JURNAL DE ENERGETICIAN (4)
- ROVINARI 1982 -
Revin cu jurnalul, în special la insistenţele fiului meu Vlad, angajat al Termocentralei Rovinari.
18.02.1982
Sarcina pe centrală 660 MW. În cursul
dimineţii ne vizitează primul ministru Ilie Verdeţ. Pe mine mă găseşte în
camera de comandă a blocurilor 5,6, unde supravegheam pornirea blocului 5. I-am
dat raportul, conform uzanţei. I-am spus că funcţionarea bună din ultimul timp
se datorează cărbunelui bun şi suficient, voind să înţeleagă că aceasta este o
condiţie obligatorie pentru o astfel de funcţionare. De la noi, primul ministru
a mers la Combinatul Minier, unde a asistat la Adunarea Generală a
Salariaţilor.
21.02.1982
Este duminică. În sfârşit, după cinci
săptămâni consecutive în care am fost duminica în centrală, este prima duminică
pe care mi-o petrec acasă. Dimineaţa m-am plimbat în parc împreună cu soţia,
după amiaza am văzut, împreună cu fiul meu Vlad, filmul „Iankeii”, producţie
englezo-americană, „un film astfel făcut încât să placă la toată lumea” (am
citat din revista „Cinema”)
22.02.1982
O clasificare a şefilor de la Bucureşti care
ne vizitează centrala, se poate face din punct de vedere a modului cum
analizează situaţia din uzină atunci când ne vizitează:
- tipul
"meticulos" - întoarce situaţia pe toate părţile, scotoceşte în toate
cotloanele (ex. ministru adjunct Adrian Georgescu, activistul Partenie);
- tipul
"superficial moderat" - intră numai în problemele care-i convin sau pe care
nu le poate ocoli (ex. ministru adjunct Dobrişan, dir. General Constantinescu
şi marea majoritate a şefilor);
- tipul "superficialitate crasă" – vine,
spune câteva lozinci, îndeamnă şi critică la modul general şi pleacă cât mai
repede (Ex. ministrul Cocârlă Trandafir)
- tipul
"bau-bau" – ameninţă şi caută cu tot dinadinsul să sperie (ex. ministrul
Gheorghe Cioară)
25.02.1982
Ieri a început o analiză a funcţionării
economice a centralei pe anul trecut. Au participat Partenie, Popovici Teofil Iliescu
Tudor şi Stan Radu.
Popovici
Teofil (zis şi Teofitil), este
reprezentantul permanent al Ministerului Construcţiilor de Maşini, în centrală.
A fost director general în Ministerul Energiei Electrice, director general al
Institutului de Cercetări şi Proiectări Utilaje Termoenergetice (ICPET), În
prezent, este inginer principal (consilier) la ICPET. Decăderea lui din ultima
funcţie de conducere a survenit ca urmare a faptului că o soră a sa a rămas în Occident şi i-a stricat dosarul. Ne este
profund antipatic, pentru caracterul său urât: minte, exagerează, pârăşte,
lipsit de obiectivitate în disputele
furnizor –beneficiar. Nu neg că este inteligent, că reuşeşte, atunci când vrea
sau îi convine, să caracterizeze corect anumite stări de lucruri, dar, în
întâlnirile la nivel înalt, se pricepe să tragă totdeauna spuza pe turta MICM.
În ministerul nostru nu avem un bandit
de talia lui, motiv pentru care pierdem multe dispute cu furnizorul (P.S.
Nu reuşeam să demonstrăm, satisfăcător, că funcţionarea necorespunzătoare a
centralei se datorează în mare măsură calităţii necorespunzătoare a utilajelor.)
Iliescu
Tudor este şi el un „fost”. Fost
inginer şef la Termocentrala Doiceşti, pe vreme când, aceasta, cu cei 120 MW
instalaţi ai ei, era cea mai mare centrală pe cărbune din ţară. Fost şef de
laborator la Institutul de Cercetări şi Modernizări Energetice (ICEMENERG). Are
origine „nesănătoasă” motiv pentru care azi este doar inginer principal II la
acelaşi institut, specializat în puneri în funcţiune, recepţii de instalaţi şi,
mai nou, optimizări de regimuri de funcţionare. Îşi petrece aproape tot timpul
în centrale şi foarte puţin cu familia sa, aflată la Bucureşti. Soţia lui e
casnică, are doi copii studenţi, şi îi prind bine diurnele de deplasare şi de
timp prelungit de lucru. Este un tip onest, priceput, inteligent şi simpatic,
dar nu e „uns cu toate alifiile” ca şi Popovici Teofil.
27.02.1982
La prima oră, sarcina pe centrală este 835
MW.
Alaltăieri, s-a accidentat grav, maistrul
electrician Grofu Vasile. A introdus, într-o celulă de 6 KV, un întrerupător
cuplat. S-a produs un arc electric foarte puternic care i-a provocat arsuri de
gradul 3 şi 4 pe 25% din suprafaţa corpului (mâini, faţă, fese, coapse).
Începând de ieri, au început demersurile
noastre şi ale familiei lui, pentru a fi transportat la Bucureşti, deoarece,
alţi doi arşi în centrală, dintre care unul
într-o stare mai uşoară decât el, au murit, în spitalele din Târgu Jiu
şi Craiova. S-a reuşit: azi după amiază a sosit o salvare şi un doctor din
Bucureşti care, mâine, o să transporte
accidentatul la Spitalul Agripa.
28.02.1982
E duminică. Sunt acasă. Dimineaţa am participat la şedinţa cu părinţii la Liceul Tudor
Vladimirescu. Am aflat că fiul meu Mihai, are note proaste la economie politică:
4 şi 1 !!!!!
Sunt informat, din uzină, că maşina şi
doctorul de la Bucureşti au plecat fără să ne ia accidentatul, pretextând că nu
sunt locuri în spital. Directorul comercial Vaida, aflat în centrală, a făcut
demersuri la ministerul nostru, fără rezultat.
Sunt imobilizat la pat de o criză de
lumbago, intervenită din senin! Sunt vizitat acasă de doctorul centralei, care
îmi prescrie trei zile de tratament şi repaos la orizontală.
Am primit de la mama mea, din Braşov, câteva articole decupat
din „România Liberă”, despre centrala noastră, scrise de M. Radian. Autorul a
surprins corect, câteva aspecte din viaţa centralei, şi a identificat , de
asemenea corect, împrejurările şi condiţiile în care ne desfăşurăm activitatea.
Voit sau nu, a omis să menţioneze aspecte legate de calitatea utilajelor,
calitatea proiectelor, condiţiile sociale, conjunctura economică naţională,
concepţia românească de organizare, calitatea personalului venit din şcoli,
etc. Poate nici eu, la sfârşitul acestui
jurnal, nu voi reuşi să prind toate aspectele muncii şi vieţii noastre, astfel
încât să pot da un răspuns, o explicaţie, celor interesaţi de „cazul Termocentrala Rovinari”
4.03. 1982
Am revenit în centrală. Toată lumea este
dezamăgită după înfrângerea de ieri, pe
teren propriu, a Universităţii Craiova de către Bayer Münche, scor 2:0!
Universitatea Craiova este echipa tuturor oltenilor. Ieri după ora 14 n-a mai
lucrat în centrală decât personalul de exploatare şi acesta cu urechile ciulite
la aparatele de radio. Restul personalului a plecat acasă să vadă meciul la
televizor. Câţiva norocoşi au făcut rost de bilete şi au văzut meciul pe
stadion. Puţinii rămaşi în centrală, printre care s-au numărat persoanele din
conducere şi cei din minister şi centrala industrială, detaşaţi la Rovinari, au
văzut meciul la televizoarele portative ale personalului nostru. (P.S
. Exista şi aşa ceva!)
4 comentarii:
Multumesc pentru reluarea jurnalului! Foarte interesant.
ar fi interesanta o prezentare in paralel , situatia de AZI dela termocentrala ; in ce directie a mers Rovinari-ul ? : spre mai bine ? ...Vlad tine un jurnal ? ...
chiar si fara , ...un comentariu de actualitate , in coninuarea jurnalului tatalui -din experienta fiului
ket
sper ca cineva de azi ... sa tina un jurnal
Eu nu am specializarea tatalui meu desi lucrez in aceasta Termocentrala. Ideal ar fi ca cineva cu functie si pregatire similara tatalui meu sa poata povesti care este situatia actuala dupa atatea retehnologizari si modernizari. Categoric, acum este total schimbata, dar nu inseamna ca nu sunt si mici probleme. Contextul general s-a schimbat si optica este putin diferita.
Trimiteți un comentariu