AUTOINTERVIU   

    În cartea scriitorului Florin Grigoriu, "Interviurrile mele vol. 4", apărută la Editura Izvorul Cuvântului, în anul 2022, este înserat şi "Autointerviul" meu, redat mai jos.                   Am citit sau ascultat multe interviuri cu scriitori. Unele dintre ele s-au desfăşurat de la distanţă, în care intervievatul răspundea în scris la nişte întrebări primite prin poştă. La astfel de interviuri aş putea răspunde şi eu, documentându-mă înaintea fiecărui răspuns, străduindu-mă să fac o impresie cât mai bună. Există însă şi interviuri spontane, în direct, la care n-aş fi în stare să răspund  la anumite întrebări şi s-ar putea să mă fac de ruşine. Acesta-i motivul pentru care îmi pun singur nişte întrebări, pe care am auzit punându-se şi altora, la care voi răspunde sincer, pe îndelete, şi voi încerca să ţin minte răspunsurile, ca să nu fiu prins nepregătit.                                   

Întrebare: Când aţi început să scrieţi?                                   

Răspuns: La şase ani, pe tăbliţă, cu condeiul. M-a învăţat mama, care a fost învăţătoarea mea din clasa I-a primară.

Î: Reformulez: Când aţi început să scrieţi literatură?                        

R: Nu ştiu. Nu-mi dau seama când, ceea ce am scris, fără să public (poezii, compuneri, scrisori, jurnal, teatru etc..) ar putea fi considerat literatură.

 Î: Când şi ce aţi publicat prima dată?                                                   

R: Am publicat un triptic brâncuşian, în versuri: „Masa Tăcerii”, „Poarta Sărutului”, „Coloana Infinitului”, în  revista „Columna”,  din Târgu Jiu,  în anul 1996, sub pseudonimul V.A. Iosif. (Vanca Artemiu Iosif).

Î: Când aţi început să scrieţi poezii?

R: În 1985, şi am încetat s-o mai fac în 1988. În această perioadă, mai ales în anii 1985-1986, am fost cuprins de o febră a versificaţiei. Am scris, în total, 51 de poezii.

 Î: După debut, aţi mai publicat poezie?

R: Da, în câteva reviste de mică importanţă (Anuarul ”Bănişor”, Revista Mecanicii 61, şi în revistele cenaclurilor literare „Destine”, „LiterarIng”, „AntiM” şi Revista „Bogdania”)

 Î: De ce n-aţi mai scris poezii şi  după 1988?

R: Mi-a dispărut cheful.

Î: În proză, când şi cu ce aţi debutat?

R. În 2003, ca şi coautor al monografiei satului meu natal,  Bănişor, judeţul Sălaj, al cărei titlu este: „Monografie-Amintiri”. Eu am fost autorul părţii de amintiri.

 Î: Dar cu literatură beletristică?

R: Cu romanul pentru copii şi tineret, „Comoara din Dealul Magiarului”, în anul 2009, la Editura „Contrast”, din Bucureşti.

Î: În ce tiraj, şi pe banii cui?

R: 200 de exemplare, pe banii mei.

Î: Ce-aţi mai publicat, ulterior?

R: Am mai publicat: 6 romane, 1 carte de amintiri romanţate, 2 volume de povestiri, 1 volum de legende culte.

Î: Care este ultima carte pe care aţi scris-o?

R: „Uranus. Amintiri romanţate”. A apărut la  Editura Universitară Bucureşti, în anul 2021

Î: Intenţionaţi să mai scrieţi şi altele?

R: Nu. Sunt prea bătrân şi condeiul îmi alunecă din ce în ce mai încet.

Î: Câţi ani aveţi?

R: 86

Î: Mulţi înainte!

R: Mulţumesc.

Î: Câte dintre cărţile pe care le-aţi scris sunt pe banii dumneavoastră şi câte pe banii editurilor?

R: Cinci pe banii mei, Cinci pe banii editurilor.

Î: Cum le-aţi distribuit?

R: Câteva am vândut, majoritatea le-am făcut cadou.

Î: Unde le-aţi lansat?

R: În satul natal, Bănişor,  la Zalău, la cenaclurile la care participam, în cercul foştilor colegi de facultate.

Î: Care vă sunt scriitori români clasici, preferaţi?  

R:  Ion Luca Caragiale, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Ion Creangă, Mircea Eliade, Marin Preda, Radu Tudoran, Titus Popovici, dintre prozatori, şi Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, George Topârceanu, Nicolae Labiş, dintre poeţi.

Î: Dar dintre cei în viaţă?

R: Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Nora Iuga, Andrei Pleşu, Dan Lungu,  dintre prozatori, Ana Blandiana şi Mircea Dinescu dintre poeţi.

Î: De ce aşa de puţini scriitori contemporani? Nu-i citiţi?

R: Nu prea.

Î: De ce?

R: Citesc sau recitesc, pentru delectarea de moment, cărţi cunoscute sau recomandate de persoane de încredere, cărţi care ştiu sigur că o să-mi placă. Nu vreau să experimentez, pentru că am prea puţin timp şi pentru că sunt la vârsta la care memoria mi-a slăbit foarte mult, iar  lecturile nu mă mai formează. Ce citesc azi şi uit până a doua zi.

Î: Ce carte citiţi acum?

R: „Ultimele....” (scrisori şi pagini de jurnal), de I.D Sârbu. Am cumpărat-o cu prilejul unei vizite la Casa Memorială a autorului de la Petrila. Mă fascinează personalitatea scriitorului.

Î: Ce scriitori străini v-au plăcut?

R: Mulţi. Dintre francezi: Moliere, Jules Verne, Alexandre Dumas tatăl, Victor Hugo,  Honorѐ de Balzac, Emile Zola; dintre englezi: Daniel Defoe, William Shakespeare, George Bernard Shaw, Charles Dikens, Emily Brontё, J.K. Rowling; dintre ruşi: Lev Tolstoi, Alexei Tolstoi, Feodor Dostoievski,  Nikolai Gogol, Anton Cehov, Maxim Gorki, Vladimir Nabokov, Alexandr Soljeniţîn; dintre americani: Mark Twain, Ernest Hemingwai, Jak London.

Î: Care dintre scriitorii români şi străini v-au infuenţat?

R: Toţi, probabil, dar n-aş putea spune în ce fel, fiecare.

Î: V-aţi propus să scrieţi ca unul, anume?

R: Nu mi-am propus să imit pe nimeni. Cred că mi-am construit, conştient şi inconştient,  un stil propriu. Mi-am propus să povestesc cât mai fluent, în limbajul nostru de toate zilele, să redau sau să născocesc subiecte şi personaje interesante, să dau povestirilor, acolo unde este cazul,  o tentă de umor, să intercalez în text,  din loc în loc, câte o judecată preţioasă. Am dorit, în primul rând,  ca scrierile mele să placă, dar am dorit şi ca din ele să se poată învăţa câte ceva, motiv pentru care mi-am propus să dau, fără să exagerez,  detalii despre epocile în care se petrece acţiunea, despre personalităţi politice şi culturale ale epocilor respective, despre locuri, localităţi şi istoria lor. Unii critici, profesionişti sau improvizaţi, mă acuză, însă, că am făcut-o.

Î: Vă amintiţi care a fost prima carte pe care aţi citit-o?

R: Da. Abecedarul.

Î: În afară de el?

R: O carte ilustrată pentru copii, intitulată „Aventurile lui Mirel”. Mi-a cumpărat-o tata, care s-a îngrijit ca toţi copiii lui să citească, legat de faptul că cei din familie, iar ulterior şi prietenii, m-au dezmierdat, hodoronc-tronc, cu numele de Mirel. A urmat „Vrăjitorul din Menlo Park”, de G. Longinescu, o biografie romanţată a lui Thomas Alva Edison, pe care noi, fraţii Vanca, am primit-o de la o doamnă iubitoare de animale,  în schimbul unui câine de rasă, pe care l-am găsit. Ca urmare a lecturii acestei cărţi, în toată copilăria şi adolescenţa mea, am visat să-i seamăn marelui inventator. Nici atunci însă, şi nici mai târziu, n-am reuşit să inventez ceva, aşa că, foarte târziu, la vârsta de 70 de ani,  m-am apucat de scris.

Î: Sunteţi satisfăcut de modul în care a fost recepţionat scrisul dumneavoastră?

R: Nici pe departe! Dar am înţeles că am primit ceea ce merit: de la cititorii , nu foarte mulţi, aprecieri mai mult sau mai puţin entuziaste, de la critici, tăcere aproape totală.

Î: Şi asta nu v-a decepţionat?

R: M-a decepţionat, dar nu m-a descurajat. Am continuat să perseverez, gândindu-mă că poate, poate.... Continui să gândesc la fel. Scrisul mă pasionează. Îmi place postura de Dumnezeu. Îmi place să creez oameni şi destine.

Î: Speraţi să ajungeţi membru al Uniunii Scriitorilor?

R: Nu mi-am propus aşa ceva.

Î: De ce?

R: Pentru că îmi văd lungul nasului. Sun membru al Asociaţiei Scriitorilor din Judeţul Sălaj şi asta îmi ajunge. Statutul de scriitoraş mă satisface.

Î: Ce altceva vă pasionează?

R: Natura, s-o contemplu, sportul, să-l privesc, sculptura, să-mi amintesc de ea.

Î:  Aţi sculptat?

R: Da, în lemn. A fost şi aceasta o pasiune trecătoare , la fel ca versificaţia.

Î: Ce-aţi sculptat?

R: Două sculpturi mari, un totem, o copie după Cuminţenia Pământului a lui Brâncuşi şi şase sculpturi mici.

Î: Unde sunt ele acum?

R: Totemul a putrezit şi l-am aruncat, Cuminţenia e la fosta mea casă de la ţară din satul Runcu, judeţul Ilfov. Sculpturile mici sunt în biroul meu de acasă.

Î: Muzica nu vă place?

R: Îmi place, dar nu pot s-o gust pe deplin: sunt afon. Lipsa auzului muzical este un mare handicap al meu.

Î: Totuşi, ce fel de muzică ascultaţi?

R: Nu-mi pun muzică. Ascult ce-mi trimit alţii sau ce se transmite la radio sau televizor. Ascult tot felul de muzică: uşoară, simfonică, instrumentală, populară.

 Î: Aveţi autori şi interpreţi preferaţi?

R: Am, desigur. Îmi plac Mozart, Vivaldi, Porumbescu, Enescu (numai Rapsodia Română), Chopin, ca autori, Maria Tănase şi Dumitru Fărcaş, ca interpreţi  de muzică populară, Doina Badea, Margareta Pâslaru, Angela Similea, Aurelian Andreescu, Gică Petrescu,  Edit Piaf,  Elvis Presley ca interpreţi de muzică uşoară, Luciano Pavaroti, Jose Careras , Placido Domingo, Herlea, Angela Gheorghiu ca interpreţi de operă şi nu numai ei.

Î: Însemnă că, mergeţi la operă?

R: Merg, uneori, ca să-i fac pe plac soţiei mele, mare amatoare de operă.

Î: Chiar v-aţi hotărât să nu mai scrieţi şi n-aţi mai scris nimic?

R: M-am hotărât, dar nu mi-am putut respecta promisiunea. Odată cu izbucnirea pandemiei am început să întreţin un jurnal, intitulat „Jurnal de pandemie”. Am publicat 16 episoade în revista „Mecanicii ‘61”, o publicaţie a Asociaşţiei Promoţia Mecanicii 1961, a Institutului Politehnic Bucureşti, din care am făcut şi eu parte. După episodul 16, colegii au refuzat să mă mai publice, legat de faptul că-i combăteam ( a se citi „înjuram”) pe antivaccinişti, negaţionişti şi conspiraţionişti. Am continuat să scriu jurnalul (am ajuns la episodul 30) şi, în paralel, să scriu, bazându-mă pe el, o proză intitulată  „Sub imperiul zdrenţuit al pandemiei. Jurnal post-factum, romanţat”. Am ajuns cu acţiunea lui la sfârşitul  anului 2020

Î: La cenacluri mai mergeţi?

R: Nu mai merg.

Î: De ce?

R: La primul la care am fost l-am părăsit pentru că nu învăţam nimic. Toţi citeam din producţiile proprii, dar nu le comenta nimeni. Pe al doilea, pentru că comentariile care se făceau erau exclusiv laudative.  Pe al treilea, unde eram serios luaţi în tarbacă, ceea ce-mi convenea, din motive de pandemie.

Î: Ce reviste literare citiţi?

R: Cumpăr cu regularitate  şi citesc  „România literară”, sunt abonat la „Caiete Silvane”, revista de cultură a judeţului Sălaj şi primesc , prin e-mail, în format PDF, „Vatra Veche”.

Bucureşti,

12.08.2022

 

Citeşte mai mult >>

URANUS - Recenzie de Mihaela Ignat, publicat în revista "Observatorul", din Toronto, Canada

 

Eveniment editorial: Uranus, Obidã, revoltã, speranțã, Amintiri romanțate, de Artemiu Vanca.

Cartea Uranus, Obidã, revoltã, speranțã, Amintiri romanțate, de Artemiu Vanca a apãrut la Editura Universitarã, București, în august 2021, cu un cuvânt înainte al autorului. Considerãm apariția acestei cãrți un moment editorial de excepție despre istoria relativ recentã a României, cuprinzând aspecte din ultimul deceniu al comunismului și perioada imediat urmãtoare Revoluției din Decembrie 1989.

Artemiu Vanca s-a nãscut în 1936 în satul Bãnișor, județul Sãlaj și este de profesie inginer. Dupã încheierea activitãții tehnice, domnul Vanca a început o intensã și impresionantã activitate literarã și publicisticã. A scris și a publicat versuri, eseuri, cronicã literarã, monografii, prozã scurtã, romane etc, dintre care se remarcã Comoara din Dealul Magiarului , roman, Editura Contrast, București, 2009, Secretul Comorii, roman, Editura Contrast , București , 2010, Comorile de sub Meseș, roman, Editura Contrast , București 2011, Iubirile bãieților din Valea Banului, Editura Caiete Silvane, Zalãu, 2012, Nobilul proprietar, povestiri, Editura Arefeana, 2012, Zori întunecate, roman, Editura Arefeana, 2013, Poate îngerii, roman, Editura Caiete Silvane, Zalãu, 2015, Caleidoscop nostalgic. Oameni și întâmplãri, povestiri, Editura Caiete Silvane, 2017, Legendele Bãnișorului, roman, Editura Caiete Silvane, Zalãu, 2017, Nu te lãsa!, roman, Editura Caiete Silvane, 2019. Artemiu Vanca este și autorul unui Blog literar, intitulat Ucenicie literarã, care oferã cititorului o perspectivã largã asupra varietãții preocupãrilor Domniei Sale. Începând din 2005, a fost redactor adjunct, apoi redactor șef, și acum titularul rubricii Spectacole, a revistei Mecanicii ’61 PoliBuc – foaie de suflet lunarã a Asociației Promoþia’61 Mecanicã, din care și Domnia Sa a fãcut parte.

Volumul este structurat în trei secțiuni, reflectate și în subtitlu- Obidã, Revoltã, Speranțã. Prima parte, care este și cea mai lungã, intitulatã Obidã, descrie drama locuitorilor cartierului bucureștean Uranus, demolat la comanda lui Nicolae Ceaușescu. În locul acestui cartier avea sã fie construit un nou centru civic al capitalei, care includea și Casa Poporului, clãdire de tristã amintire, pentru cã nu au fost puțini cei care și-au pierdut viața trudind la ridicarea ei. Cartierul Uranus, astãzi sectorul 5 al capitalei care încorporeazã Parcul Izvor, Casa Poporului, Casa Academiei, Piața Constituției etc., era situat în vârful Dealului Spirii, lângã Arsenal.

Autorul înfãțișeazã cartierul Uranus înainte de începerea demolãrilor prin descrierile eroului principal al cãrții, Cezar, un adolescent a cãrui familie a locuit de generații într-o casã, “anticã și de demult” din acest cartier. Artemiu Vanca prezintã strãzile cartierului, strãbãtute de tramvaie și pavate cu piatrã, parcurile și clãdirile mai importante, adevãrate monumente arhitectonice și istorice. Cu afecțiune și umor descrie școlile, spitalele, cazãrmile militare, casele de locuit, prãvãliile, micile ateliere meșteșugãrești, unele mai “înalte și frumoase”, altele mai “urâte și jerpelite” dar care dãdeau acestui cartier, ce putea fi considerat “oraș și sat în același timp” un farmec aparte.
Descrierea aproape idilicã a acestei zone coincide cu perioada lipsitã de griji a copilãriei eroului cãrții care se bucura de afecțiunea pãrinților și a bunicii, profesoarã de istorie pensionarã, cu influențã puternicã în viața familiei și mai ales a lui Cezar.

