PASCAL BRUCKNER

Pascal Bruckner este un scriitor francez contemporan, de succes. În România i s-au tradus şi publicat şase cărţi. Cea mai recentă este „Paradoxul iubirii”, apărută în Editura Trei. Tema lui preferată este iubirea. N-am citit nici una din cărţile lui. Am citit doar un interviu cu el, în „Adevărul literar şi artistic”. În interviu face câteva consideraţii despre scris şi iubire, dintre care am selectat câteva, convins că pot fi folositoare ucenicilor în ale literaturii. Iată-le:

• „Poţi avea succes, poţi câştiga o mulţime de bani, dar dacă nu există cineva care să te iubească te vei simţi un ratat”. Aş adăuga că este la fel de important să împărtăşeşti iubirea persoanei care te iubeşte.

• „...să scrii despre iubire îţi pune la încercare atenţia: trebuie să fii prudent să nu eşuezi în locuri comune, sau să nu rămâi încâlcit într-un limbaj dificil.......Scrii despre amintirile tale, cu sentimentele pe care ele ţi le trezesc în prezent.”

• „A scrie, în sine, e dureros! O carte echivalează cu o suferinţă.......adevărata suferinţă ar fi să nu mai scriu nimic”. Încerc şi eu sentimentul acesta, atunci când nu scriu. Acesta-i unul din motivele pentru care scriu în fiecare zi. Al doilea ar fi că mi-a rămas puţin timp să comunic ceea ce am de comunicat.

• „Lucrez la o carte cam doi ani”. Eu mi-am propus anu şi cartea.

• „Nu contează doar să scrii o carte bună, ci s-o scrii la timpul potrivit. Dacă ratezi momentul, chiar dacă scrii ceva bun, recepţia va fi diferită”. Mărturisesc că aceste afirmaţii m-au pus serios pe gânduri. E, poate şi cazul meu, mi-am zis. Am scris nişte cărţi ca să umplu un gol literar, din trecut. Ar fi fost poate mai potrivit să le scriu atunci?

• „De ce scriem cărţi, până la urmă?E o întrebare pe care şi eu mi-o pun. În ziua de azi toată lumea scrie cărţi, dar nimeni nu le citeşte!Doar publicul face ca o carte să fie necesară”. Este un adevăr foarte dureros: se citeşte din ce în ce mai puţin, se cumpără din ce în ce mai puţine cărţi. Doi librari din Zalău mi-au mărturisit, în primăvara aceasta, că librăriile lor se menţin doar graţie vânzărilor de articole de papetărie.

• „Cred că cea mai mare preocupare a unui scriitor ar trebui să ţină de public, să fie atent să câştige cititori din generaţii diferite.” Uşor de zis, greu de făcut.

• „Pentru cititorii tineri, o carte e un mijloc de a trăi mai intens. Cititorii în vârstă deja, şi-au consumat vieţile, aşa că aşteaptă de la tine, ca scriitor, o opinie, nu o experienţă”. Cert este că aşteptările lor sunt diferite şi , aşa cum am mai spus, greu de satisfăcut în aceeaşi carte.

• „Continui să cred că, în ciuda crizei, viaţa noastră este mai bună acum decât era cu un secol în urmă.” Este adevărat, e mai bună, dar nu suntem mai fericiţi Asta-i nenorocirea!