„Floarea de
cactus” este al treilea spectacol de teatru pe care îl văd, consecutiv, la
Teatrul Metropolis. Cine a văzut filmul american omonim, din anii ’60, cu
Ingrid Bergman şi Walter Matthau, nu se poate să nu dorească să revadă această
comedie. Este cazul meu. Am rămas însă decepţionat şi iată de ce:
Spectacolul este,
am putea spune, unul de autor, părintele
lui fiind Alce Barb care semnează regia, adaptarea scenică, decor, ilustraţia
muzicală şi light desing. Prin urmare, reproşurile care urmează i le adresez
d-ei:
·
adaptarea Alicei Barb face dintr-o comedie de
situaţii verosimilă, una neverosimilă, pentru că o presară cu prea multe gaguri;
·
un singur decor care vrea să acopere toate
scenele piesei, este o pretenţie mult prea ambiţioasă, soldată, după părerea
mea, cu un fiasco;
·
distribuţia este, pe jumătate, nefericită; mă
refer la rolurile Stephaniei şi al lui Julien, încredinţate actorilor, de primă
mână, Adela Mărculescu şi Damian Crâşmaru; dacă talentul şi farmecul personal
îi recomandă pe cei doi pentru aceste roluri, vârstele şi fizicul lor în
nici-un caz.
Adela Mărculescu şi Damian Crâşmaru
Să mă explic
referitor la cei doi actori. Dacă în spectacolele de operă am acceptat să văd
distribuţii nepotrivite, dat fiind aria restrânsă de selecţie, în cazul spectacolului
de teatru acesta este mai puţin acceptabil şi aş spune că, în cazul Teatrului Metropolis, cu o arie
atât de mare de selecţie, el este complet inacceptabil. Dacă acest teatru a
ţinut să o sărbătorească pe Adela Mărculescu, aflată la 50 de ani de carieră
actoricească, ar fi putut s-o facă distribuind-o într-un personaj mai apropiat
de vârsta şi caracteristicile ei fizice.
În rolurile Antoniei
şi al lui Igor, Cristina Răduţă- Bobic şi Lucian Chimişi sunt foarte potriviţi,
cu o notă specială pentru cel de al doilea, mai natural în rol. În distribuţie
mai sunt actorii Mihai Niculescu şi Rudy Rosenfeld.
Cristina Răduţă-Bobic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu