SALT LA ZI
19.07.2012
Fac un salt de
30 de ani pentru a reda participarea mea la aniversarea a 40 de ani de la
punerea în funcţie a Termocentralei Rovinari (conexiunea la Sistemul Energetic
Naţional a blocului nr.1, din centrală), ocazie cu care şi închei transcrierea
unor secvenţe din acest jurnal.
Am revăzut
centrala după zece ani. Acolo unde a fost blocul nr.1, sunt acum doar fundaţii!
Dacă ştiam, aş fi dus o coroană sau nişte flori, aşa cum se obişnuieşte când
mergi la cimitir. În locul lor celor
două blocuri de 200MW (etapa I-a), casate, se preconizează să se monteze un
bloc de 600 MW.
Pe cele patru
blocuri de 330 MW fiecare (etapa II-a), le-am găsit în funcţiune, la sarcini dictate de reglajul
putere-frecvenţă din sistem, apropiate de puterea lor nominală (sarcina pe
centrală era de 1100 MW!). Blocurile erau în schemă completă, cu toate
automatizările în funcţiune. Se cuvenea să merg acolo cu nişte cununiţe, din
acele care se dau elevilor premianţi. Mi s-a spus că este o funcţionare obişnuită! M-am
mirat, deoarece acum 30 de ani n-am reuşit niciodată asemenea performanţă ( când
am depăşit sarcina de 1000 de MW, foarte rar, am făcut-o şi cu ajutorul
blocurilor defuncte). Blocurile de la etapa II-a au trecut, începând cu anul
1992, prin mai multe etape de retehnologizare. Două din ele au acum şi
instalaţii de desulfurare a gazelor de ardere (adevărate uzine, în uzină!), iar
camerele lor de comandă arată ca cele de pe un cosmodrom.
M-am bucurat
să văd că centrala arată bine şi că blocurile funcţionează la parametrii de
proiect. Înseamnă că ea a încăput pe mâini bune. Îi urez ei şi „servitorilor”
ei, LA MULŢI ANI!
Sfârşit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu