ARTEMIU VANCA M-A CĂLĂUZIT PE UN TĂRÂM CARE NU MAI EXISTĂ: URANUS

 

Artemiu Vanca m-a călăuzit pe un tărâm care nu mai există: Uranus

Dec 30, 2021By Andrea Ghiţă 0 Comments Posted in: Arhiva editii, Ediţia 360, Lecturile meleAceasta postare a fost vizualizata de 15 de ori

Terminând de citit Uranus. Obidă, revoltă, speranţă [Editura Universitară Bucureşti, 2021], cea mai recentă carte publicată de Artemiu Vanca, m-am întrebat – ca de fiecare dată când închei lectura unei cărţi – ce am înţeles, ce sentimente am încercat şi ce am învăţat din cele citite?

Încep prin a spune că atât formatul prietenos, cât şi structurarea logică (din care transpare formaţia de bază, de inginer, a autorului) îmbie la lectură, promiţându-i cititorului grăbit din ziua de azi că va afla deznodământul naraţiunii într-un timp rezonabil. E cartea potrivită de citit într-o călătorie cu trenul, într-o zi de duminică sau în serile de iarnă.

Am aşezat-o pe noptieră, alături de alte câteva volume pe care le citesc în paralel, alternându-le în funcţie de starea mea de spirit. Totuşi, nu a intrat în circuitul lecturilor mele alternative, pentru că după primul capitol am continuat s-o citesc, „pe nerăsuflate”, chiar dacă finalul ei era sugerat încă din introducere.

Am ajuns la ultima filă aproape de crăpatul zorilor târzii de decembrie, ajutată fiind de stilul limpede şi alert al prozatorului rutinat, cu peste zece volume (romane şi povestiri) la activ. Dialogurile închegate se îmbină cu descrierile sugestive, iar personajele se creionează ferm din câteva scene şi replici relevante.

Am receptat cartea lui Artemiu Vanca asemeni unui produs literar „3 în 1”, de bună calitate. Ea oferă cititorului informaţii clare – bazate pe o documentare solidă – despre geografia şi istoria fostului cartier Uranus, completate cu imagini de epocă. Deapănă poveştile de viaţă ale locuitorilor, firul roşu reprezentându-l povestea de iubire sinceră şi discretă a doi tineri născuţi şi crescuţi în acest cartier.  Încadrează tragedia distrugerii şi dispariţiei acestui loc emblematic al Bucureştiului, în contextul regimului totalitar comunist din România, dând un avertisment celor (tot mai mulţi) care cunosc din ce în ce mai puţin realităţile de atunci şi privesc înapoi cu nostalgie spre epoca ceauşistă.

Citind Uranus. Obidă, revoltă, speranţă, eu – clujeanca – am avut prilejul să poposesc cu ochii minţii în Uranus, trecând în revistă edificiile bisericeşti şi laice renumite ale acestui cartier prin care nu am trecut niciodată în scurtele mele vizite în Bucureştiul anilor dinainte ca ele să fi fost strivite de apariţia megaliticei Case a Poporului.

Citind această carte, am putut pătrunde în casele bucureştenilor din acest cartier impregnat de istorie şi am putut intui durerea nemărginită încercată de oameni la vederea spulberării căminelor lor, (De altfel, această traumă s-a resimţit din plin şi la Cluj, atunci când a fost demolată o mare parte din vechiul cartier Mănăştur. O cunoştinţă de-a mea a murit de inimă rea la puţin timp după ce casa lui, moştenită din bătrâni, fusese făcută una cu pământul).

Citind Uranus. Obidă, revoltă, speranţă, am avut ocazia să aflu şi să înţeleg ceva din realitățile de la termocentrala de la Rovinari – adusă în cadru printr-o foarte sugestivă metaforă: „«Uranus» de pe Jiu”, vădind că regimul comunist nu a zguduit doar armonia socială (urbană şi rurală), ci şi armonia naturii.

Citind cartea, am avut prilejul să urmăresc secvenţe ale Revoluţiei din Decembrie 1989, relatate de un participant (eu le-am trăit pe cele de la Cluj). Consider că acest fragment, mai degrabă un reportaj, e menit să contracareze scenariile fabricate după consumarea evenimentelor de atunci.

