marți, 31 ianuarie 2012

SALVAŢI RAŢELE SĂLBATICE!

Ieri dimineaţă, în Bucureşti erau -13°C! Lacul din Parcul Naţional, unde îmi fac plimbările zilnice, era îngheţat bocnă.
Tocmai mă întrebam ce s-o fi întâmplat cu raţele sălbatice pe care le văzusem pe lac înainte de a îngheţa, când văd pe marginea lacului dinspre patinoar, nişte mogâldeţe pe gheaţă.


Trec de partea cealaltă a lacului şi constat că acolo stăteau zgribulite pe gheaţă nouă raţe şi un pescăruş:

Când mă apropii şi mai mult de ele, se ridică şi pleacă:

   Abia mergeau! Se vedea că au picioarele îngheţate. Bietele raţe! Iernile mai blânde din ultimii ani le-a determinat să nu-şi ia zborul , toamna, spre ţările calde. Acum este prea târziu. Dacă la sol este -13°C, sus, în aer, temperatura e mult mai scăzută, şi bănuiesc că n-ar rezista. Ce-o să se întâmple cu ele? Mi-e teamă că o să moară de frig şi de foame.  Dacă de frig nu le putem apăra, putem să le dăm ceva de mâncare. Cine ar trebui s-o facă? Fiecare dintre noi, dar, în primul rând, Primăria Sectorului 2. Mă auziţi, domnule Onţanu?
După Revoluţie, simţind parcă că ţi în ţara noastră adie un vânt de libertate şi democraţie, păsările sălbatice au îndrăznit să vină şi în oraşele noastre, ceea ce înainte de asta nu se întâmpla. Românii s-au bucurat şi le-au ocrotit. Au devenit una din atracţiile parcurilor. Părinţii care îşi plimbă copiii sau nepoţii în parc se apropie de lac şi le arată copiilor raţele. Aceştia se bucură.  Nu mai vorbesc cât de încântaţi suntem primăvară, când le vedem pe lac împreună cu boboceii lor! Pe lacul IOR, din parcul cu acelaşi nume, mai mare decât cel din parcul nostru, lacul este mai mare şi raţele mai multe. Acolo este şi o insuliţă, pe care nu au acces oamenii şi unde ele cuibăresc. Şi în Parcul Naţional există o insuliţă, dar pe ea nu este îngrădit accesul nostru, din care cauză raţele nu îndrăznesc să-şi facă cuiburi acolo. În primăvara trecută, totuşi, pe lac a apărut o raţă cu patru boboci. Cât de mult ne-am bucurat toţi! Eu cel puţin, şi sunt convins că n-am fost singurul, am urmărit zi de zi cum cresc bobocii, până când n-am  mai putut să-i deosebesc de raţele mature. Habar n-am unde şi-a făcut cuibul acea raţă! Ar trebui ca în perioada de clocit să se interzică accesul  pe insuliţă. Mă auziţi, domnule Onţanu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu