CUM S-A FĂCUD DE-AM RĂMAS LA CRATIŢĂ

 

Cartea „Cum am făcut de-am rămas la cratiţă” este o culegere de articole ale lui Carmen Muşat Coman publicate în revista „Femeia”, pe vremea când era redactor la această revistă. În toate articolele, autoarea pledează pentru egalitatea în drepturi şi obligaţii ale femeilor cu bărbaţii. Reţineţi bine, în „drepturi şi obligaţii”, adică şi în „obligaţii”, ceea ce înseamnă  că odată ce femeile reuşesc să facă tot ceea fac şi bărbaţii, ar fi cazul ca ele să-şi împartă obligaţiile „tradiţionale” cu ei, obligaţii care ţin de creşterea copiilor şi îndeletnicirile casnice.

Desigur, autoarea nu este prima care pune în discuţie aspecte legate de inegalitatea femeii cu bărbatul. După cum bine ştim ele au fost agitate  de zeci sau chiar sute de ani de mişcarea feministă mondială. Dar, deşi ele au fost discutate şi para-discutate, nu cred că a mai făcut-o cineva aşa cum o face Carmen Muşat-Coman! Articolele ei sunt spirituale şi pline de ironie  şi autoironie, motiv pentru care se citesc cu plăcere şi interes. Câteva titluri sunt edificatoare, cred eu: Curat emancipare, Mitul femeii inteligente, Bărbaţii – nu gospodine în blugi ci parteneri, Despre orgoliul masculin, Geaba vreţi voi emancipare….cifrele vorbesc!, „Nu putem călări amândoi acelaşi cal”, Halal egalitate, Coaliţie….. păguboasă, Luptă-n vânt, Extremismul egalităţii, Frankestein, în variantă feminină, De ce se tem bărbaţii?, Şmecherii…masculine, Militante pentru dreptul la cratiţă, „Mă omoară al meu dacă…”, Egalitatea sexelor – victorie deşartă.

M-am întrebat dacă toate femeile ar vrea să fie egale cu bărbaţii lor? Femeile de mineri de exemplu? Sun convins că n-ar dori să intre în mină în locul lor şi nici n-ar avea curajul sau le-ar lăsa inima, să le cedeze din atribuţiunile lor de casnice. Mai sunt şi alte profesii „bărbăteşti” pe care femeile n-ar dori să le practice. Egalitatea deplină în drepturi şi obligaţii „merge” la soţii cu aceiaşi pregătire profesională şi cu aceleaşi serviciu, cum ar fi profesorii, medicii, funcţionarii şi la toţi pensionarii. Eu fac parte din ultima categorie, m-am recunoscut în multe din ipostazele în care suntem arătaţi cu degetul şi muştruluiţi noi, bărbaţii, şi m-am genat.  Cred că la fel vor face şi ceilalţi în situaţia mea.  Nu m-am grăbit să-mi cumpăr imediat un şorţ şi să preiau câteva din corvezile casnice de la soţia mea, dar mă gândesc serios la asta.