ÎN VIZITĂ LA RADU THEODORU

 

Când eram tânăr, visam să călătoresc pe mările şi oceanele lumii, să cutreier toate continentele şi să escaladez cei mai înalţi munţi. În lipsa posibilităţii de-a face ceva din toate astea, mă hrăneam cu literatură de călătorii şi cu biografiile marilor exploratori. Atunci l-am cunoscut pe scriitorul Radu Theodoru citindu-i cărţile de călătorii pe mare „Noi – Mircea şi Atlanticul”, „Cu Hai-Hui spre Sud”. „Din nou spre Sud” şi toate celelalte din ciclul „Cărţile mării”.  Mi-au plăcut foarte mult! Ulterior, am mai citit şi nu mi-a plăcut, pentru că n-am fost de acord cu concluziile cărţii, „A fost sau nu holocaust?”. Opera scriitorului, ajuns la vârsta de 88 de ani, numără 65 de cărţi!

Din cărţile lui am aflat că scriitorul se stabilise la Grădiştea de Giurgiu. Din aceeaşi Grădiştea este şi soţia mea. Am vizitat de multe ori satul, am trecut de fiecare dată pe lângă casa scriitorului, dar n-am îndrăznit niciodată să-l vizitez.

Întâmplător, în anul 2004, am făcut un Revelion împreună cu el, la Giurgiu, pe vaporul „Steaua Dunării”, ocazie cu care l-am şi cunoscut personal. M-au impresionat personalitatea şi modestia lui! Ne-a apropiat, oarecum, faptul că ne-am descoperit amândoi ardeleni.

Anul acesta, împreună cu foştii mei colegi de facultate, am făcut o vizită în judeţul Giurgiu, în itinerar fiind înscrisă şi biserica din Grădiştea, monument istoric. Colegul nostru Adrian Popa, un apropiat al scriitorului, a obţinut aprobarea acestuia să-i facem o vizită. Scriitorul şi soţia sa ne-au primit pe toţi cei 25 de excursionişti cu multă căldură. După ce ne-am întreţinut cu ei afară, la o masă din curte, unde ne-au aşteptat cu un coş mare cu mere, ne-au invitat să le vizităm casa. A fost mai mult decât am visat, că o să se întâmple!

Casa lui Radu Theodoru este un adevărat muzeu: mobilier stil, pereţii încărcaţi cu tablouri, vitrine cu suveniruri şi o sumedenie de cărţi în mai multe biblioteci, în vrafuri pe birourile scriitorului sau…. pe jos, pe duşumele. Sunt trei birouri, în trei camere diferite: unul la parter, două la etaj. Cel de la parter este mare şi impunător. Cele de la etaj sunt mai mici. Radu Theodoru scrie, în mod obişnuit, la cel mai mic dintre ele. Nu are calculator! Scrie de mână sau la o maşină de scris „veche, antică şi de demult”. Pe unul din birourile lui, la vedere, se află un afiş cu aproximativ următorul conţinut, adresat băieţilor cu ochi albaştri, care i-au scotocit nu o singură data casa, în lipsa lui: Luaţi orice, dar nu-mi deranjaţi fişele!

Iată câteva imagini din casa scriitorului:

 

Colegul Adrian Popa citeşte un articol dedicat scriitorului, apărut în chiar ziua vizitei în

"Jurnal giurgiuvean", care a constituit o surpriză plăcută pentru amfitrionul nostru.





 

Birol cel mare

 

Printre alte romane istorice, Radu Theodoru a scris şi "Vulturul", dedicat lui Mihai Vitezul, pentru care a primit, în anul 1976, premiul Academiei Române. Cel puţin patru portrete ale marelui voivod pot fi văzute pe pereţii din locuinţa sa.

Un colţ din una din camere, amenajat cu mult gust.

 

Privdorul închis al casei, din care nu lipsesc cărţile. 

 

Scriitorul este un admirator al artei noastre populare 

Radu Theodoru a fost pilot de aviaţie şi instructor de zbor. A fost trecut în rezervă cu gradul de comandor, iar ulterior a fost făcut general. La Comana, în apropiere de Grădiştea, se află un aerodrom pentru avioane mici, moto-delta planuri şi moto-paraplante. Foarte recent, scriitorul a zburat singur pe aparatul lângă care l-am pozat.