Un loc aparte este acordat prezentãrii cutremurului din 1977, în urma cãruia Ceaușescu a luat hotãrârea demolãrii cartierului. Din acest moment începe “obida” locuitorilor cartierului care pe lângã faptul cã sunt obligați sã se mute din casele lor în apartamente de bloc în diferite pãrți ale orașului, vãd cum de la o zi la alta sunt distruse construcții de valoare. Pentru cititorul tânãr, evocarea acestui eveniment dramatic din istoria capitalei, aduce informații documentare importante în legãturã cu soarta unor clãdiri, monumente istorice și arhitectonice, personalitãți ale acelei perioade, dispãrute sub dãrâmãturi, reacții ale autoritãților comuniste din acea vreme. Au fost demolate Bisericile Alba Postãvari, Spirea Veche și Izvorul Tãmãduirii, Spitalul Brâncovenesc, Clãdirea Operetei, Muzeul Militar, stadionul Republicii, Casa Demetriade, Fântâna Lahovari și altele. Dealul Spirii, care dãdea farmec zonei, a fost ras la nivelul solului pentru a se construi Casa Poporului.

Artemiu Vanca se dovedește un fin analist al manifestãrilor omenești. Reacțiile locuitorilor afectați de distrugerile agresive ale locuințelor sunt descrise în scene pline de dramatism din care rãzbate și revolta și compasiunea autorului : o familie s-a instalat în fața buldozerelor trimise sã le demoleze casele, un om a rãmas douã zile în casa fãrã acoperiș, un bãrbat s-a spânzurat. Este impresionantã scena în care o cãlugãrițã de la Biserica Schitul Maicilor refuzã sã plece și astfel reușește sã salveze biserica de la demolare, Ceaușescu hotãrând translatarea bisericii într-o nouã locație.
Prezentarea romanțatã a cuplului Cezar-Dana și a familiilor lor ne introduce în atmosfera vieții din acea perioadã, cu frumoșii ani de liceu și de facultate, visele și aspirațiile tinerilor dar și drama conștientizãrii cã trãiesc într-o societate care le îngrãdește libertãțile și drepturile individuale. În aceste condiții, Cezar și Dana hotãrãsc sã încerce sã fugã din țarã.

A doua parte a cãrții, intitulatã Revoltã, prezintã începutul și desfãșurarea revoluției din decembrie 1989 din perspectiva acum tânãrului Cezar Mureșan, inginer stagiar la Termocentrala Rovinari. Autorul descrie entuziasmul care a cuprins întreaga țarã în acele zile de decembrie, începând cu Timișoara, continuând cu Bucureștiul și celelalte orașe. Dramatismul relatãrii atinge punctul culminant când fratele geamãn al Danei, prieten din copilãrie al autorului, este împușcat în Piața Republicii.
Ultima parte a cãrții, Speranțã, aduce în prim plan perioada imediat urmãtoare Revoluției din Decembrie 1989 cu instalarea Frontului Salvãrii Naționale, venirea la putere a lui Iliescu, trecerea treptatã a țãrii la democrație și intrarea României în Uniunea Europeanã. Se simte un suflu de speranțã și încredere iar oamenii întrevãd un viitor mai bun în România. Dana și Cezar renunțã la plecarea din țarã.
Uranus, Obidã, revoltã, speranțã, evocã o paginã de istorie încãrcatã de evenimente dramatice pe care autorul le-a trãit pe viu. Cartea se bazeazã însã și pe o documentare minuțioasã care dã autenticitate și valoare istoricã narațiunii. Prima parte este o incursiune în politica de sistematizare promovatã de Nicolae Ceaușescu la nivelul țãrii cu scopul de a moderniza satele și orașele prin demolarea unor clãdiri vechi și realizarea unor construcții megalomane. Cititorul aflã însã și informații referitoare la naționalizarea clãdirilor, cooperativizarea agriculturii, construirea Casei Poporului, a marilor termocentrale, precum cea de la Rovinari, starea de spirit a oamenilor în preajma Revoluției din 1989, emoțiile și sentimentelor acestora, revolta, compasiunea dar și speranța lor într-o viațã mai bunã.

Intitulatã “Amintiri romanțate”, cartea îmbinã armonios realitatea cu ficțiunea. Autorul este originar din Ardeal, nu a copilãrit în București și nu a locuit în cartierul Uranus. A fost însã impresionat de poveștile oamenilor care au locuit în acel cartier, povești pe care le-a auzit de la prieteni, le-a citit on line pe diferite rețele de socializare sau le-a aflat în procesul de documentare pentru carte. Putem însã bãnui cã personajul Cezar conține elemente autobiografice. La fel ca și Cezar, domnul Vanca este de profesie inginer energetician și a lucrat în anii tinereții la termocentrala de la Rovinari. Evenimentele istorice descrise cu exactitate și claritate sunt reale și pline de încãrcãturã emoționalã. Este firesc sã fie așa pentru cã acele evenimente au marcat viața atâtor generații de români care au trãit în perioada dictaturii comuniste.
Este de remarcat faptul cã autorul, care a trãit și muncit o bunã parte din viațã în comunism, nu neagã realizãrile acelei perioade, posibile prin inteligența, creativitatea și efortul inginerilor, arhitecților și muncitorilor români. Domnul Artemiu Vanca are cuvinte de apreciere și pentru masiva clãdire a Casei Poporului care, dupã Domnia Sa, deși consideratã inesteticã de unii, este impresionantã prin mãrime și grandoare, ferestrele înalte acoperite de vitralii, marmura albã sau roșie a podelelor, lemnul de esențã tare, nuc, cireș sau mahon, covoarele de lânã, draperiile grele, candelabrele mari etc.

În 2019, Ordinul Arhitecților din România a inițiat proiectul “Uranus acum” în cadrul cãruia profesori, arhitecți, sociologi, istorici, antropologi, studenți încearcã sã reconstituie simbolic o “realitate urbanã eliminatã” pe baza poveștilor foștilor locuitori ai cartierului, a fotografiilor din colecțiile private sau publice, a unor filme și informații existente. “Realitatea dispãrutã” este suprapusã peste “realitatea actualã” cu scopul de a trage un semnal de alarmã asupra faptului cã demolãrile agresive din trecut se pot repeta și astãzi când se construiește masiv fãrã respectarea unui plan urbanistic. În acest sens, în noiembrie 2019 a fost organizatã la Muzeul de Artã Contemporanã din București expoziția “Uranus acum” în care au fost prezentate fotografii, filme documentare, interviuri, povești despre vechiul cartier, hãrți, un model 3D al cartierului. Machete cu pãrți reconstruite ale cartierului au fost așezate în oraș în locurile în care au existat odinioarã. În mediul on line, se desfãșoarã o intensã comunicare între foștii locuitori ai cartierului sau cetãțeni ai capitalei în care se deapãnã amintiri din perioada în care exista cartierul, se posteazã fotografii, se descriu monumente și clãdiri dispãrute.

Deși nu este oficial parte a acestui proiect, cartea Uranus, Obidã, revoltã, speranțã, Amintiri romanțate, completeazã și îmbogãțește acest demers. Este de apreciat pasiunea cercetãrii și efortul domnului Artemiu Vanca de a dãrui celor care au locuit în cartierul Uranus, cetãțenilor capitalei, dar și nouã tuturor un roman- document, demn de cea mai înaltã prețuire. Sunt convinsã cã pe lângã rolul cathartic în viața celor afectați de mãsurile agresive ale demolãrilor sau ale Revoluției din Decembrie 1989, romanul Uranus va constitui și un punct de referințã în lecturile celor interesați de aceastã parte a istoriei evenimentelor din anii comunismului.

Îl felicitãm din toatã inima pe scriitorul Artemiu Vanca pentru o lecturã documentatã și captivantã și îi urãm succes în truda neobositã de a contribui la îmbogãțirea patrimoniului literar românesc.


Mihaela Victoria Ignat
Windsor, Ontario, Canada

Citeşte mai mult >>

URANUS - RECENZIE DE OZY JOEL

 

URANUS

Ozy Joel

Noua carte a colegului meu Mirel Vanca se adauga colectiei impresionante de carti scoase de el pana acum. Deci si un inginer poate sa scrie carti, care daca nu vor primi premiul Nobel,fac cinste scriitorului.

Toata cinstea inginerilor care se incumeta sa scrie.

Acum vreau sa ma refer la cartea recenta a lui Mirel, “URANUS”.

