TANGOURI…SUB ACOPERIRE

 

Ce  înseamnă „tangou sub acoperire”? Dacă interpretăm ad litteram sintagma „sub acoperire”, ea ar trebui să însemne un tangou pe şest, un tangou despre care noi ar trebui să credem că este altceva. Vreau să-i transmit domnului Nicu Doftoreanu, autorul volumului, că nu i-a reuşit stratagema din moment ce toate poeziile din volumul de faţă poartă în titlurile lor cuvântul tangou.  De ce le-a zis „sub acoperire”?  Eu cred că ori pentru că era în criză de titluri, ori pentru că în recenta campanie electorală s-a purtat expresia.

Aţi încercat vreodată să dansaţi poeziile sale? Dacă nu aţi încercat, vă rog s-o faceţi, dar cu grijă, pentru că dacă ne luăm după titlurile lor,  unul este „nerelevant” şi s-ar putea să vă încurcaţi,  altul este „reasamblat” şi s-ar putea ca poetul să fi uitat să strângă bine vre-un şurub sau piuliţă şi el să se dezmembreze în timpul dansului, altul este „vremelnic” deci, pe parcurs, s-ar putea transforma în altceva.    Fiţi foarte atenţi la cel cu „final neaşteptat” că s-ar putea să se termine cu o crimă!  Pentru tangoul în „ritm… istoric”, va trebui să îmbrăcaţi un costum de epocă.  Ce vă faceţi dacă în cel „al renunţărilor” partenerul sau partenera vă abandonează la mijlocul dansului? Este şi unul „religios”, pe care va trebui să-l dansaţi în genunchi, unul „cărturar”, în care n-ar trebui să vă angajaţi dacă nu ştiţi cine a inventat apa, iar în cel „energetic”, s-ar putea produce oricând un scurtcircuit! Este şi un tangou „de neuitat” în cursul căruia, ca să nu-l uitaţi, vi  s-ar putea întâmpla lucruri neobişnuite ca de exemplu lui să-i cadă pantalonii sau ei să i se deschidă corsetul. „Tangoul continuu” este unul care se dansează 24 de ore din 24. Nu vă angajaţi în el dacă nu sunteţi cel puţin maratonist! Atenţie, că după „Tangoul destinului furat” s-ar putea să ajungeţi la DNA şi apoi la Rahova sau Jilava!  Există şi un „Tangou plictisitor”, pentru că în timp ce-l dansaţi veţi fi probabil obligaţi să re-ascultaţi unul din discursurile fluviu ale lui Ceauşescu şi unul „înlăcrimat” care se dansează numai la înmormântări. Există şi un „Tangou dansant”! Sunt de-a dreptul derutat! Adică pe celelalte n-ar fi trebuit să le dansam? Atenţie şi la cele în care poetul demască sau inferează pe cineva,  că s-ar putea să vă călcaţi partenerul sau partenera pe picioare!

Dar, să încerc să fiu şi serios. Am citit volumele de versuri ale domnului Nicu Doftoreanu, am citit şi ce a scris domnia sa sau alţii  despre ele. Am scris şi eu, iar cu unul dintre prilejuri am remarcat caracterul moralizator sau didactic al lor. Se poate spune acelaşi lucru şi despre poeziile din volumul pe care îl lansează azi. Iată, de exemplu, ce doreşte să ne înveţe poetul în primele sale zece poezii:

În prima poezie din volum ne atrage atenţia să nu ne lăsăm manevraţi de păpuşarii din spatele nostru, în a doua ne invită să avem curaj să strângem în braţe fata iubită, în a treia ne invită să lăsăm la o parte frica şi să dansăm atunci când ni se oferă prilejul, în a patra încearcă să reabiliteze valsul, în a cincia ne spune că n-are importanţă ce dansăm, important e să o facem, în a şasea ne invită să iubim,  în a şaptea ne atenţionează:  cu dansul nu-i de glumit! În a opta ne destăinuieşte  că, de fapt, valsul este tot un tangou, a la Strauss , spune domnia sa, în a noua poezie ne îndeamnă să lăsăm la o parte timiditatea, iar, în sfârşit, în a zecea, ne îndeamnă să ne iubim ţara.

Vă las pe dumneavoastră să descoperiţi morala celorlalte poezii. Vă pot asigura însă că citindu-le, decriptându-le şi însuşindu-vă mesajul lor, veţi deveni mai buni, mai îndrăzneţi, mai iubăreţi, mai patrioţi şi ……mari dansatori de tangou.

Artemiu VANCA