URŞII (VIII)

URŞII
(continuare)

Ursoaica a făcut cu sine legământ
Să dea curs acestui crud deznodământ
Imediat după ce va constata
Cât de bine-i pregătită, progenitura sa.
Pentru aceasta, nu va organiza o festivitate
Ci un adevărat examen de maturitate.
În consecinţă, i-a convocat pe toţi în grabă
Într-o poiană aşternută cu iarbă
Şi a decis ca cei trei ursuleţi să se întreacă
La fugă, la căţărat şi la luptă dreaptă
Şi-n cele din urmă la vânat,
Urmând să prindă fiecare, într-un timp limitat,
Un peşte sau un alt animal bun de mâncat.
După ce-au tropăit pe loc şi s-a încălzit fiecare,
Cei trei concurenţi s-au aliniat la plecare.
Ursoaica a dat semnalul cunoscut
Şi proba de alergare a început.
Trebuiau să traverseze întreaga poiană,
De la celalalt capăt să ia o buruiană
Şi apoi să se întoarcă de une-au plecat.
Urşii, dragii mei, sunt caraghioşi la alergat!
Se leagănă, se scutură, iar blana se mişcă pe ei,
Mormăie, icnesc şi pufăie.
Când îi priveşti, zâmbeşti fără să vrei!
La jumătate cursei conducea cel mic;
La întoarcere însă, a întârziat un pic
Şi ursuleţul cel roşcat, mai decis, mai antrenat,
L-a întrecut puţin, apoi s-a distanţat.
Aproape de sosire însă, s-a împiedecat
Şi atunci, în mod cu totul nesperat
Guleratul această probă a câştigat.
Toţi trei însă, s-au înscris
În timpul minim prescris
Şi-au trecut cu bine, prin urmare,
Prima probă, cea de alergare.
         (va urma)