Numele cartii,  cartierul disparut URANUS imi vorbeste in mod personal si-mi rascolesc amintiri de neuitat.

La statia de tramvay Nita Stere coboram,traversam strada si pe partea stanga intram in strada Lazureanu(amintita in carte) unde la nr.23 locuia matusa mea. Vizitele mele erau mai dese in special iarna cand panta abrupta a strazii era un derdelus perfect.

Student fiind am facut cateva vizite la restaurantul Bumbesti din capatul strazii Lazureanu unde pe pereti retin desene ale lui Ion Popescu Gopo(vizitator al locului).

Stadionul Republicii din cartier il vizitam la fiecare campionat national de atletism si pe vremea aceia stiam recordurile nationale la diversele probe atletice( 110 m garduri Ion Opris 14.3 sec).

Cartieriul Uranus descris de autor (in persoana copilului de 14 ani  Cezar Muresan),prin amintiri romantate, ajung la inima cititorului si emotioneaza.

La 14 ani un tanar vede lucrurile fara influente exterioare, intr-un mod sincer.

Datorita documentatei minutioase ale autorului cartea devine un DOCUMENT ISTORIC pentru generatiile viitoare(care n-au trait evenimentele descrise).

Cititorul va afla ca acest cartier asezat pe dealul Arsenalului a fost un cartier linistit cu gradini ingrijite,cu locasuri istorice si culturale si a primit acest nume putin timp dupa Unirea Principatelor. Numele de Dealul Spirii este provenit de la familia grecului Spirea Kristoff unul din primii locuitori ai locului,fiind cel care a construit o biserica in varful dealului.

In 4.3.1977 Romania a fost lovita de un cutremur puternic cu multe pierderi de vieti omenesti si materiale. Ca urmare al acestui eveniment, organele de conducere au stabilit un plan de “Reconstructie,sistematizare si modernizare a Capitalei”.

Cartierul Uranus s-a aratat a fi d.p.d.v seismic un loc preferat pentu viitoarele planuri de sistematizare si de aici soarta cartierului si a imprejurimilor a fost pecetluita.

S-au demolat cu aceasta ocazie,nenumarate locuinte, biserici,manastiri,sinagogi si multe simboluri culturale ale Bucurestului. In carte se aminteste de demolarea:  Bisericii si Manastirii Mihai Voda(sec.16),Bisericiile: Spirea Veche,(sec.18,refacuta in 1911), Schitul Maicilor,Biserica Alba-Postavari, Izvorul Tamaduirii(sec.18),Manastirea Vacaresti(1716-1722), Sf.Vineri(1645), Olteni,Sf.Spiridon,Sf.Treime din Calea Dudesti,Bradu Stioica din Str. Bradului, Enei.

In carte se aminteste demolarea Arsenalul Militar(cladire multifunctionala),Spitalul Universitar Brancovenesc (sec.19),Teatrul Armatei,Stadionul Repubicii (1926), Sinagoga de pe str.Antim.

Cititorul afla din carte c-au fost case nationalizate, despre soarta CAP-urilor, despre perioada marilor lipsuri indurate de romani(1980), soarta a 50000 de oameni stramutati din Uranus,etc.

Cititorul va afla amanunte despre construirea Casei Poporului si multe aspecte legate de ea.

Cartea este scrisa intr-o limba placuta, usoara la citit si-l insoteste pe tanarul Cezar Muresan( care imprumuta multe elemente din viata autorului) pana la maturitate, cand priveste cu ochii deschisi la evenimentele traite.

Cartea este dupa cum am specificat déjà un DOCUMENT pentru generatiile viitoare si fiecare cititor va putea interpreta dupa intelegera lui evenimenele deosebite traite de populatia romana in perioada conducerii Romaniei de catre N.Ceausescu.

Raman plin de admiratie pentru imensa munca de documentare care a fost necesara scrierii acestei carti, selectionarea evenimentelor cruciale ale epocii si adunarea lor in aceasta carte de catre autor.

In ulimele zile am citit un mail-mesaj al Acad.Ioan Aurel Pop legat de problema predarii “Istoriei Romaniei” in scoli. Prea putine ore de Istorie si pregatire necorespunzatoare a profesorilor.In acest context citirea cartii URANUS poate fi o baza de informatie istorica suplimentara pentru tinerii care n-au trait perioada descrisa in carte.

Ii doresc autorului inca multi ani de preocupari literare,dupa activitatea inginereasca de succes depusa de-a-lungul anilor.

Citeşte mai mult >>

ORIGINILE MELE

 

1. POVESTEA OMULUI

-         A început în Africa.

-         În 50.000-100.000 de ani, oamenii s-au răspândit pe toate continentele.

-         Istoria umană este marcată de un amestec de rase.

-         Migraţia masivă din stepele Asiei, a fost o sursă a limbilor indo-europene în Europa.

-       Europenii provin din populaţiile care au migrat acum 5.000 de ani din stepele din estul Ucrainei şi sudului Rusiei, înlocuind aproape complet comunităţile existente.

-         Migraţii similare au existat în Africa, Orientul Mijlociu şi Asia de Sud-Est.

-         Oamenii primitivi au traversat, în ambarcaţiuni rudimentare, mări şi oceane.

 

2. ISTORIA OMENIRII

Acum:

-         2,5 milioane de ani – apare omul în Africa

-         2 milioane de ani – oamenii se răspândesc în Africa

-         500.000 de ani – apariţia omului de Neanderthal în Europa.

-         200.000 de ani – apariţa lui Home Sapiens în Africa de Est.

-         70.000 de ani – apariţia limbajului funcţional

-         45.000 de ani – Sapiens colonizează Australia

-         30.000 de ani – extincţia neanderhalienilor

-         16.000 de ani  – Sapiens colonizează America

-         13.000 de ani– extincţia lui Homo Floresiensis, Homo Sapiens singura specie umană care supravieţuieşte.

-         12.000 de ani  - revoluţia agricolă.

-         5000 de ani – apariţia primelor regate şi a scrisului.

-          4250 de ani – apariţia primului imperiu,

-         2500 de ani - inventarea monedelor

                         - ia naştere Imperiul Persan

                         - apare budismul în India

-   2000 de ani – ia naştere Imperiul Han, în China şi  Imperiul Roman în Europa, apare    Creştinismul-

-     1400 de ani apare Islamul.

-     500 de ani – are loc Revoluţia Ştiinţifică.

-     200 de ani – are loc Revoluţia Industrială

-     Prezent – oamenii depăşesc graniţele Planetei Pământ.

-     Viitor – Homo Sapiens va fi înlocuit de supraoameni.

 

3. ORIGINEA MEA

Ajuns la maturitate, am început să fiu foarte preocupat de rădăcinile mele, am fost dornic să ştiu din cine mă trag, adică cine au fost moşii şi strămoşii mei.

Primul demers întreprins în această direcţie a fost să întocmesc arborele genealogic al familiei mele, pe baza informaţiilor obţinute de la rude, a documentelor păstrate şi a registrelor de stare civilă. Toate informaţiile culese le-am încorporat în cartea „Familia mea”, de fapt un „caiet” redacta de mine, tipărit şi multiplicat într-un număr de 20 exemplare la un centru de copiere (PrintShop din Bucureşti) în anul 2015.

N-am reuşit să ajung prea departe în căutarea strămoşilor. Pe linie paternă am ajuns în urmă până în anul 1850 (familia Vanca), iar pe linie maternă până în anul 1798 (familia Bran) şi 1798 (familia Filip). Nu sunt mulţumit. Ceea ce m-a împiedicat, a fost lipsa documente. În Transilvania, de unde mă trag, registre civile există doar începând cu 1820. Documente mai  vechi se găsesc în arhivele naţionale din România şi din Ungaria. Pe cele din România n-am avut posibilitatea să le consult pe toate, la cele din Ungaria n-am ajuns deloc, dar sper să ajung printr-un intermediar. Oricum, nu voi reuşi să ajung, pe calea documentelor să ştiu care au fost primii mei strămoşi şi, mai ales, de unde provin ei.

Îmi este foarte clar că ceea ce suntem acum, este rezultatul amestecului populaţiilor din ultimii 500.000 de ani. Există mai mute procedee cu ajutorul cărora poţi afla, cu mai mică sau mai mare aproximaţie, de unde provii şi cu reprezentanţii căror populaţii s-au amestecat strămoşii tăi. Am recurs la ele în ordinea în care le voi prezenta.

 

3.1 DUPĂ NUMELE DE FAMILIE

Numele mele ancestrale ale capilor de familie sunt: Vanca, Bran şi Filip (Fülepp), iar ale soţiilor lor: Supuran, Racolţa, Vancai, Pituc, Florian, Bodonya, Szabo.

-  Numele de familie Vanca  al bunicului şi străbunicului meu după tată, din Hotoan jud. Satu Mare)

Este un nume de etnie slavă. După  Iorgu Iordan („Dicţionar de nume de familie”) este de origine bulgară, fiind diminutivul de la Ivan. Cel mai răspândit este în Nord-Vestul ţării: Judeţul Cluj (38),   judeţul Satu Mare (26) şi judeţul Maramureş (41) Pe teritoriul României sunt 208 familii cu acest nume.

El se mai găseşte şi în următoarele ţări: SUA (71), Cehia (7), Franţa (5), Germania (3), Slovakia (3). Moldova (1). Putem spune deci, că a devenit un nume românesc, pentru că cel mai răspândit  e în ţara noastră.

Slavii sunt o populaţie de origine indo-europeană, originară din zona cuprinsă între Nipru, şi  Carpaţii Ucrainieni, la est, şi  Râul Oder  la Vest şi Marea Baltică, la nord. Au migrat de acolo în căutarea terenurilor propice pentru agricultură şi păşunat.

Slavii de Sud, sunt strămoşii bulgarilor, sârbilor, croaţilor, macedonenilor,slovenilor, bosniacilor şi muntenegrenilor.

 Protobulgarii au pătruns pe teritoriul actual al Bulgariei în anul 670.  Au înfiinţat un ţarat care a atins o expansiune maximă în secolul X sub ţarul Simeon, extinzându-se aspra întregului teritoriu al României de azi deci inclusiv în  partea de Nord-Vestul ţării noastre şi în  Câmpia Panonică. Bulgarii s-au creştinat în anul 864 sub influenţa Bizanţului.

În secolul IX s-a inventat de către Chiril şi Metodiu alfabetul chirilic, iar limba slavonă (bulgara veche) a devenit, după 1185,  în timpul celui de al doilea ţarat bulgar (1185-1258) limbă de bisericească şi de cancelarie pe teritoriul ţaratului de pe teritoriul actual al României (ceva în nordul Dunării, neajungând până la Munţii Carpaţi)

Există mai multe nume de familie care provin sigur sau probabil din numele Vanca sau Vanko: Ele sunt Vanc (probabil), Vancă (probabil),  Vancea (sigur; 1196 familii în România, cele mai multe fiind în N-V- ţării), Vanci (probabil; 49 în România, 11 în Maramureş, 4 în Sălaj), Vancia, Vanciu, Vanciuc, Vancu (provine de la numele bulgăresc Vanko; există 230 de astfel de nume în România, majoritatea în Ardeal)

Numele de Vancea apare pentru prima oară într-un document al regelui Ludovic I în 1360. Ulterior, în alte documente şi la alţi ani apar alte variante a lui:

Wanchuk 1405

Wancha – 1406

Vanchonis, Vanche – 1408

Vanchuk – 1426

Vanch - 1436

Wanch - 1468

Wanchio – 1689

E posibil ca toate familiile care purtau aceste nume să aibă un strămoş comun, precum e posibil şi să nu aibă un strămoş comun ci să derive fiecare de la un alt Ivan

Concluzie: Cel mai probabil, strămoşul cel mai îndepărtat din partea tatălui meu a fost un bulgar, posibil grănicer pe graniţa de nord a Primului Ţarat Bulgar, în  prejma anului 681. Numele de familie Vanca nu  putea însă să apară mai de grabă de secolul XV, când începe formarea numelor de familie româneşti cu numele tatălui (patronime).

-     Numele de familie Supuran (al bunicii mele după tată, din Hotoan, jud. Satu Mare)

Numele este cel mai răspândit  în zona de nord-vest a ţării. Provine, probabil, de la comuna Supur,  cu satele Supurul de Jos şi Supurul de Sus, aflate  în judeţul Satu Mare, nu departe de Hotoan. Supurul este atestat documentar în 1205, legat de un proces de vrăjitorie. În 1908 era cea mai mare comună românească din judeţul Sălaj.

Concluzie: Şi numele acestei familii, provenind de la cel al satului, trebuie căutate tot începând cu secolul XV.

Numele de familie Bran (al străbunicului din partea mamei mele, din Unimăt, judeţul Satu Mare)

În România există 4218 de persoane cu numele de Bran, răspândiţi pe întreg teritoriul ţării, cu două concentrări: în Bucureşti şi în nord-vestul României.  El este răspândit şi în alte ţări europene, mai ales în Irlanda, unde „bran” înseamnă corb. În slavă, „bran” înseamnă poartă. O persoană care poartă numele de Bran e percepută  ca fiind  prietenoasă, activă, serioasă.

Există presupunerea că numele de Bran al strămoşilor mei din partea mamei e de origine sârbă şi că ar veni de la Brancovici.

Sârbii sunt un popor din ramura slavilor de sud, stabiliţi în Balcani în secolele V-VII. Au fost soldaţi ai principilor Transilvaniei, iar în 1459,după cucerire Serbiei de către otomani, a avut loc o migraţiune a sârbilor în ţările vecine.

Concluzie: E de presupus deci, că strămoşii noştri cu numele de Bran îşi au originea în Secolul XV

Numele de familie Racolţa (al unei străbunici a mele din partea mamei, din Unimăt, judeţul Satu Mare)

Există 1634 de astfel de nume de familie în toată ţara, răspândite mai ales în Ardeal şi în nord-vestul acestuia.

Concluzie: Numele de Racolţa, scris în registrele vremii Rakolza, este asemănător cu cel de Rakoczi , prin urmare nu este exclus ca el să fie de origine maghiară. Familia cu acest nume trebuie căutată tot începând cu secolul XV, legat tot de începutul patronimelor.

Numele de familie Vancai (purtat de Laura Vancai,  străbunica a mamei, din Unimăt)

Tatăl acestei străbunici, Vasile Vancai, A fost preot în Unimăt, este îngropat acolo, iar pe crucea  lui scrie Vasile Vanca ceea ce denotă că numele de Vancai provine de la Vanca şi că concluziile de la Familia Vanca sunt valabile şi aici.

Numele de familie Pituc  ( este numele de familie al mamei Laurei Vancai, tot din Unimăt)

Numele nu figurează printre numele de familie româneşti, dar este prezent în partea de nord-vest a ţării. Nu pot spune nimic despre originea lui.

Numele de familie Filip (al unui alt  străbunic din partea mamei mele, din Căuaş, judeţul Satu Mare)

Varianta maghiară a acestui nume este Fülepp. Aşa apare el în registrele civile ale vremii.

Filip a fost prenumele unui apostol al lui Isus Hristos, care a devenit, ulterior, şi nume de familie. Prin urmare, are o vechime de

cel puţin 2000 de ani. În greacă el înseamnă „iubitor de cai”

Este răspândit în toată lumea creştină  şi pe întreg teritoriul României (al 76-lea nume ca grad de răspândire), cu concentrări în Bucureşti şi în nord-vestul ţării.

Concluzie: E de presupus că pe teritoriul ţării noastre numele de Filip  a pătruns odată cu religia ortodoxă, în secolele XI-XII.  Cum însă formarea patronimelor are loc în ţara noastră începând cu secolul XV, înseamnă că începând cu acel secol trebuie căutată şi familia Filip din care provin strămoşii mei.

Numele de familie Florian (al soţiei stră-străbunicului mamei, din Căuaş, judeţul Satu Mare)

Provine de la prenumele masculin Florin, inspirat din cuvântul floare sau de denumirea sărbătorii Florii. Catolici au şi un sfânt cu acest nume.

Este un nume răspândit în toată România, mai ales în Bucureşti, Ardeal şi Moldova, dar şi în toată lumea, mai ales în SUA şi Franţa.

Concluzie: Şi familia Florian trebuie căutată începând cu secolul XV.

Numele de familie Bodonya (al soţiei străbunicului, Filip Simion, al mamei mele, din Căuaş, judeţul Satu Mare).

Numele nu figurează printre numele de familie româneşti. Are rezonanţe ungureşti, De  altfel satul Căuaş este locuit şi de români şi de unguri.

