Continui
Jurnalul dorind să scot în relief alte aspecte ale energeticii româneşti din
perioada comunistă şi să subliniez, în continuare, tragismul momentelor trăite
de cei care lucrau atunci în centralele pe cărbune.
12.01.1982
Sarcina pe centrală 250 MW. Livrările de
cărbune permit funcţionarea doar a două blocuri, la sarcini reduse. Blocurile 3
ăi cinci sunt în rezervă, oprite din lipsă de cărbune.
A avut loc o şedinţă a comisiei de omologare
a cazanului de 1035 t/h., cu participare numeroasă din afară. S-au fabricat
deja 12 cazane fără ca prototipul (cazanul nr.3 din centrala noastră) să fie
omologat, deşi legile ţării interzic asta. Nu s-a omologat nici de data asta.
S-a pierdut mult timp până ce şi-au dat seama toţi participanţii că omologarea
nu este posibilă din cauză că nu se efectuaseră măsurătorile care să ateste
performanţele cazanului. Omologarea a fost reprogramată.
S-a dorit să se omologheze cel puţin
modificările de la cazanul 6 (montarea unui grătar post-ardere, modificarea
transportorului de zgură, şi realizarea unui brâu refractar în focarul
cazanului). Nici această omologare n-a fost posibilă. Rezultatele preliminare
ale măsurătorilor făcute la acest bloc au demonstrat că el nu poate depăşi
sarcina de 250 MW, din cauza cazanului, la funcţionarea acestuia în condiţiile
din proiect: cărbune de 1600 kcal/kg, cu 6 mori, fără păcură. Randamentul
cazanului este de numai 83%, faţă de 97% cât era prevăzut în proiect
P.S. Aşa se proceda atunci. Din dorinţa
de a face totul foarte repede, din dorinţa de a deveni o ţară
industrializată peste noapte, se sărea
peste etape importante. Cazanului i s-au adus nenumărate alte „îmbunătăţiri”,
fără ca el să poată să-şi realizeze performanţele din proiect. Mai grav decât
faptul că el nu-şi realiza sarcina nominală şi randamentul din proiect era fiabilitatea lui scăzută.
Aceste cazane au fost pornite şi oprite ca şi motoretele: de mii de ori. Uneori
ele au fost pornite oprite apoi
repornite de două sau trei ori în aceiaşi zi!
13.01.1982
Sarcina pe centrală 370 MW ( vă
amintesc: puterea instalată a centralei era de 1720 MW!) În funcţiune erau blocurile 4 şi 6.
A avut loc un eveniment neplăcut: peste
capul meu (directorul tehnic al centralei), neţinându-se seama de dispoziţiile mele anterioare, în lipsa mea, la
dispoziţia directorului centralei, s-a pus sub tensiune (în funcţiune) staţia
de 6 kv cărbune, o investiţie nouă, menită să amelioreze funcţionarea
centralei. Punerea în funcţiune a staţiei s-a făcut fără să fie terminate toate
lucrările, fără să fie create condiţii sigure de funcţionare. Dispoziţia
directorului contravine prevederi
Decretului 400, abia emis, care prevede ca obiectele de investiţii să fie puse
în funcţiune numai după terminarea tuturor lucrărilor şi îndeplinirea condiţiilor
necesare. Ca urmare a cestui fapt, între mine şi directorul centralei a avut
loc o discuţie neplăcută şi pentru că nu era prima dată când acesta intervenea
fără să mă consulte în sfera mea de activitate (domeniul tehnic al
centalei). La o oră după această
discuţie,mi-am trimis demisia la Centrala Industrială de care aparţineam
(CIPEET- Bucureşti)
P.S.
