TREI SĂPTĂMÂNI ÎN HIMALAYA

De la ediţia din acest an a Târgului de Carte Gaudeamus, am cumpărat cartea lui Marius Chivu, „Trei săptămâni în Himalaya”.

Marius Chivu, la cei numai 34 de ani ai săi, este un critic literar valoros şi un scriitor promiţător. Scrie cronică literară la „Dilema Veche”.

Când eram tânăr - e mult de atunci -, am făcut mare pasiune pentru cărţile de călătorii. Dacă nu puteam călători la propriu, o făceam cu imaginaţia. În felul acesta, am ajuns pe Everest, am ajuns la cei doi poli ai pământului, am cutreierat mările şi oceanele lumii. Mi-a făcut plăcere şi să-l însoţesc pe Marius Chivu în aventura sa himalayană. El n-a urcat pe Everest, n-a escaladat nici vreo unul din optmiarii masivului muntos. El s-a mulţumit să urce la 5428 de metri, ca să treacă prin trecătoarea Thorung La, cea mai înaltă din lume. N-a fost uşor şi o astfel de ispravă nu este la îndemâna orişicui! Nu le-a fost uşor celor doi prieteni, Marius şi Cătălin, să străbată pe jos mai mult de 400 kilometri, pe drumuri sau cărări accidentate, pe soare sau frig, pe vânt, ploaie sau ninsoare, prin aerul rarefiat de la altitudinile înalte şi să urce 4588 metri cu 15-20 kilograme în spinare! Nu le-a fost uşor, dar au răzbit.

Când oamenii îşi ating un obiectiv mult râvnit, pentru atingerea căruia au avut nevoie de timp îndelungat, au făcut sacrificii mari, au învins piedeci nenumărate, obişnuiesc să spună sau să gândească cuvinte memorabile. Vă amintiţi, de exemplu, că Neil Armstron, după ce a făcut primul pas pe lună a rostit: Un pas mic pentru om, un pas uriaş pentru omenire. Cei doi temerari trekkeri nu s-au lăsat mai prejos: „Am reuşit, băăăi! Am reuşit, în pula mea! Bă eşti OK! Eşti bine , măăă? Ce zici, mă, am ajuns!...”

Expediţia întreprinsă în Nepal, o ţară săracă, dar interesantă, cum rezultă din cele relatate de „Marios”(aşa i se adresau şerpaşii n.n.), cei doi au avut parte de întâlniri şi experienţe interesante. Vă semnalez doar câte una din fiecare categorie.

Au întâlnit, la ultimul popas înainte de-a ataca trecătoarea, un sadhu – peregrin hindus n.a. – „care umbla desculţ, înfăşurat doar într-un cearşaf portocaliu” scrie Marios  şi care intenţiona, ca şi ei, să treacă prin Thorung La.  Marios menţionează: „Afară ninge de două ore, temperatura a scăzut sub 0 grade, iar el a venit pe întuneric, desculţ, purtând doar două rânduri de mărgele şi un cearşaf. Îi ofer un ceai şi îl întreb, prin Rishi (unul din porterii lor n.n.) dacă nu-i e frig. În loc de răspuns îmi ia mâna, dă cearşaful la o parte şi mi-o lipeşte de pieptul lui care arde de parcă ar avea febră. Mi-e ruşine decât de rece e mâna mea, eu care sunt îmbrăcat în polar, am căciulă pe cap şi nu-mi mai simt degetele de la picioare, deşi am ciorapi tehnici groşi şi port bocanci!........ el nu mănâncă decât câteva legume, nu are nevoie de mai mult, a învins toate nevoile trupului prin meditaţie şi rugăciune……îl rog să-mi povestească cum arată o zi din viaţa lui. Îşi începe ziua la 3 dimineaţa, îşi spală trupul, face yoga, îşi spune rugăciunile şi meditează până la ora 7, după care se plimbă o oră şi până la 11 le vorbeşte ucenicilor lui (e guru el însuşi de cinci ani şi are şase ucenici). Meditează din nou până pe la ora 15, apoi găteşte, aduce o ofrandă lui Shiva, meditează iar până la ora 21, doarme până la ora 23 şi până la 3 meditează din nou…” Din păcate, Marios nu ne spune dacă yoghinul a reuşit să treacă prin Thorong La.

În expediţie, Marios a fumat marijuana şi haşiş. El  ne informează că în Nepal, marijuana creşte ca urzicile pe la noi, iar a fuma acolo haşiş e ca şi cum ai face sauna într-o ţară nordică. În afară de faptul că atunci când fuma debita tot felul de prostii şi că la un moment dat a ameţit şi a început să-l doară capul, nu aflăm şi ce senzaţii nemaipomenit de plăcute a avut sau, dacă n-a avut, de ce a fumat?!

Cartea este bogat ilustrată cu fotografii făcute de autor, care se dovedeşte a fi şi un fotograf talentat. Aflu, de pe internet, că, întors în ţară, a vernisat o expoziţie cu fotografii cu copii nepalezi. Faptul că-i plac copiii, faptul că le-a dat bomboane şi alte mici cadouri de câte ori i-a întâlnit, dar şi alte chestii, mi l-a făcut pe Marius Chivu foarte simpatic.