Numele de familie Szabo (al soţiei bunicului mamei mele,  din Căuaş)

Este un nume de origine maghiară, şi are semnificaţia de „croitor”. S-ar putea să fie vorba de maghiarizarea numelui unei  familii româneşti, precum s-ar putea să fie vorba şi de o familie de etnie maghiară. Este unul dintre cele mai răspândite nume de familie din Ungaria. În România sunt 21.000 persoane care poartă acest nume sau unul derivat din el. Este al 62-lea nume ca grad de răspândire din ţara noastră. Unele sunt de etnie română, altele de etnie maghiară. Este prezent, bineînţeles, şi în SUA, datorită imigraţiei masive în această ţară, mai ales cea de la începutul secolului XX, dar şi cea de dată recentă (după 1989).

Ungurii sunt o populaţie indo-european şi provin din teritoriul aflat la graniţa dintre zonele împădurite ale Munților Urali și stepa euroasiatică. Sunt de origine urgică. În anul 900, se stabilesc în Câmpia Panonică. În anul 1001, se creştinează. Între anii 1000-1300, ocupă toată Transilvania. Nord-vestul Ardealului, de unde provin strămoşii mei,  a făcut parte din Patrium, un teritoriu care a aparţinut când de Ungaria când de Transilvania. La rândul ei, Transilvania a fost principat autonom sub suveranitate maghiară, otomană sau austriacă. În 1867 a fost încorporat în Ungaria, iar din 1918 aparţine de România.

Concluzie: Familia Szabo este de origine română sau maghiară. Originile mele legate de această familie trebuie căutate tot începând cu secolul XV.

 

3.2 DUPĂ GRUPA SANGVINĂ

Grupa sanguină a fiecărui individ poate da indicii asupra originilor sale ancestrale.

Grupa sanguină A a fost răspândită în perioada 35.000-25.000 înainte de Hristos, începând din Asia de Sud-Vest până în Vestul Europei.

Grupa sanguină B, care este şi grupa mea, a fost răspândită în perioada 15.000-10.000 înainte de Hristos, din Zona Podişului Himalaya, India, Urali. Ea provine din grupa 0 sau A. Este grupa adaptării legată de supravieţuire.

Grupa 0 este cea mai veche.

Grupa AB,  a luat naştere din amestecul populaţiilor din grupele A şi B-

Concluzie: După grupa mea sanguină, strămoşii mei provin din Asia.

 

3.3 DUPĂ TESTUL ADN

DESPRE ADN

-         ADN este prescurtarea de la Acid Dezoxiribo Nucleic

-         E format din molecule organice complexe, organizate în dublă spirală, se găseşte în fiecare celulă a fiinţelor vii.

-         Conţine zone numite gene

-         Modificările ADN provin  din mutaţii ( deplasări de gene) şi pot avea efecte pozitive sau negative.

-         Mutaţiile pot fi întâmplătoare sau produse de specialişti.

-         Structura ADN este unică pentru o specie anume şi pentru orice individ.

-         Descoperitorii ADN-ului sunt James Watson şi Francisc Crick, în 1980.

-         Identificarea de persoane pe bază de ADN datează din 1985.

-         E de ajuns un fir de păr sau o picătură de sudoare pentru determinarea ADN.

-         ADN-ul poate fi redactat sub forma unui cod de bare.

 

GENOMUL UMAN

Totalitatea informaţiilor despre organismul uman surprinse în

genele lui, alcătuiesc genomul uman. A fost determinat în anul 2002.

Există o hartă care indică dispunerea celor aproximativ 23.000 de gene (entităţile de bază ale eredităţii) în cele 23 perechi de cromozomi (secvenţe de ADN, care sunt sediul informaţiei genetice) aflaţi în fiecare celulă a corpului uman, fiecare pereche fiind formată dintr-un cromozom de la tată şi unul de la mamă.  Ultima pereche este  formată din cromozomii sexuali: YX (masculin) XX (feminin)

Analiza Genomului fiecărei persoane dă posibilitatea  să se afle de ce boli va suferi individul de-a lungul vieţii (ereditatea lui). 90% din Genomul Uman conţine pseudogene fără valoare de determinare genetică, denumit ADN Junk (deşeu).

Sunt gene caracteristice pentru persoanele de o anumită etnie, provenite dintr-o anumită zonă geografică şi dintr-un anumit climat, care sunt prezente în Genomul urmaşilor lor.  Aceste gene se numesc markeri genetici. Cu ajutorul lor s-a modelat traseul migraţiilor vechi şi legăturile ancestrale între populaţii. Exemple de markeri:

·         M168 –este comun tuturor populaţiilor migrate din Africa

·         M130, M89, M45, M122, M173, M172 – cu ajutorul lor s-a refăcut traseul emigrării populaţiilor paleolitice în Asia, Australia, Europa, America

Hologrupa este un marker formată din gene care provin de la un singur sex. Iată câteva exemple de gologrupe provenite de la bărbat (cromozomul Y):I, J, R1a, R1b, E3b, G, K,  în ordinea în care ele sunt prezente în România. Provin din diferite zone asiatice., astfel:

·         I - provine din Ucraina şi are o vechime de 31.000 de ani

·         J - provine din sudul Anatoliei  cu o vechime de 31.000 de ani

·         R1a – provine din Caucazul de Vest şi Ucraina, cu o vechime de 15.000 de ani

·         E3b – provine din Africa şi are o vechime de 26.000 de ani

 

Ingineria genetică se ocupă modificarea Genomului Uman,

 

 MOŞTENIREA GENETICĂ (extrase de pe Internet)

1. Pe baza analizei genetice, s-a stabilit ca specia umana a evoluat pe teritoriul Africii, de acolo plecând in mai multe valuri succesive si colonizând celelalte continente. La baza întregii populaţii actuale stă moştenirea genetica provenita de la o singura femeie care a trăit acum 160.000 de ani.
Cromozomul Y, masculin, provine de la un bărbat care a trăit acum 60.000 de ani. Secvenţele de ADN întâlnite cu preponderenta la o anumita populaţie se numesc haplotipuri. Africanii au prezent haplotipul L, indienii au haplotipul M iar europenii H.
In funcţie de fragmentele de haplotip găsit in materialul genetic al romanilor, se poate astfel vedea ce stramosi au avut.

2. Potrivit unui studiu realizat anterior de Florin Stanciu, in Bucureşti moştenirea genetică moldovenească e foarte prezentă, prin migraţia forţei de munca din perioada comunistă. Populaţia din toata România are însă foarte mult ADN slav, si foarte puţin ADN turcesc, ceea ce ar putea schimba puţin percepţia populară despre nenorocirile făcute de cotropirile otomane.
"Slavii au tranzitat România de la nord la sud si s-au împerecheat cu româncele. Teoria cu romanii e falsa, genetic vorbind. Nu avem sânge latin, ci mai degrabă slav", a spus Florin Stanciu.

3. Prin gene se transmit multe: caracterul, aspectul fizic, sănătatea, aptitudinile si chiar malformaţiile ereditare. Toate sunt catalogate si studiate, iar specialiştii caută remedii pentru cele rele - mai ales in cazurile grave. Unele nici nu deranjează si sunt neglijate atât de specialişti, cât si de către cei in cauză. Fiecare din noi are calităţi sau inconveniente preluate automat de la precursorii direcţi sau chiar de la unii îndepărtaţi - notează Infoniac. Dar purtam în noi şi destule din cele care nu se moştenesc, iar experienţa arată că nu-i obligatoriu sa ai părinţii genii ca sa fii geniu si nici nu ajungi un pierde-vara, pentru ca ai avut un terchea-berchea printre înaintaşi.

4. Faptele, gândurile, lecţiile de viaţă ale strămoşilor noştri, spaimele şi victoriile lor, emoţiile care le însoţesc pe toate acestea se depozitează în ADN-ul nostru şi constituie partea nevăzută a structurii genetice, indescifrabilă pentru savanţi. Cât moştenim şi de la cine, o decide Dumnezeu, dar această continuitate are ca scop ascensiunea şi perfecţionarea unui neam luat în parte, dar şi a speciei umane pe ansamblu.

 

MY HERITAGE

My Heritage este o instituţie care se ocupă cu teste ADN , arbori genealogi şi alte elemente care să ne ajute să ne aflăm ce şi de la cine moştenim din punct de vedere genetic.

Iată ce zice My Heritage despre determinarea etnicităţii:

„În fiecare regiune a lumii există un set unic de caracteristici genetice care sunt împărtășite de urmașii populațiilor native. Chiar dacă diferitele populații au migrat dintr-o regiune în alta, cercetările au arătat că aceste seturi de caracteristici fac fiecare regiune deosebită de celelalte, permițându-ne să stabilim un model genetic pentru fiecare regiune a lumii.

Se are în vedere că Estimările Etnicității noastre - care sunt rezultatul unui algoritm statistic extrem de precis - rămân totuşi estimări. Unele populaţii globale prezintă un ADN similar datorită vecinătăţii şi amestecului populaţiilor.”

 

MY HERITAGE

-Rezultatele mele sunt:

54.0% - Balcanic

21.6% - Est European

20.4% - Italiană

2.5% - Nord și Vest European

1.5% - Orientul Mijlociu

 

Sunt european:

Europa de est                                                     75,6% :

- Balcanic                                                            54,0%

- Est European                                                    21,6%

Sud European                                                   20,4% :

- Italiană                                                              20,4%

Europa de Nord și de Vest                               2,5%

- Nord și Vest European                                     2,5%

Total Europa Total:                                          98,5%

Orientul Mijlociu                                              1,5%

                           

 Total general                                                      100%

 

Balcanic (text My Heritage)

Peninsula Balcanică din Sud Estul Europei a fost prima de pe continent venită să încorporeze și să practice agricultura transmisă din Mesopotamia acum peste 5000 de ani. Această regiune a fost pentru mult timp un nod socio-politic, legând culturile slavice, latine şi greceşti din antichitate, Creştinismul și Islamul în perioada Evului Mediu timpuriu, rămănând puţin influienţată în timpul Războaielor Mondiale și a Războiului Rece, în istoria recentă. În ciuda vrajbei și a conflictelor etnice, regiunea continuă să fie un pod între culturi, bogată în identităţi. Muzica balcanică a devenit în ultimii ani populară la nivel internaţional; încorporează influenţe Slavice și Vest Asiatice și se distinge prin energia ritmicităţii și dansabilităţii.

Etnicitatea balcanică în diferite ţări, stabilită pe baza examinării etnicităţilor clienţilor My Heritage (acesta consideră ca fiind ţări balcanice doar pe  cele cu etnicitate balcanică mai mare de 80%, adică  Serbia, Croaţia, Slovenia, România şi Bulgaria.

 

Serbia              95,9%

Croaţia            89,4%

Slovenia          87,1%

România         86,1%

Bulgaria           81,3%

Slovacia           78,6%

Ungaria             74%

Cehia                 67,2%

Belarus              56,6%

Austria              54,8%

Polonia              47,6%

Rusia                 43,4%

Obs.  Această situaţie ca şi cele privind etnicitatea care urmează trebuie considerată ca un test pe un număr mare de indivizi decât o situaţie exactă.

 Examinând tabloul de mai sus e de remarcat faptul că sunt, cu cele 54% procente ale mele, în primul rând balcanic şi în primul rând român, pentru că România face parte din Peninsula Balcanică. Deoarece aşa cum se va vedea mai târziu, asemănările ADN-ului meu cu cel al persoanelor din evidenţa My Heritage, este una ce se referă la o perioadă îndepărtată şi nu la perioadele recente de familie restrânsă sau chiar mai îndepărtate de familie extinsă, originea mea balcanică trebuie căutată în antichitate, legată de traci şi daci, şi în  Evul Mediu timpuriu de pe vremea ţaratelor bulgare care şi-au extins teritoriul şi pe teritoriul României, inclusiv în zona de nord-vest al ei, de unde provin strămoşii mei ancestrali.

Constat, cu surprindere că multe ţări occidentale, printre care Ungaria, Austria, Germania şi Franţa au etnicitate balcanică peste 10%, ceea ce cred eu provine din migraţia populaţiilor balcanice din vremurile mai vechi sau mai noi şi din perioadele istorice în care au făcut parte din aceraşi structură statală (cazul ţărilor din Imperiul Austro-Ungar).

 

Est Europa (text My Heritage)

Descendenţii Europei de Est își au originile în Rusia, Ucraina, Polonia și Ungaria. La începutul Erei Noastre regiunea era larg populată de triburile Slavice şi Baltice, iar mai apoi a experimentat invaziile Romane, Mongolice și Otomane. Legând Europa de Asia, regiunea a fost epicentrul unei difuziuni culturale; artele şi ştiinţele au înflorit în ciuda climatului inospitalier și a politicilor tumultuoase din ultimele secole. Europa de Est a fost, demult,  considerată un centru important pentru marile direcţii în exprimarea artelor, fiind locul de naştere al baletului Rusesc și a actoriei moderne. Ruşilor li se atribuie extraordinare acte inginereşti precum construirea celei mai lungi căi ferate din lume de acum o sută de ani - Trans-Siberianul - şi progrese ştiinţifice, fiind primii care au trimis un om în spaţiu în 1961. Odată cu apariţia naţionalismului Sovietic, Europa de Est a înregistrat semnificative emigrări interne. După căderea comunismului la începutului anilor '90 semnificative diaspore Est Europene s-au format în toată Europa și în America de Nord.

 

Etnicitatea Est Europeană în diferite ţări:

 

Slovacia                86.5%

Belarus                  86.4%

Rep. Cehă             85.9%

Polonia                  85.8%

Ucraina                 85%

Rusia                     79.9%

Slovenia                75.8%

Ungaria                 70.5%

Kazahstan             70.2%

Croaţia                  55.9

Lituania                 55.8%

Austria                  44.9%

Germania              41.5%

Letonia                          36.4%

Serbia                            34.7%

România                       33%

Estonia                          30.2%

Bulgaria                        30.2%

Canada                          16.9%

Elveţia                           14.8%

Luxemburg                   14.7%

SUA                              14.2%

Thailanda                      13.8%

Africa de Sud                11.5%

                                     

 

Obs. România face parte din Balcani,dar, în acelaşi timp şi din Europa de Est, populată preponderent de ţări de origine slavă.  Cu cele 20,4% ale mele de origine Est Europeană, înseamnă că amestecul strămoşilor mei cu populaţiile slave a fost unul important. De fapt, numele meu de familie, Vanca, este de origine slavă. După Iorgu Iordan, el este diminutivul lui Ivan şi provine din bulgară, ceea ce-mi întăreşte  originea balcanică, în primul rând, dar mi-o  subliniază şi pe cea slavă, mai îndepărtată, posibil rusească, slovacă sau cehească. Influenţa ungurească, aşa cum se va vedea, nu este foarte importantă. Unguri şi românii din Ardeal nu s-au prea amestecat unii cu alţii.

 

Italia (text My Heritage)

Cultura şi moştenirea genetică a italienilor au fost conturate de Imperiul Roman și de asemenea de contactul cu Europa de Nord şi Mediterana de Est. Explorările italienilor de acum 500 de ani şi emigrările subsecvente au rezultat într-o prezenţă mare a italienilor în America de Sud şi de Nord (Brazilia, Argentina, USA şi altele), ţările vecine Europene (Germania şi Elveţia), dar şi în Australia şi Africa de Sud. Renaşterea Europeană - o perioadă de imensă inovaţie artistică şi ştiinţifică în timpul secolelor XIV - XVII - a început în Italia şi este legată de numele lui Leonardo da Vinci. Pentru mulţi italieni, bucătăria reprezintă una din cele mai importante elemente ale culturii italiene. În medie, o familie italiană consumă anual peste 30 kg de paste.

 

Etnicitatea Italiană în diferite ţări ale lumii:

Italia                   70%

Malta                  39.4%

Argentina            38.8%

Uruguay              36.5%

Cipru                   35.2%

Brazilia               33.7%

Franţa                 33.6%

Elveţia                32.8%

Portugalia           26.9%

Luxemburg         23.9%

Panama                21.3%

Chile                   19.6%

Grecia                 19.3%

Spania                 18.4%

Belgia                 15.3%

Mexic                  14.8%

Austria                13.6%

Turcia                  12.6%

Columbia            12.2%

Peru                    11.4%

SUA                   10.6%

Canada               10.3%

Germania            9.5%

România             7.9%

 

 

Obs. Trebuie remarcat faptul că originile mele italiene, de 20,4% este mai mare decât media de 7,9 pe ţară, în timp ce cele Balcanice şi Est Europene se situează sub media pe ţară. Probabil că aceasta este situaţia românilor de pe teritoriul Daciei Felix, urmaşi ai dacilor şi romanilor. Prin urmare, originea italiană este, de fapt, origine romană.

