ÎN MUNŢII ORĂŞTIEI



Am fost pentru prima oară în Munţii Orăştiei, ca să vizitez cetăţile dacice de acolo, în 1976, împreună cu soţia mea şi cu cei doi băieţi ai noştri: unul avea 11 ani, iar celalalt 9. Am mers acolo cu Dacia noastră, 1100, am dormit în cort şi maşină şi am vizitat cetăţile Costeşti şi Sarmizegetusa. De la Costeşti, unde ne-am instalat cortul, la Sarmizegetusa, am călătorit cu un tren forestier, călare pe buşteni. Ne-am întors de acolo cu un vagonet, condus de un muncitor forestier. Vagonetul a venit liber la vale, iar cel care îl conducea a frânat tot timpul, ca vagonetul să nu ia viteză prea mare şi să sară de pe şine. Azi, calea ferată forestieră nu mai există.

La Cetatea Costeşti, în 1976, împreună cu Mihai şi Vlad

 

Trenul forestier

 

În iulie, anul acesta, am fost din nou în Munţii Orăştiei într-o excursie în grup, organizată de Societatea Turistică „Floare de Colţ”. Am vizitat cetăţile Sarmizegetusa, Costeşti şi Piatra Roşie. Am fost cazaţi la o pensiune de trei margarete din Costeşti. În vizita la cetăţi, am beneficiat de explicaţiile a doi ghizi excepţionali: Vladimir Brilinsky, zis şi „Ultimul Dac”, administratorul Rezervaţiei Arheologice  Sarmizegetusa, şi Dan Oltean, profesor.

 

ULTIMUL DAC

 

Vladimir Brilinsky, un bărbat tânăr, cu alură de gladiator, a fost ziarist. Cu tot nulele său slav, el se consideră dac. Tatăl lui provine din Bucovina Ucraineană şi este huţul, iar mama lui este româncă. Este îndrăgostit de daci şi de istoria lor. A străbătut teritoriile ocupate de ei, le-a cercetat vestigiile şi a scris articole despre ele. A devenit administratorul Rezervaţiei Arheologice  Sarmizegetusa, odată cu trecerea Sarmizegetusei Regia din administrarea Ministerului Culturii în cea a Consiliului Judeţean Hunedoara. Evenimentul a avut loc în 2013. Acum, în 2014, se vede că cetatea are un stăpân: s-a făcut ordine şi pe teritoriul ei este prezentă, non-stop, poliţia montană.

Vladimir Brilinsky ne-a povestit despre efortul care a trebuit depus pentru a curăţa incinta şi despre „luptele” pe care le-a dat cu diferite secte religioase, care veneau aici să oficieze diferite ritualuri păgâne.  El este nedespărţit de un toiag  cu o măciulie în formă de cap de lup la unul din capete, pe care a crestat numărul încăierărilor cu sectanţii.

 

Vladimir Brilinski lângă rămăşiţele a două coloane provenite de la templele dacice.

 

Ne-a povestit despre obiceiul unora dintre ei de a face sex pe altarul circular din incintă, convinşi că din împerecherea dintre un bărbat şi o femeie care are loc acolo, s-ar putea naşte un nou Mesia! Ne-a mai povestit despre unii care au spart o piatră de la unul din temple, au pisat-o foarte mărunt, după care şi-au introdus-o în corp, „prin unul din orificiile de care dispuneau”, şi despre alţii care obişnuiau să facă focuri ritualice în incintă. A reuşit să interzică practicarea de astfel de ritualuri pe teritoriul cetăţii.

În explicaţiile lui, Vladimir Brilinsky  s-a mărginit să ne vorbească strict despre ceea ce există mărturii sau a fost demonstrat. Nu crede în fenomene paranormale, nu crede în „energetizarea” celor care vizitează sanctuarele dacilor. Este convins că religia dacilor a fost una politeistă, dat fiind existenţa unui număr mare de sanctuare, de forme şi mărimi diferite, în aceiaşi incintă sacră (la Sarmizegetusa sunt nu mai puţin de şapte!). Spre deosebire de profesorul Dan Oltean, susţine că nu a fost demonstrată autenticitatea tăbliţelor de la Sinaia şi  că scrisul de pe ele ar fi cel dacic, crede că muntele sacru Kogaionon, al dacilor, este Vârful Godeanu din Munţii Şureanu, şi nu Dealul Grădiştei pe care este aşezată Sarmizegetusa, nu pune în legătură sanctuarele de la Sarmizegetusa şi modul cum sunt amplasate ele cu planetele din sistemul solar sau cu anumite fenomene astronomice, susţine că nu se poate dovedi că Burebista ar fi fost victima unui complot, aşa că el nu poate spune decât că acesta  a dispărut, pur şi simplu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Marele Sanctuar Circular de la Sarmizegetusa şi Altarul Circular (în planul doi)

 

Ne-a mai explicat şi că stâlpii de lemn, de diferite înălţimi, de la Marele Sanctuar Circular, au fost montate acolo, în 1978, cu prilejul turnării filmului Burebista, regizat de Gheorghe Vitanidis.

 

Ultimul Dac în mijlocul grupului nostru de excursionişti (excursioniste, cu excepţia a patru bărbaţi)

 

 

FABULOS!

 

„Cine au fost dacii? Au fost un popor fabulos!” , aşa şi-a început explicaţiile, profesorul Dan Oltean, la Cetatea Dacică Piatra Roşie, din Munţii Orăştiei (Şureanu), în faţa unor excursionişti printre care mă aflam şi eu. Ulterior avea să folosească de mai multe ori, şi nu fără îndreptăţire, acest adjectiv,  referitor la daci şi la isprăvile lor.

 

Dan Oltean, la Cetatea Piatra Roşie

 

Mai întâi este cazul să spun că Dan Oltean a scris mai multe cărţi despre daci -ultima din ele, „Regii dacilor şi războaiele cu romanii”, apărută în 2012, are aproape o mie de pagini -, că a străbătut de nenumărate ori cu pasul Munţii Orăştiei şi a zburat deasupra lor ca să pozeze cetăţile dacilor adăpostite de  ei, că este un bărbat în plină putere, în vârstă de aproape cincizeci de ani. Iată ce spune despre el Ultimul Dac, într-un articol din 2007, apărut în „Formula As”: Dan Oltean este psiholog, dar a terminat si istoria. Fascinanta lume a dacilor i s-a cuibărit in suflet încă din copilărie şi sălăşluieşte acolo, îndemnându-l la cunoaştere. Cu siguranţă, nu exista fiinţa care să fi bătut cu pasul fiecare cotlon al Munţilor Şureanu, aşa ca el. Nici măcar jivinele pădurii, în toata libertatea lor, nu apucau să străbată atâta teritoriu, de multe ori sălbatic, cât a străbătut el de 20 de ani încoace. Kilometrii făcuţi se pot contabiliza cu miile. A privit stelele, asemenea unui veritabil astrolog, a măsurat vârfurile Şureanului cu pasul, cu metrul şi, mai nou, cu GPS-ul, a numărat pietrele dacilor, cu o răbdare de arhitect. Rezultatele peregrinărilor sale sunt pe măsură. Câteva zeci de încălţări distruse, câteva biciclete paradite pe coclauri si... o carte. O carte care se citeşte cu creionul in mana: "Religia Dacilor". In paginile ei, se ia la trântă cu dogmele istoricilor tradiţionalişti, taxându-le greşelile pe care le considera grave pentru adevărata istorie. Ne-am apropiat unul de celalalt din dragoste de daci. Colindăm de ceva timp împreună si, de câte ori am ocazia, fur câte ceva din meseria lui de căutător de istorie. Ne certam rar, dar sănătos, şi totdeauna, la sfârşit, unul îi da dreptate celuilalt. Este destul de greu sa ajungi la sufletul său, dar când ajungi să-l cunoşti cu adevărat pe Dan Oltean, se cheamă ca eşti un om bogat

Dacii n-au fost, aşa cum cred unii, un neam de oieri,  care au trăit doar pe munte, „atârnaţi de stânci”, şi ale căror cunoştinţe se limitau la păşunatul oilor, fabricare urdei şi a caşului. Ei au stăpânit teritorii foarte vaste, care au îmbrăcat toate formele de relief, şi au avut cunoştinţe de matematică şi astronomie, inginerie şi agricultură, au fost meseriaşi pricepuţi, războinici temuţi şi, nu în ultimul rând, oameni „cu frica lui Dumnezeu”, chiar dacă zeul sau zeii lor se numeau altfel. Să le luăm pe rând:

- Burebista (82 î.Ch. - 45 î.Ch.)  „cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia” a creat un regat ale cărui graniţe, în toate cele patru direcţi cardinale, se aflau mult în afara graniţelor de azi ale României. După moartea lui, romanilor le-au trebuit 150 de ani ca să-l cucerească. Fabulos, nu?!

- După cum se ştie, dacii au construit o reţea de cetăţi de apărare situate pe vârfuri de munte, greu accesibile,  la altitudini peste 500 de metri. Ceea ce probabil nu ştie toată lumea, este că blocurile de piatră pentru construirea lor, au fost aduse de la mare distanţă. De exemplu, cele din calcar, pentru construcţia cetăţilor Costeşti, Blidaru, Sarmizegetusa şi Piatra Roşie (construite sub Burebista), au fost aduse de la cariera din Măgura Călanului, situată la 19,6  kilometri de Costeşti şi la distanţe mai mari faţă de celelalte. Cum şi pe unde au fost aduse? Au fost aduse cu sănii trase de boi, iarna, pe drumuri ce mergeau de-a lungul crestelor munţilor.  S-a calculat că pentru cele patru cetăţi  s-au transportat 6053 metri cubi de piatră! Ce ziceţi? Nu-i aşa că este fabulos?!

- Cetăţile, şi zidurile de apărare (murus dacicus)  au fost construite din blocuri de piatră paralelipipedice (1x0,7x0,7 m), perfect regulate, cu toate feţele perfect netede, pentru a putea fi asamblate fără mortar. Sanctuarele aveau numeroase coloane cilindrice din piatră de calcar, aşezate fără mortar pe discuri de  andezit sau calcar. Coloanele erau formate din mai multe tronsoane, puse unul peste altul, tot fără mortar. Ca să faci aşa ceva trebuia să calculezi, să măsori şi să prelucrezi. Dacii ştiau să facă toate astea foarte bine. Prelucrarea blocurilor, a discurilor şi coloanelor se făcea pe platforme situate în apropierea carierelor.

Murus dacicus

 

- Conform mărturiilor grecului Strabon, armata lui Burebista număra 200.000 de oşteni! Fabulos, pentru vremea aceea!

- De la Iordanes aflăm că Deceneu, marele preot de pe vremea lui Burebista şi părtaş cu el la conducerea marelui regat, şcolit în Egipt, avea cunoştinţe de fizică, astronomie, astrologie, logică, filozofie, etică şi teologie pe care le preda unor învăţăcei. Cu alte cuvinte, la Sarmizegetusa era un fel de universitate! Nu se poate concepe un astfel de sistem de învăţământ  fără să existe o scriere! Dan Oltean susţine că ea a existat şi că este cea de pe plăcile de plumb găsite la Sinaia.

- După moartea/uciderea lui Burebista, regatul lui s-a împărţit în cinci regate mai mici. Unul dintre ele era cel cu capitala la Sarmizegetusa.  Iordanes ne transmite că regii care au condus acest regat  au fost: Deceneu, Comosicus, Coryllus (Scorilo) şi Decebal, ultimul rege dac.  Dan Olteanm îi adaugă pe regii Cotiso şi Dromio, după Comosicus, şi pe Duras după Scorilo. El susţine că Duras a fost tatăl lui Decebal, iar Scorilo bunicul lui.

- Decebal (86-106 d.Ch.), …om cu mare pricepere în treburile războiului, cu mare iscusinţă şi în executarea operaţiunilor de luptă. Ştia foarte bine când era momentul să atace şi când trebuia să se retragă, era meşter în a întinde o cursă şi a câştiga victoria în luptă, iscusit când era cazul să profite din plin de victorie sau când era în folosul lui să părăsească bătălia dacă se afla în inferioritate ( citat din Istoria Romană), încă din primii ani de domnie îi hărţuieşte pe romani şi primeşte de la împăratul Domiţian subsidii şi meşteri pentru lucrările civile, pentru a păstra pacea. Nu e puţin lucru, ca tu, un mic regat din Carpaţi, să te impui în faţa Imperiului Roman şi să fii plătit ca să-l laşi în pace! E de-a dreptul fabulos!

- Cu bani şi meşterii primiţi de la romani, Decebal reconstruieşte templele de la Sarmizegetusa, înlocuind, pe alocuri, calcarul cu andezitul. Andezitul (rocă vulcanică dură) îl aduce de la o distanţă de 40 kilometri, de la cariera de la Bejan, de lângă Deva! La Sarmizegetusa  s-au mai descoperit cuptoare de reducerea minereului de fier, ateliere de fierărie, sticlărie şi de ceramică. S-au descoperit chipuri de ceramică, înalte de 2 m, folosite pentru păstrarea alimentelor şi pardoseala unei cisterne pentru depozitarea apei, la construcţia căreia s-a folosit ciment hidraulic. Nicăieri în Imperiul Roman n-a mai fost folosit cimentul! Apa în cetăţi era adusă de la distanţe mai mari sau mai mici prin conducte din ceramică.

Marele Templu Patrulater de la Sarmizegetusa Regia

-  Venirea pe tronul Imperiului Roman a lui Traian, anularea subsidiilor către daci, potolirea acestora şi însuşirea aurului lor, au fost motivele celor două războaie dacice: 101-102 şi 105-106. Scene din aceste războaie, sunt reprezentate pe Columna lui Traian, sculptate pe baza cărţii Dacica scrisă de împărat şi ulterior dispărută. Primul război s-a terminat cu o pace defavorabilă dacilor, iar cel de al doilea cu înfrângerea definitivă a lor şi sinuciderea lui Decebal, pentru a nu încăpea pe mâinile romanilor. Romanii au descoperit tezaurele regilor daci ce conţineau lingouri şi table de aur şi argint, ascunse sub râul Sargeţia, precum şi tezaurele cu obiecte de artă ascunse în peşterile de pe Platoul Vârtoape. Greutatea  tezaurului de sub Sargeţia este estimată la 163,752 tone de aur şi 327,45 tone de argint, fiind cel mai mare tezaur mixt (aur şi argint) capturat (jefuit) de romani în întreaga lor istorie.* FABULOS!!!

 

* Dan Oltean, „Regii dacilor şi războaiele cu romanii”