LEGENDELE BĂNIŞORULUI

 Cartea "Legendele Bănişorului", autor Artemiu Vanca, ilustraţii Cristina Barbu, postfaţă Olimpia Mureşan, a apărut la Editura Caiete Silvane din Zalău, în luna iulie 2017.

POSTFAŢĂ

Fiecare sat are poveştile şi legendele sale. Este firesc ca fiecare din noi să credem că ale satului nostru în care ne-am născut sunt cele mai frumoase. Legendele dau strălucire şi trăinicie faptelor reale ale istoriei sau naturii. Numeroase legende au încântat copilăria multor generaţii şi oferă o viziune fantastică asupra locurilor în care am trăit. Oamenii au crezut şi cred în legende pentru că în legendă, miraculosul şi realitatea coexistă. Scriitor şi culegător de folclor, Artemiu Vanca, a creionat în cartea sa 11 legende reinterpretate  din şi despre satul Bănişor.

Cunoscută din cele mai vechi timpuri, culeasă de folclorişti,  folosită ca izvor de inspiraţie pentru literatura cultă, legenda a constituit una dintre primele specii folclorice intrate în atenţia specialiştilor şi a publicului larg.

Legendele populare se constituie într-un intermediar între adevăruri, deseori esenţiale, şi structurile imaginare menite de cele mai multe ori să satisfacă perpetua nevoie de modele idealizate ale umanităţii. Datorită spaţiului legendar, omul tradiţional reuşeşte să-şi părăsească mediul său obişnuit, să existe, în limitele convenţiei între coordonatele idealului faţă de care se simte atras.

Faptul că legenda este înmagazinată într-o memorie colectivă, adaugă un plus ambiguităţii şi lipsei de rigurozitate în ceea ce priveşte detaliile legate de timp şi spaţiu. Iar în ceea ce priveşte faptele relatate, sunt menţinute cele foarte precise, dar care au o importanţă restrânsă pentru colectivitatea în care au fost transpuse în legende. Este de la sine înţeles că amintirea unor fapte trecute este cu atât mai tenace, cu cât aceste fapte au prezentat sau prezintă încă o mai mare importanţă pentru colectivitate.

În legendă, constată Tony Brill, „omul este arătat cu trăsăturile bune şi rele, cu elanul lui spre lumină şi adevăr, dar şi cu scăderile lui atât de contradictorii”. Nu este vorba doar de omul-creaţie a procesului antropogonic, ci şi de omul creator de sine şi întemeietor, la rândul său, de realităţi exterioare nou înfiinţate.

Lecturând legendele repovestite şi reinterpretate de Artemiu Vanca, gândul te duce la poveştile ascultate iarna, la gura sobei din casele de bârne, sau, mai ales, în nopţile senine de vară, la pâlpâirile focului ciobănesc din stânele împrăştiate prin Văile Banului.

Dar ce conţin aceste legende reinterpretate? Unele dintre ele se referă la numele şi întemeierea satului Bănişor  (Legenda Văii Banului) sau la explicarea unor toponime din zonă (Legenda dealului Majar), altele sunt despre oamenii locului, ţărani iscusiţi (Ştefăneasa, Pătru Mantu, Diacul Filip), sau luptători neînfricaţi (Hăneştii); alta despre  comori  (Comoara din dealul Majarului)  sau despre fiinţe supranaturale (Fata Pădurii sau Omul Lup). În aceste legende, miraculosul  îşi dă mâna cu fantasticul, ca în mai toate naraţiunile  populare.

Legendele Bănişorului rămâne un document autentic, plin de farmec despre locurile şi oamenii din satul Bănişor. Lucrarea este uşor şi plăcut de lecturat, presărată cu arhaisme care dau poveştilor o notă de originalitate.

Cunoscut deja prin cărţile sale, lucrarea domnului Vanca vine să completeze prin aceste povestioare extraordinare imaginea satului Bănişor pe care îl iubeşte atât de mult: „Bănişorul  este marea mea dragoste. Este satul meu natal de care sunt legat foarte puternic, prin o mie de fire, care duc toate la inima mea”.