Citind Uranus. Obidă, revoltă, speranţă, am lăcrimat de câteva ori, dar am şi surâs de mai multe ori, la fel ca în viaţă…

Nu am dorit să prezint conţinutul celei mai recente cărţi publicate de Artemiu Vanca, pentru a nu strica plăcerea viitorilor cititori, cărora le-o recomand cu căldură.

Alte informaţii găsiţi pe blogul autorului

https://artemiuvanca.blogspot.com/

Andrea Ghiţă

Citeşte mai mult >>

URANUS. Obidă, revoltă, speranţă.Amintiri romanţate

 

 

În luna august a acestui an, mi-a apărut, la Editura Universitară Bucureşti,  cartea "Uranus". Redau, mai jos, câteva impresii despre ea:

1.  Ioan Al. Lupu

Primele fragmentele cărții „Uranus” au generat o anumită derută, întrucât nu era clar în ce specie din genul epic urma să se încadreze: roman, nuvelă, jurnal etc. Exista pericolul unui mixtum compositum, nu prea profitabil pentru o specie epică clasică. Pusă în registru „amintiri romanțate”, cartea publicată justifică oarecum compoziția narativă care, în fond, reflectă ultimul deceniu dramatic al regimului comunist prin prisma demolării cartierului bucureștean Uranus și, mai apoi, a Revoluției din Decembrie 1989. Un epilog post-revoluționar deplasează povestirea spre zilele noastre.
Calitatea principală a acestei cărți rezidă în autenticitatea sa indubitabilă. Evoluția destinului cartierului Uranus și al locuitorilor săi este urmărită cu o putere evocatoare bazată pe documentare exactă, inclusiv cu incursiuni istorice valoroase. Cartea oferă, mai ales pentru generația tânără de cititori, un tablou amplu al monumentelor arhitectonice distruse (biserici, spitale, muzee etc.) dar și o scurtă relatare despre apariția Centrului Civic și a faimoasei Case a Poporului.
Pe de altă parte, chiar dacă figura lui Nicolae Ceaușescu este trasată în linii necruțătoare, autorul nu se lasă condus de poncifele negaționiste privind unele opere constructive, urbanistice sau industriale, care nu sunt, la urma urmelor, decât rodul muncii inginerilor și muncitorilor români și încă în condițiile materiale și spirituale precare ale acelor vremuri.
Povestirea fictivă, în paralel, a vieții cuplului de tineri Cezar-Dana și a celor din jur (părinți, rude, prieteni), cu prezumtive elemente autobiografice, face lectura agreabilă și creează tensiunea necesară lecturii.
Conchizând, cartea domnului Artemiu Vanca, nici măcar nu este o povestire romanțată ci o frescă veridică valoroasă asupra istoriei noastre recente.

Felicitări!

 

2.  Simona Condurăţeanu

Pentru început aş vrea să adresez felicitările mele călduroase autorului pentru munca depusă, documentarea majoră şi stilul fluent al lucrării, care au avut ca rezultat această carte, care mi-a plăcut foarte mult. M-am născut şi am locuit în marginea cartierului Uranus, iar casa mi-a fost naţionalizată în 1950 şi din care am fost evacuată în 1980, aşa că lucrarea mi-a stârnit multe amintiri şi sentimente.
Autorul cărţii “Uranus” ne înfăţişează sub forma unei cronici de familie locuitorii şi casele din cartierul Uranus (actualul sector 5 al Capitalei) aflat pe malul drept al râului Dâmboviţa. Prezentarea are un caracter mult mai amplu decât indică titlul, deoarece “Uranus” nu era o zonă bine delimitată, având multe conexiuni cu străzi învecinate străbătute de tramvaie (nr. 8, 14) şi pavate odinioară cu piatră de râu, cubică sau asfalt. Unele străzi, sau porţiuni mari din ele, precum strada arh. Al. Orăscu, Mihai Vodă, Izvor etc., aveau vile şi blocuri elegante de variate dimensiuni, cu mici grădini, dar şi fabrici încadrate urbanistic – de exemplu “Gagel” (de pâine, devenită ulterior “Elena Sârbu” şi apoi mutată în Şos Sălaj), sau spălătoriile „Schmidt” (ulterior „Nufărul”), sau depozitele de vinuri şi derivate – cum a fost „Mott”(ulterior „Zarea”). Dominante însă erau casele particulare cu cel mult 3-4 etaje, eventual cu o curte, al căror aspect adesea pitoresc depindea de posibilităţile materiale şi gustul proprietarilor - meseriaşi, negustori, titraţi ş.a. Autorul A. Vanca le zugraveşte cu mult har, iar pictorul Cik Damadian le-a nemurit înaintea demolării lor în albumele „Bucuresci”.

3.  Mioara Rădulescu

Cartea „Uranus” nu este o monografie a cartierului Uranus. Chiar dacă autorul nu a trăit in cartierul Uranus, scrierea lui poate fi înțeleasă ca o narațiune despre un cartier din București din acele vremuri și acele evenimente............. Și eu am trăit 20 de ani în Cartierul Uranus și familia mea a primit scrisoarea „blestemată” că urmează dărâmarea casei în care locuiam. Am avut același coșmar ca cel descris în cartea „URANUS”, inclusiv suferința bunicii mele. 

 

4.  Mircea Rădulescu

Am terminat și eu de citit cartea Uranus. Din câte am cunoscut acest cartier înainte și în perioda demolării lui, cartea redă cu multă verdicitate culoarea și spiritul cartierului.

 

5.  Elena Ratcu

"Uranus"-ul tau mi-a placut și m-a impresionat în egală măsură. În primul rand, proza curge frumos, firul etic împreunează frumos elementele de ficțiune cu realitatea, vorbesc aici despre personajele principale, dar și despre elementele ce țin de "istoria" locului, care sunt reale și descrise cu veridicitate și multă încărcătură emoțională.............. Pot însă spune, cu mana pe inimă, că această carte este un veritabil document, care ar trebui să intre în arhivele marilor muzee de istorie din țară și în cel al literaturii române. Nu spun deloc vorbe mari.

 

6.  Paula Drăghici

Uranus, povestea cartierului bucureştean cu acelaşi nume, este o poveste adevărată, care s-a întâmplat aidoma şi care poate servi ca document peste ani, dar chiar şi acum, acelora care-şi mai pun întrebarea, chiar după mai bine de 30 de ani, ce-a fost în România în decembrie 1989? Iar tu le răspunzi că a fost revoluţie nu lovitură de stat, o revoluţie pornită din inima şi sufletul celor ce au trăit în întuneric şi au răbdat de foame. Uranus nu e doar un cartier bucureştean în locul căruia s-a ridicat acea construcţie megalomanică numită Casa Poporului, e şi o carte cu mare valoare istorică, documentară şi educativă............. Cartea Uranus este foarte valoroasă din toate punctele de vedere: ca stil, ca și compoziţie, ca limbaj, alegerea foarte nimerită a personajelor, şi nu în ultimul rând, un document adevărat, corect şi foarte exact redat, al marelui eveniment , trăit de cei mai mulţi dintre noi: Revoluţia din Decembrie 1989.

 

7.  Dorina Popescu

Uranus, amintiri romanțate, reprezintă o filă de istorie recentă (deceniul al 9-lea al sec. XX), un fragment din istoria comunismului românesc, trăită de un tânăr în perioada adolescenței și a tinereții sale.
Evenimentele care i-au marcat copilăria sunt cele referitoare la dispariția cartierului bucureștean Uranus (case, lăcașuri de cult, sedii ale unor instituții ș.a.), toate acestea pentru construirea unui Centru Civic nou al Bucureștiului.
Sentimentele care-i încearcă pe locuitorii acestui cartier și pe angajații instituțiilor demolate sunt dintre cele mai diverse: durere, revoltă, ură.
Lectura aceste cărți îi ajută pe cei care nu au trăit în comunism să afle cum învățau tinerii și cum munceau adulții, ce temeri și ce restricții aveau în această perioadă. În egală măsură ne ajută pe cei care am trăit în anii comunismului să nu uităm cum s-au confiscat locuințele unor familii pentru a fi naționalizate, pământurile și uneltele altor familii pentru a fi cooperativizate, metodele folosite de comuniști pentru a-i determina pe oameni să cedeze (amenințările, șantajul, arestul) și nu în ultimul rând lipsurile la care eram supuși pentru a fi plătită datoria externă a României după procesul de industrializare. 

 

Cartea poate fi achiziționată online de pe site-ul editurii:

 https://www.editurauniversitara.ro/.../uranus-obida...

 

Lectură plăcută!

 

 

Citeşte mai mult >>