luni, 18 februarie 2013

FĂRĂ BASTON PRIN PARCURILE BUCUREŞTENE (1)


1.     Men sana in corpore sano

Atât cât trăim avem nevoie de corp sănătos ca să nu cădem în spinarea apropiaţilor noştri şi să nu îmbogăţim farmaciile şi de minte sănătoasă ca să nu facem prostii şi să nu ne tragă nimeni pe sfoară.
Mişcarea este o cerinţă esenţială în acest concept. De fapt, auzim zilnic la radio: „Pentru o viaţă sănătoasă, faceţi mişcare cel puţin treizeci de minute în fiecare zi!” Ei bine, eu mă conformez cu asupra de măsură acestui îndemn. Lăsând la o parte gimnastica de dimineaţa şi deplasările scurte în casă şi în împrejurimile casei, mă plimb, în parc, cel puţin o oră în fiecare zi.
Mă plimb nu-i chiar cuvântul potrivit sau, mai bine zis, nu mai este actual.  E adevărat, la început m-am plimbat, adică am mers încet. De două luni de zile, merg într-un pas vioi, aproape că mărşăluiesc. De ce? Pentru că pe lângă preocuparea de-a da muşchilor, inimii şi plămânilor de lucru, sun preocupat să ard cât mai multe calorii, cu scopul să slăbesc. Nu pentru că aş fi prea gras, ci pentru a reveni la greutatea ideală sau, cel puţin, la cea maximă acceptată. Principiul de slăbire după care mă conduc este de-a realiza zilnic un bilanţ energetic negativ. Asta înseamnă să consum mai multă energie decât acumulez cu alimentele pe care le consum. După o lună de zile, ne exagerând, am slăbit un kilogram. Sunt foarte mulţumit.
De curând, am luat cunoştinţă de o teorie privind mişcarea, care aseamănă inima omului cu un motor. Conform acestei teorii, inimile noastre, la fel ca ori ce motor, au garantat un anumit număr de ore de funcţionare şi cu cât ne mişcăm mai mult, cu atât consumăm mai repede acest număr de ore şi ne apropiem sfârşitul. Ca inginer, înclin să fiu de acord cu această teorie, dar în acelaşi timp sunt convins că numărul garantat de ore de funcţionare pentru inimile noastre este atât de mare, încât riscul să le consumăm este foarte mic. Prin urmare, mă mişc fără nici o grijă.
Plimbările zilnice prin parc sunt şi un prilej de-a observa natura, oamenii şi animalele. Despre ele vreau să vorbesc în episoadele următoare.
 
În Parcul Naţional

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu