marți, 10 iunie 2014

POVESTEA UNEI FAMILII DE URŞI



                       
  1.  FAMILIA









Ursoaica brună, din  fotografie,
Tânără, puternică, nurlie,
A născut într-o iarnă geroasă,
Într-o grotă, ce-i servea de casă,
Trei ursuleţi dolofani şi pufoşi,
Neastâmpăraţi şi  mâncăcioşi.
Unul mai mic, negricios, delicat,
Altul cu un guler alb, imaculat,


Şi ultimul având părul roşcat.
După ce a început să vadă fiecare
Şi să meargă binişor pe picioare,
Primăvara, într-o zi cu soare,
Ursoaica i-a scos la plimbare.
Cu această ocazie, ea le-a predat
O lecţie uşor de memorat:
Le-a arătat tot ce-i înconjoară,
Pământul şi cerul, prima oară,
Apoi, iarba, florile, copacii,
Fluturii, albinele, gândacii,
O şopârlă ce se prăjea la soare,
Un melc cu casa în spinare,
Păsărelele care cântau  frumos,
O veveriţă într-un copac stufos,
Un iepuraş urechiat şi fricos
Şi, chiar un cârd de căprioare,
Care căutau, prin preajmă, mâncare.
Totul a denumit răspicat,
A explicat, a repetat şi iar a repetat,
Până când şi ursuleţul cel roşcat,
Neatent şi foarte neastâmpărat,
A reuşit să recunoască  toate
Plantele şi animalele învăţate.
Într-o altă zi frumoasă, au învăţat
Despre ce este bun sau nu de mâncat,
Despre ce-i gustos sau contraindicat.
Au aflat gustul ales al ciupercilor,
A ghindei de anul trecut şi al melcilor;
Au mâncat fiecare şi câteva furnici,
Savurând cu desfătare ouăle lor mici,
Apoi şi-au îndulcit gura cu câteva flori
De Mierea Ursului, în multe culori.
Ursuleţul cel roşcat şi neastâmpărat,
Din nou distrat şi neatent la explicat,
A luat în gură, din greşeală, un bondar,
Ce sta pe-o floare şi culegea nectar.
Vai de el, sărmanul, ce-a  păţit!
Doamne, cât de mult a pătimit!
Bondarul a zbârnăit ca o drâmbă,
Apoi l-a înţepat, în limbă.
L-a fulgerat imediat o teribilă arsură,
De parcă i-ar fi pus cineva foc în gură.
A sărit, „ca ars”, un metru-n sus,
(O  rară performanţă pentru-un urs!)
A chelălăit şi a urlat un ceas întreg.
Doamne, cât a  putut fi de  bleg!
Limba i s-a umflat atât de tare,
Că nu s-a mai putut atinge de mâncare,
Şi-n două zile, ce i s-au părut nesfârşite,
N-a mâncat altceva decât… răbdări prăjite.
 
Citeşte mai mult >>