Eram convins,
şi nu numai eu, că nu vom putea să îmbunătăţim funcţionarea centralei fără să
instaurăm un regim sever de respectare a instrucţiunilor şi normativelor de
funcţionare şi m-am luptat pentru asta. Eram sabotaţi nu de director, ci de
conducerea superioară (Centrală Industrială şi Minister) de unde veneau
presiuni pentru grăbirea punerilor în funcţiune a obiectivelor noi de investiţii,
pentru ţinerea în funcţiune a unor blocuri care ar fi trebuit oprite ( cu
cazane sparte, de exemplu) pentru repornirea unor blocuri care nu aveau
asigurate condiţiile necesare de funcţionare (combustibilul, de exemplu).
Directorul centralei era un tip slab, care ceda acestor presiuni. Funcţionarea
prelungită cu un cazan spart, e un adevărat dezastru. Dacă este vorba de o
spargere a economizorului sau a vaporizatorului cazanului, apa face ravagii în zonă, datorită efectului
de eroziune şi reparaţia se complică atât ca dificultate cât şi ca durată.
Demisia mea
devenea efectivă după expirarea preavizului de 14 zile.
14.01.1982
Sarcina pe centrală este 415MW. Funcţionează
blocurile 4 (cu cazanul spart) şi blocul 6. Restul blocurilor sunt indisponibile:
blocul 1 este în revizie tehnică, blocul 2 este oprit cu cazanul spart, blocul
3 are ambele ventilatoare de gaze indisponibile, blocul 5 are ambele
electropompe de alimentare defecte.
Pentru azi a fost anunţată vizita primului ministru Verdeţ. Încă de ieri seară,
a sosit la noi ministrul energiei electrice. Azi dimineaţă au început să curgă
în centrală tot felul de şefi de la ministerele şi întreprinderile cu care
colaborăm (MEE, MICM, M.M, etc.) pentru eventualitatea că se va face o analiză
serioasă a obiectivului. De cele mai multe ori, analizele sunt destul de
superficiale şi ar fi putut avea loc, tot atât de „bine”, la Bucureşti, de unde
vin majoritatea participanţilor. Miniştri, miniştri adjuncţi, directori
generali, directori etc., vin şi pierd timpul degeaba în centrală o zi, două
sau chiar trei. Azi, de exemplu, tovarăşul prim-ministru a venit în judeţ, a
vizitat în cursul dimineţii, timp de trei ore, Combinatul Minier, după care a
fost chemat, urgent, la Bucureşti. N-a mai intrat în centrala noastră şi toţi
cei veniţi pentru „analiză” s-au întors acasă.
P.S. Aceste vizite erau, de cele mai
multe ori, o mare pierdere de timp pentru toată lumea şi o mare cheltuială
făcută degeaba. Ajunsesem să nu ne mai
impresioneze „mărimile” care veneau de la Bucureşti, iar când erau obligate să
stea la noi zile şi săptămâni întregi, ajunsesem în situaţia să nu le mai băgăm
în seamă.
17.01.1982
A fost duminecă şi am fost de serviciu în
centrală din partea conducerii. La prima oră, erau în funcţie trei blocuri: 2,
3(cu un singur ventilator de gaze), 4) o bandă de alimentare cu cărbune
indisponibilă), iar sarcina pe centrală era 370 MW.
În jurul orei 10, am avut o convorbire
telefonică cu primul ministru. I-am raportat cum funcţionăm şi că am putea avea
730 MW, luni dimineaţa, dacă vom reuşi să eliminăm indisponibilităţile la
blocurile în funcţiune şi să repornim blocul 6 după repararea cazanului. Mi-a amintit că este un mare deficit de putere
în sistem, că frecvenţa este de 48,5 Hz şi că răspund de faptul ca, luni
dimineaţa, să avem această sarcină pe centrală.
Am alergat ca un ogar, toată ziua şi toată
noaptea, oamenii s-au comportat eroic, am avut şi noroc. Fapt este că, în
dimineaţa de luni, aveam o sarcină de 760 MW pe centrală. În 24 de ore n-am
închis ochii nici o clipă.
P.S.
Se mai întâmpla, din când în când, să ne iasă „pasenţa”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu