vineri, 19 aprilie 2013

POPAS DUHOVNICESC (32)


Rugăciunea trupului - Postul. 

 

Perioada Postului Mare este un bun prilej să te împaci cu Dumnezeu, cu semenii tăi și cu tine însuți. Rugăciunea și postul sunt ,,instrumente” la îndemâna omului, pentru ridicarea minții, a inimii și a trupului în comuniunea iubirii și a sfințeniei lui Dumnezeu. A ține post nu înseamnă doar a nu mânca din bucatele oprite pentru această perioadă, scopul postului crestin este acela de a ne închide ochii față de lucrurile acestei lumi și să ne concentrăm mintea asupra lui Dumnezeu. Deci postul nu este o metodă de pedepsire a trupurilor noastre și nici nu trebuie folosit ca ,,o metodă de dietă”. Noi nu ținem post și stăm în rugăciune pentru a pierde din greutate, ci mai degrabă ca să dobândim o părtășie mai profundă cu Dumnezeu.
Și totuși, postul este foarte important în viața omului. Adam și Eva, au pierdut raiul pentru că au încălcat porunca postului mâncând din pomul cunoștinței binelui și al răului. Înfrânarea de la mâncare liniștește simțurile, limpezește mintea și întărește voința, cum spunea un părinte filocalic: ,,Un suflet sătul este o piedică către rugăciunea curată, iar Duhul Sfant nu vine când pântecele nostru este plin".
Sfinții Părinți au folosit postul și rugăciunea pentru a se apropia cât mai mult de Dumnezeu de aceea am ales un fragment pe care vi-l recomand spre lecturare, al Sfântului  Ioan Gură de Aur care ne arată cum să postim:
,,Tu posteşti! Bine, dar arată-mi aceasta prin fapte ! Prin ce fapte ? – întrebi tu.
Iată: când vezi un sărac, fie-ţi milă de dânsul; când vezi un vrăjmaş, împacă-te cu dânsul. De vezi pe aproapele tău norocit, nu-1 pizmui. Ţine ochii tăi în frâu, ca să nu arunce priviri poftitoare şi necurate. Nu numai gura ta trebuie să postească, ci încă şi ochii şi urechile, picioarele şi mâinile şi toate membrele trupului tău. Mâinile tale să postească rămânând curate de averea cea nedreaptă şi de lăcomia câştigului. Picioarele tale trebuie să postească nemergând la desfătările cele necuviincioase. Ochii trebuie să postească neuitându-se cu poftă şi cu aprindere. Privirea este mâncarea ochilor. Dacă privirea este neiertată, păcătoasă, vătăma postul, ducând tot sufletul la pierdere. Ar fi cea mai mare nebunie a opri gurii chiar mâncarea cea învoită, iară ochiului, dimpotrivă, a-i îngădui privirea cea păcătoasă. Tu te înfrânezi de carne. Bine. Dar nu-ţi lăsa nici ochii a căuta la pofta cărnii, încă şi urechile tale trebuie să postească. Dar postul urechii stă în a nu asculta clevetirile şi vorbele cele rele asupra cuiva. Căci se zice în Sfânta Scriptură: „Să nu asculţi vorbele cele mincinoase” (leş. 23, 1). încă şi gura trebuie să postească, înfrânându-se de la vorbele cele de ruşine şi de înjurături sau sudalme; căci ce ar folosi, dacă noi nu mâncăm carnea dobitoacelor, dar ca nişte fiare sălbatice sfâşiem numele cel bun al fraţilor noştri ?,,
Suntem chemați la a schimba ceva în viața noastră, în conduita noastră, iar rugăciunea trupului-postul este un mod de a ne îndrepta, de a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a dăruit.  El ne cheamă să ne împăcăm iertându-ne. Pe fiecare dintre noi ne așteaptă, dornic să ne îmbrățișeze cu sărutare Sfântă, și să ne primească pocăința. Gândul că Dumnezeu ne așteaptă trebuie să fie, pentru fiecare, ca o șoaptă care ne cheamă nerăbdător  : ,, Grăbește-te te așteapt și pe tine!,,

                                                  Pr. Crăciunaș Adrian

4 comentarii:

Anonim spunea...

like

Anonim spunea...

parinte,de cate ori postaty pe blog astept cu nerabdare cuvintele frumoase,invatatura la care ne invataty....bunul dumnezeu sa va ocroteasca familia pe dvs si pe toty cei care va sustin,DOAMNE AJUTA

Anonim spunea...

Îmi place.

Anonim spunea...

si eu va multumesc pentru gandurile de bine ma bucur ca apreciati munca noastra. As vrea si eu sa-i multumesc parintelui Campean Augustin pentru sfaturi.

Trimiteți un comentariu