CUM E SĂ FII FEMEIE?

Întâmplarea a făcut ca imediat după cartea lui Carmen Muşat- Coman, să o citesc pe cea a lui alex ştefănescu, cum e să fii femeie? – dialog cu lia faur ( Am reprodus ortografia copertei. N-am înţeles de ce au acceptat să li se scrie pe coperta numele cu litere mici? Aşa faci când vrei să-l scazi în importanţă pe cineva sau să-ţi dovedeşti dispreţul pentru el; imediat după Revoluţie, numele lui Ceauşescu era scris numai cu „c” mic; n-am înţeles nici de ce numele  Liei Faur este scris cu litere  mai mici decât cel al lui Alex Ştefănescu?) Spre deosebire de autoarea cărţii „Cum s-a făcut de am rămas la cratiţă”, o feministă militantă,  Lia Faur, care a dus greul cărţii,  e o anti-feministă. Ea declară: Nu vreau să fiu egală cu bărbatul, imaginea mea ar avea, poate, de suferit. Deşi nu răspunde clar la întrebarea repetată a lui Alex Ştefănescu: Dacă Dumnezeu ar întoarce timpul înapoi, până înainte de naşterea ta, şi te-ar întreba ce vrei să fii, femeie sau bărbat, ce i-ai răspunde?, din interviu rezultă că, una peste alta,  Lia Faur este mulţumită cu statutul ei de femeie. De altfel, la un moment dat chiar declară: E, fără îndoială, un noroc să fii femeie, poate şi pentru că trupul femeii este supus mereu la probe, biciuit, studiat, scrutat în taină sau de-a dreptul, mângâiat, dorit sau adorat.

Când am terminat de citit cartea m-am întrebat dacă a fi femeie înseamnă doar ceea ce a spus Lia Faur? Categoric nu. Ea a spus ce înseamnă să fii Lia Faur, o femeie tânără, inteligentă, cultă şi frumoasă pe deasupra (rezultă asta şi din ce spune despre ea, dar i-am văzut  şi imaginea pe Internet). Ca să afli cum e să fii femeie, în general, ar trebui să intervievezi câteva sute de femei de condiţii sociale şi vârste diferite şi pe baza răspunsurilor lor să încerci o concluzie.

M-am mai întrebat - ceea ce de fapt s-a întrebat la un moment dat şi Lia Faur - cum de Alex Ştefănescu n-a aflat răspunsurile la întrebările pe care i le-a pus ei, de la mama, bunica, sora sau soţia sa? Părerea mea este că le-a aflat, că le ştia şi că, de fapt, pe el nu l-a interesat cum e să fii femeie, în general, ci cum e să fii Lia Faur.

E interesant să fii Lia Faur! Mi-a plăcut lipsa ei de inhibiţie şi răspunsurile ei care mi s-au părut sincere. Meritul lui Alex Ştefănescu a fost să pună întrebări interesante, unele de-a dreptul incomode şi să le însoţească de câteva istorioare interesante, povestite cu talentul lui cunoscut.  Redau, integral sau parţial, câteva din întrebările lui mai deosebite:

·         Ce bărbaţi sunt neutri din punct de vedere sexual pentru tine? Cei prea tineri? Cei prea bătrâni? (aici probabil că Alex Ştefănescu s-a gândit la el) Cei bolnavi? Cei urâţi? Cei proşti? Cei insignifianţi din punct de vedere social?

·         Pe vremea când erai încă un copil, cum îţi imaginai sexul bărbatului, sexul propriu-zis?

·         Dintr-o carte a ei (Claudia Golea n.n.) mi-a rămas totuşi în minte o mărturisire, în legătură cu actul sexual, pe care aş vrea s-o comentezi. Ea spune că nu înţelege ce plăcere pot găsi bărbaţii introducând ceva în cineva, când adevărata plăcere constă, dimpotrivă, în a primi ceva înăuntrul tău.

·         Nu te simţi înjosită când trebuie să-ţi desfaci picioarele în faţa ginecologului?

Nu redau, nici barem în rezumat, răspunsurile Liei Faur. Vă asigur însă că sunt interesante şi că merită să citiţi cartea ca să le aflaţi.