 

Nord și Vest European (text My Heritage)

Populaţia Europei de Nord și Vest include în principal Germani, Francezi și Olandezi. Această regiune a fost influenţată de evenimente istorice semnificative incluzând formarea Bisericii Catolice, Renascentiste, Reformat Protestantă și Revoluţia Industrială. Cuceririle imperiale şi epoca colonizărilor au împrăștiat oameni din Europa de Nord și Vest pe tot globul, cu populații numeroase în Americi şi unele părţi ale Africii şi Oceaniei. Regiunea este locul de naştere al culturii vestice, incluzând inovaţiile din artă, literatură, filozofie şi metodologie ştiinţifică care a devenit etalon în toată lumea. În particular, Europenii de Vest iau alimentaţia în mod foarte serios. Practicile culinare europene şi cinele manierate sunt foarte dezvoltate, cu vinuri de casă şi brânzeturi, produse de patiserie şi gătitul în general, au fost elevate ca şi artă.

 

Etnicitatea Vest şi Nord Europeană în diferite ţări:

 

Olanda                59.7%

Belgia                  54.4%

Austria                53.9%

Elveţia                 53.2%

Germania            53%

Franţa                  40.7%

Danemarca          39.5%

          R. Cehă               38.6%

          Ungaria               37.4%

          SUA                    3.8%

          Slovenia              32.1%

Canada                          30.1%

Slovacia                         29.2%

Italia                              26.4%

Portugalia                      26.2%

M.B                               26.1%

N. Zeelandă                   25.2%

Australia                        24.4%

Croaţia                          20.9%

Polonia                          17.6%

România                       15.5%

 

Obs. Originea mea Nord şi Vest europeană de 2,5% este mult sub cea naţională. Ea presupun că, în principal, este una veche, provenită din Antichitate, şi se datorează năvălirii popoarelor barbare care au provenit de pe teritoriul Europei de Nord-Vest.

 

Orientul Mijlociu

Levantul, o regiune din estul Mediteranei, este casa vorbitorilor de arabă, iudaică, aramaică și alte limbi semitice și este locul naşterii religiilor abrahamice. Cucerirea Levantului de către musulmani în secolul VII e.n. a rezultat într-o largă apartenență la Islam și vorbirea limbii arabe, în timp ce grupuri mai mici de creștini, evrei, druzi, yazidiți și alții sunt de asemenea prezente. Oamenii din Orientul Mijlociu au emigrat în toată lumea cu populații semnificative în Europa și Americi. Cu o istorie care se întinde până la apariția primelor așezări umane, Orientul Mijlociu este cunoscut ca "Leagănul Civilizației". Cu urme de așezări de la 9000 î.e.n., Jericho este cel mai vechi oraș cu ziduri din lume. Regiunea este probabil de asemenea casa primelor forme de agricultură, de guvernanță complexă și a primelor înregistrări ale scrierii pe care le avem până acum.

 

Israel               12.7%

Turcia              8.7%

Italia                6.5%

Grecia             6.4%

Suedia             2.7%

India                2.7%

Brazilia           2.6%

Germania        2.4%

Elveţia             2.3%

Australia         2.1%

           Belgia            2%

 

 

Franţa                  1.9%

Danemarca          1.9%

Olanda                 1.8%

Canada                1.8%

Austria                1.8%

M. B.                   1.7%

România             1.3%

SUA                    1.2%

China                  1.2%

Bulgaria              1.2%

Norvegia             1.1%

Spania                 1%

 

Obs.  Originile mele din Orientul Mijlociu, sunt, presupun, cele mai vechi, posibil provenind de la omul de Neanderthal, original din Nord-Estul Africii şi ajuns în Orientul Mijlociu, adus pe teritoriul ţării noastre de evrei, în principal.

 

Câte consideraţii privind structura etnică a României şi a câtorva ţări europene

Iată structura etnică completă a României, întocmită pe baza analizei ADN-ului clienţilor My Heritage

 

Structura etnică a României

Balcanică                      86,1%

Greacă                           42,3%

Est Europeană               33%

 

 

N-V Europeană             15,5%

Baltică                           8,1%

Italiană                          7,1%

Evreu Askenaz              5,6%

Iberic                             5,6%

Scandinav                     5,2%

Vest Asiatică                 1,1%

Engleză                         2,2%

Irlanda şi Ţ. Galilor      1,6%

Orientul Mijlociu          1,3%

Sud Asiatică                  1,1%

Ev. Sefaric  N-V Afr.   1,1%

 

 

Structura etnică a Ungariei:

Balcanică 74,1%

Est Europeană 70,5%

N-V Europeană 37,4%

Scandinavă 23,1%

Baltică 14,4 %

Italiană 7,2%

Greacă 6,6%

Engleză 6,3%

I, S şi Ţara Galilor 5,1%

Iberică  5%

Evreu Askenaz 4,7%

Vest Asiatică 2,3%                                      Sud Asiatică 1,3%

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Obs. Referitor la structura etnică a ţării noastre, pe mine mă nedumereşte procentul mare de origine greacă, plus originile noastre baltică, scandinavă, şi britanică, pe care nu ştiu să mi le explic. Remarc că mie îmi lipsesc etnicităţile Baltică, Iberică, Britanică şi Sud Asiatică. Faptul că procentele adunate depăşesc 100%,  nu ştiu să-l explic.

Referitor la Ungaria, mă mir că nu există o etnicitate Maghiară şi de procentul de numai 1,3% de origine Sud Asiatică, şi 2,3% Vest Asiatică! Remarc că originea ei etnică majoritară  cea balcanică, apropiată de a noastră o are, în principal, de la populaţiile balcanice peste care au năvălit printre care şi cea valahă. E o dovadă clară că unele din teritoriile peste care au năvălit (mă refer la Transilvania) n-a fost vid. Ungurii au fost, de fapt absorbiţi de populaţiile peste care au năvălit deşi şi-au păstrat limba. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu finlandezii, cu origine comună cu ei, care şi-au păstrat etnicitatea finlandeză (95,1%), din contră, le-au transmis şi vecinilor lor suedezi 31% din etnicitatea lor.

 

Potriviri

Toţi oamenii au în comun 99,9% din secvenţa lor ADN. Numai ultimele 0.1% diferă de la o persoană la alta. Comparând structura ADN-ului meu cu cele ale persoanelor din baza lui de date (câteva milioane), My Heritage a remarcat potriviri ale lui cu cele ale altor 1267 de persoane.

Nici una dintre potriviri nu este cu vreun membru  apropiat al familiei şi nici cu un  membru al familiei extinse. Ele ar putea indica  nişte rude îndepărtate, cum ar fi verişori de gradul trei sau rude şi mai îndepărtate.

 

Pe etnii potrivirile sunt repartizate astfel:

Balcanică                                                  486

Est Europeană                                           453

Italiană                                                        60

Nord Vest şi Nord Europeană                   264

Orientul Mijlociu                                          4

 

Obs. Numărul total de potriviri fiind mai mare decât cel al persoanelor cu care am potriviri din fiindcă cu anumite peroane am mai mult de o potrivire.

Pe ţări, repartiţia este astfel:

SUA                      290

Germania              93

Marea    Britanie   30

Canada                  20

Rusia                     18

Austria                  17

Australia               17

Franţa                    17

Australia               17

România                14

Finlanda                12

Olanda                   12

Ungaria                 11

Elveţia                   11

Danemarca            10

Cehia                     9

Suedia                   9

Norvegia               9

Slovacia                7

Ucraina                 7

Italia                     6

Croaţia                  3

Bulgaria                3

Grecia                   2

Spania                   2

Serbia                    2

Polonia                  2

Noua   Zelandă      2

Belgia                    3

Albania                 2

Brazilia                 2

Turcia                    1

Venezuela             1

Bahraim                1

Corea de Sud        1

Portugalia              1

Letonia                  1

Islanda                  1,

Argentina              1

Estonia                  1

Moldova                1

Israel                     1

Belarus                  1

 

După cum se vede, am rude în 40 de ţări de pe glob. Am la cine trage când merg în străinătate, nu-i aşa? În situaţia aceasta cred că sunt majoritatea persoanelor de pe glob: au rude peste tot. Globul Pământesc a devenit patria noastră.

Ca să vedem gradul de rudenie cu fiecare din cei cu care avem potriviri, voi studia arborele genealogic al fiecăruia în care s-ar putea să găsesc una sau mai multe rude. Metoda de căutare este după numele ancestrale (cele mai vechi) ale strămoşilor tăi. Mi-am pus şi eu arborele genealogic pe site-ul My Heritage. El are 250 de persoane iar numele ancestrale ale strămoşilor mei sunt: Vanca, Surdu,  Supuran, Bran, Rakolza, Ola,  Vancai,  Pituc, Filip (Fülepp), Florian, Bodonya, Szabo.

Citeşte mai mult >>