luni, 22 aprilie 2013

FĂRĂ BASTON PRIN PARCURILE BUCUREŞTENE (8)


2.6 - CÂINII 

După oameni şi păsări,  fiinţele cele mai des întâlnite în parc sunt câinii. Sunt de două feluri: comunitari şi de agrement.
Comunitarii, „câinii parcului” sau „câini lui Onţanu” - căci el este primarul Sectorului 2, de care ţine Parcul Naţional – fac parte din două tabere: prima situată în zona teatrului de vară, a doua situată în zona Aleea Belvedere şi în spatele Patinoarului. Din punct de vedere social, ei reprezintă clasa inferioară, clasa celor defavorizaţi.
Câinii de agrement, sunt plimbaţi  în lesă, de către stăpânii lor sau sunt lăsaţi liberi în cele două zone amenajate pentru câini: una pentru câini mici, alta pentru  câinii mijlocii şi mari. Ei reprezintă clasa superioară sau clasa celor favorizaţi şi stârnesc mânia comunitarilor de câte ori le calcă teritoriul. Nicăieri lupta de clasă nu este mai ascuţită decât în lumea canină.
Există şi un disident care nu face parte din nici una din cele două tabere: câinele pensionarilor.
Comunitarii din zona teatrului de vară mai sunt doar doi: Bejul şi Negrul. Aşa la zic eu. Dumnezeu ştie dacă au sau au avut vreun nume? Sunt amândoi paşnici şi o duc destul de bine acolo, în prejma „ Luna Parc Teo” şi a tarabelor care se instalează, din când în când, în zonă.  Nu se sinchisesc de oameni ! Uneori se odihnesc în mijlocul aleilor, oamenii trebuie să-i ocolească, iar gospodarii parcului care circulă pe acolo cu diferite utilaje, să-i roage politicos să se dea la o parte. A fost şi Şoani, dar a murit de bătrâneţe. Nu ştiu ce mi-a venit să-i zic aşa?

Bejul
 
Negrul 
Cei din Zona Aleea Belvedere şi Patinoar sunt patru – o adevărată haită - şi nu sunt totdeauna paşnici. Unul din ei, mă latră de câte ori trec pe acolo. Ce-o fi având cu mine?!
Fac o paranteză ca să vă spun că, pe vremea când eram copil, la mine în sat, m-a muşcat un câine  în timp ce mergeam cu pluguşorul şi că de atunci le port un fel de frică.  Asta nu însemnă că fug de ei, din contră,  îmi fac curaj şi îi înfrunt, cu un mic tremur interior. Câinii îi miros pe cei fricoşi şi lătratul lor este o formă de dispreţ, mi-a spus cineva.
 
Haita
 
El este cel care are ce are cu mine (?!)
Şi el m-a lătrat (?!) 

Să vă spun câte ceva şi de cei de agrement. Am remarcat că majoritatea seamănă cu stăpânii lor sau, mai bine zis, stăpânii seamănă cu câinii lor: uni merg ca şi ei, alţii mârâie sau  latră ca şi ei, iar alţii, în mod inexplicabil, seamănă la figură cu ei! De exemplu, domnul din imaginea de mai jos merge exact ca şi câinele lui: în aceeaşi cadenţă, încet, bătrâneşte, târşindu-şi picioarele.


Mimetism
Rex, câinele din poza de mai jos, este bătrân, are 18 ani (echivalentul cu 80 de ani la oameni), este încovoiat, merge anevoie, cu privirea în pământ, exact ca bătrânii din parc.  Stăpânul său îl iubeşte şi-l ocroteşte . Are amintiri frumoase legate de tinereţea lor, pentru că nici el nu mai este chiar tânăr şi dacă l-aş fi pozat, v-aţi fi convins că cei doi seamănă.
Rex
Când era tânăr, arăta, probabil, ca şi Griul din poza de mai jos, al cărei stăpână mi-a povestit că-l are din import şi că e în curs de aclimatizare la noi. Îl vedeţi în momentul în care face cunoştinţă cu un băştinaş.

 
Plimbându-mă prin parc, am luat cunoştinţă şi cu noutăţile privind moda vestimentară la câini. Se pare că cei din poza din dreapta s-au îmbrăcat cu haine de la aceeaşi casă de modă şi pare că celui/celei din stânga nu-i convine asta. Ca şi unii domni/doamne, ar vrea să fie singular/singulară în felul în care se îmbracă.

La locurile speciale pentru câini, aveţi ocazia să asistaţi la adevărate curse de alergat. Ce-i face să alerge? În cazul de faţă o minge aruncată de stăpânul lor, care nu se vede în poză.

Sau la demonstraţii de felul acesta, la care câinele s-a ridicat în două labe la comanda „sus”:

Sau  ca cel din poza de mai jos, în care câinele s-a aşezat jos la comanda „down” - stăpânul lui este un „englezit” - şi acum se uită atent la el aşteptând altă comandă.
E lesne de observat că şi în poza de mai jos, câine şi proprietară seamănă la ceva. Seamănă în cel puţin trei privinţe. Aştept să-mi spuneţi care sunt ele. Dovediţi-vă spiritul de observaţie!
 

Câinele pensionarilor


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu