vineri, 11 noiembrie 2022

 

AUTOINTERVIU   


   
În cartea scriitorului Florin Grigoriu, "Interviurrile mele vol. 4", apărută la Editura Izvorul Cuvântului, în anul 2022, este înserat şi "Autointerviul" meu, redat mai jos.                   Am citit sau ascultat multe interviuri cu scriitori. Unele dintre ele s-au desfăşurat de la distanţă, în care intervievatul răspundea în scris la nişte întrebări primite prin poştă. La astfel de interviuri aş putea răspunde şi eu, documentându-mă înaintea fiecărui răspuns, străduindu-mă să fac o impresie cât mai bună. Există însă şi interviuri spontane, în direct, la care n-aş fi în stare să răspund  la anumite întrebări şi s-ar putea să mă fac de ruşine. Acesta-i motivul pentru care îmi pun singur nişte întrebări, pe care am auzit punându-se şi altora, la care voi răspunde sincer, pe îndelete, şi voi încerca să ţin minte răspunsurile, ca să nu fiu prins nepregătit.                                   
Întrebare: Când aţi început să scrieţi?                                   
Răspuns: La şase ani, pe tăbliţă, cu condeiul. M-a învăţat mama, care a fost învăţătoarea mea din clasa I-a primară.
Î: Reformulez: Când aţi început să scrieţi literatură?                        
R: Nu ştiu. Nu-mi dau seama când, ceea ce am scris, fără să public (poezii, compuneri, scrisori, jurnal, teatru etc..) ar putea fi considerat literatură.
 Î: Când şi ce aţi publicat prima dată?                                                   
R: Am publicat un triptic brâncuşian, în versuri: „Masa Tăcerii”, „Poarta Sărutului”, „Coloana Infinitului”, în  revista „Columna”,  din Târgu Jiu,  în anul 1996, sub pseudonimul V.A. Iosif. (Vanca Artemiu Iosif).
Î: Când aţi început să scrieţi poezii?
R: În 1985, şi am încetat s-o mai fac în 1988. În această perioadă, mai ales în anii 1985-1986, am fost cuprins de o febră a versificaţiei. Am scris, în total, 51 de poezii.
 Î: După debut, aţi mai publicat poezie?
R: Da, în câteva reviste de mică importanţă (Anuarul ”Bănişor”, Revista Mecanicii 61, şi în revistele cenaclurilor literare „Destine”, „LiterarIng”, „AntiM” şi Revista „Bogdania”)
 Î: De ce n-aţi mai scris poezii şi  după 1988?
R: Mi-a dispărut cheful.
Î: În proză, când şi cu ce aţi debutat?
R. În 2003, ca şi coautor al monografiei satului meu natal,  Bănişor, judeţul Sălaj, al cărei titlu este: „Monografie-Amintiri”. Eu am fost autorul părţii de amintiri.
 Î: Dar cu literatură beletristică?
R: Cu romanul pentru copii şi tineret, „Comoara din Dealul Magiarului”, în anul 2009, la Editura „Contrast”, din Bucureşti.
Î: În ce tiraj, şi pe banii cui?
R: 200 de exemplare, pe banii mei.
Î: Ce-aţi mai publicat, ulterior?
R: Am mai publicat: 6 romane, 1 carte de amintiri romanţate, 2 volume de povestiri, 1 volum de legende culte.
Î: Care este ultima carte pe care aţi scris-o?
R: „Uranus. Amintiri romanţate”. A apărut la  Editura Universitară Bucureşti, în anul 2021
Î: Intenţionaţi să mai scrieţi şi altele?
R: Nu. Sunt prea bătrân şi condeiul îmi alunecă din ce în ce mai încet.
Î: Câţi ani aveţi?
R: 86
Î: Mulţi înainte!
R: Mulţumesc.
Î: Câte dintre cărţile pe care le-aţi scris sunt pe banii dumneavoastră şi câte pe banii editurilor?
R: Cinci pe banii mei, Cinci pe banii editurilor.
Î: Cum le-aţi distribuit?
R: Câteva am vândut, majoritatea le-am făcut cadou.
Î: Unde le-aţi lansat?
R: În satul natal, Bănişor,  la Zalău, la cenaclurile la care participam, în cercul foştilor colegi de facultate.
Î: Care vă sunt scriitori români clasici, preferaţi?  
R:  Ion Luca Caragiale, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Ion Creangă, Mircea Eliade, Marin Preda, Radu Tudoran, Titus Popovici, dintre prozatori, şi Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, George Topârceanu, Nicolae Labiş, dintre poeţi.
Î: Dar dintre cei în viaţă?
R: Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Nora Iuga, Andrei Pleşu, Dan Lungu,  dintre prozatori, Ana Blandiana şi Mircea Dinescu dintre poeţi.
Î: De ce aşa de puţini scriitori contemporani? Nu-i citiţi?
R: Nu prea.
Î: De ce?
R: Citesc sau recitesc, pentru delectarea de moment, cărţi cunoscute sau recomandate de persoane de încredere, cărţi care ştiu sigur că o să-mi placă. Nu vreau să experimentez, pentru că am prea puţin timp şi pentru că sunt la vârsta la care memoria mi-a slăbit foarte mult, iar  lecturile nu mă mai formează. Ce citesc azi şi uit până a doua zi.
Î: Ce carte citiţi acum?
R: „Ultimele....” (scrisori şi pagini de jurnal), de I.D Sârbu. Am cumpărat-o cu prilejul unei vizite la Casa Memorială a autorului de la Petrila. Mă fascinează personalitatea scriitorului.
Î: Ce scriitori străini v-au plăcut?
R: Mulţi. Dintre francezi: Moliere, Jules Verne, Alexandre Dumas tatăl, Victor Hugo,  Honorѐ de Balzac, Emile Zola; dintre englezi: Daniel Defoe, William Shakespeare, George Bernard Shaw, Charles Dikens, Emily Brontё, J.K. Rowling; dintre ruşi: Lev Tolstoi, Alexei Tolstoi, Feodor Dostoievski,  Nikolai Gogol, Anton Cehov, Maxim Gorki, Vladimir Nabokov, Alexandr Soljeniţîn; dintre americani: Mark Twain, Ernest Hemingwai, Jak London.
Î: Care dintre scriitorii români şi străini v-au infuenţat?
R: Toţi, probabil, dar n-aş putea spune în ce fel, fiecare.
Î: V-aţi propus să scrieţi ca unul, anume?
R: Nu mi-am propus să imit pe nimeni. Cred că mi-am construit, conştient şi inconştient,  un stil propriu. Mi-am propus să povestesc cât mai fluent, în limbajul nostru de toate zilele, să redau sau să născocesc subiecte şi personaje interesante, să dau povestirilor, acolo unde este cazul,  o tentă de umor, să intercalez în text,  din loc în loc, câte o judecată preţioasă. Am dorit, în primul rând,  ca scrierile mele să placă, dar am dorit şi ca din ele să se poată învăţa câte ceva, motiv pentru care mi-am propus să dau, fără să exagerez,  detalii despre epocile în care se petrece acţiunea, despre personalităţi politice şi culturale ale epocilor respective, despre locuri, localităţi şi istoria lor. Unii critici, profesionişti sau improvizaţi, mă acuză, însă, că am făcut-o.
Î: Vă amintiţi care a fost prima carte pe care aţi citit-o?
R: Da. Abecedarul.
Î: În afară de el?
R: O carte ilustrată pentru copii, intitulată „Aventurile lui Mirel”. Mi-a cumpărat-o tata, care s-a îngrijit ca toţi copiii lui să citească, legat de faptul că cei din familie, iar ulterior şi prietenii, m-au dezmierdat, hodoronc-tronc, cu numele de Mirel. A urmat „Vrăjitorul din Menlo Park”, de G. Longinescu, o biografie romanţată a lui Thomas Alva Edison, pe care noi, fraţii Vanca, am primit-o de la o doamnă iubitoare de animale,  în schimbul unui câine de rasă, pe care l-am găsit. Ca urmare a lecturii acestei cărţi, în toată copilăria şi adolescenţa mea, am visat să-i seamăn marelui inventator. Nici atunci însă, şi nici mai târziu, n-am reuşit să inventez ceva, aşa că, foarte târziu, la vârsta de 70 de ani,  m-am apucat de scris.
Î: Sunteţi satisfăcut de modul în care a fost recepţionat scrisul dumneavoastră?
R: Nici pe departe! Dar am înţeles că am primit ceea ce merit: de la cititorii , nu foarte mulţi, aprecieri mai mult sau mai puţin entuziaste, de la critici, tăcere aproape totală.
Î: Şi asta nu v-a decepţionat?
R: M-a decepţionat, dar nu m-a descurajat. Am continuat să perseverez, gândindu-mă că poate, poate.... Continui să gândesc la fel. Scrisul mă pasionează. Îmi place postura de Dumnezeu. Îmi place să creez oameni şi destine.
Î: Speraţi să ajungeţi membru al Uniunii Scriitorilor?
R: Nu mi-am propus aşa ceva.
Î: De ce?
R: Pentru că îmi văd lungul nasului. Sun membru al Asociaţiei Scriitorilor din Judeţul Sălaj şi asta îmi ajunge. Statutul de scriitoraş mă satisface.
Î: Ce altceva vă pasionează?
R: Natura, s-o contemplu, sportul, să-l privesc, sculptura, să-mi amintesc de ea.
Î:  Aţi sculptat?
R: Da, în lemn. A fost şi aceasta o pasiune trecătoare , la fel ca versificaţia.
Î: Ce-aţi sculptat?
R: Două sculpturi mari, un totem, o copie după Cuminţenia Pământului a lui Brâncuşi şi şase sculpturi mici.
Î: Unde sunt ele acum?
R: Totemul a putrezit şi l-am aruncat, Cuminţenia e la fosta mea casă de la ţară din satul Runcu, judeţul Ilfov. Sculpturile mici sunt în biroul meu de acasă.
Î: Muzica nu vă place?
R: Îmi place, dar nu pot s-o gust pe deplin: sunt afon. Lipsa auzului muzical este un mare handicap al meu.
Î: Totuşi, ce fel de muzică ascultaţi?
R: Nu-mi pun muzică. Ascult ce-mi trimit alţii sau ce se transmite la radio sau televizor. Ascult tot felul de muzică: uşoară, simfonică, instrumentală, populară.
 Î: Aveţi autori şi interpreţi preferaţi?
R: Am, desigur. Îmi plac Mozart, Vivaldi, Porumbescu, Enescu (numai Rapsodia Română), Chopin, ca autori, Maria Tănase şi Dumitru Fărcaş, ca interpreţi  de muzică populară, Doina Badea, Margareta Pâslaru, Angela Similea, Aurelian Andreescu, Gică Petrescu,  Edit Piaf,  Elvis Presley ca interpreţi de muzică uşoară, Luciano Pavaroti, Jose Careras , Placido Domingo, Herlea, Angela Gheorghiu ca interpreţi de operă şi nu numai ei.
Î: Însemnă că, mergeţi la operă?
R: Merg, uneori, ca să-i fac pe plac soţiei mele, mare amatoare de operă.
Î: Chiar v-aţi hotărât să nu mai scrieţi şi n-aţi mai scris nimic?
R: M-am hotărât, dar nu mi-am putut respecta promisiunea. Odată cu izbucnirea pandemiei am început să întreţin un jurnal, intitulat „Jurnal de pandemie”. Am publicat 16 episoade în revista „Mecanicii ‘61”, o publicaţie a Asociaşţiei Promoţia Mecanicii 1961, a Institutului Politehnic Bucureşti, din care am făcut şi eu parte. După episodul 16, colegii au refuzat să mă mai publice, legat de faptul că-i combăteam ( a se citi „înjuram”) pe antivaccinişti, negaţionişti şi conspiraţionişti. Am continuat să scriu jurnalul (am ajuns la episodul 30) şi, în paralel, să scriu, bazându-mă pe el, o proză intitulată  „Sub imperiul zdrenţuit al pandemiei. Jurnal post-factum, romanţat”. Am ajuns cu acţiunea lui la sfârşitul  anului 2020
Î: La cenacluri mai mergeţi?
R: Nu mai merg.
Î: De ce?
R: La primul la care am fost l-am părăsit pentru că nu învăţam nimic. Toţi citeam din producţiile proprii, dar nu le comenta nimeni. Pe al doilea, pentru că comentariile care se făceau erau exclusiv laudative.  Pe al treilea, unde eram serios luaţi în tarbacă, ceea ce-mi convenea, din motive de pandemie.
Î: Ce reviste literare citiţi?
R: Cumpăr cu regularitate  şi citesc  „România literară”, sunt abonat la „Caiete Silvane”, revista de cultură a judeţului Sălaj şi primesc , prin e-mail, în format PDF, „Vatra Veche”.

Bucureşti,

12.08.2022
 
Citeşte mai mult >>