatire similara tatalui meu sa poata povesti care este situatia actuala dupa atatea retehnologizari si modernizari. Categoric, acum este total schimbata, dar nu inseamna ca nu sunt si mici probleme. Contextul general s-a schimbat si optica este putin diferita.

Trimiteți un comentariu