MOARTE SUBITĂ

N-am citit nici o carte din seria Harry Potter a scriitoarei britanice J.K. Rowling şi poate n-aş fi citit nici „Moarte subită”, ultimul ei roman (primul pentru adulţi), dacă n-aşi fi primit cartea, cu o săptămână în urmă, cadou de Crăciun, de la fiul meu Mihai.

Înainte de-a începe lectura ei, am citit pe ultima copertă câteva impresii a unor prestigioase publicaţii britanice:

• O radiografie tăioasă şi plină de umor negru a societăţii contemporane, împărţită în clase…. O remarcabilă poveste despre moralitatea vremurilor noastre. – Daily Express;
• „Moarte subită” constituie o evocare strălucită şi captivantă a societăţii britanice de aztăzi. – The Mirror
• Un roman mare, ambiţios, strălucitor, amuzant, emoţionant, care ilustrează magnific Anglia de azi…. J.K. Rowling are o adâncă înţelegere atât a fiinţei omeneşti, cât şi a literaturii. – The Magazine
• Ritmul acţiunii este alert şi captivant, personajele sunt credibile şi regăsim observaţii extrem de pertinente la adresa ambiţiilor sociale ale acestora….un efort artistic îndrăzneţ şi singular. – The Sunday Telegraph.

Şi acum impresiile mele:

       În primul rând, cartea este interesantă şi foarte bine scrisă, J.K. Rowling dovedindu-se a fi o mare scriitoare. Cartea însă  nu este o radiografie a întregii societăţi britanice ci numai a unei părţi din ea. Autoarea nu ne plimbă nici prin  palatul Buckingham, nici prin Camera Lorzilor sau cea a Comunelor şi nici prin reşedinţele marii nobilimi britanice sau a ale marilor proprietari. Eroii cărţii fac parte fie din mica burghezie al unui orăşel de provincie, fie din clasa muncitoare a aceluiaşi oraş, fie se situează la marginea societăţii. E bine că lucrurile stau aşa, pentru că, majoritatea cititorilor au ocazia să se compare cu indivizi de aceiaşi categorie socială cu ei. Pentru noi românii e şi mai bine, pentru că avem ocazia să vedem cum vom arăta peste un număr - nu ştiu câţi – de ani, pentru că , nu-i aşa, dorim să ne integrăm în societatea occidentală şi să devenim asemenea componenţilor ei? Vreau să vă spun că până înainte de a citi această carte îmi doream şi eu acelaşi lucru, dar, acum, nu mi-l mai doresc. Dar nu numai atât: dacă aş putea, m-aş întoarce în societatea copilăriei mele, cea dinaintea celui de al Doilea Război Mondial sau chiar în cea din perioada de destindere, de după război. Ştiu însă că lucrul acesta nu este posibil şi ceea ce este mai trist este că am făcut deja primii paşi spre acea societate şi, cu siguranţă, n-o să-i putem evita nici pe următorii. Iată cum arată societate britanică de azi, zugrăvită de scriitoare:

• Şcoala este un loc în care copii sunt constrânşi să-şi petreacă o parte din tipul lor; unii din ei, ajunşi în clasa a VI-a, nu ştiu să citească; elevii fumează, se droghează şi fac sex între ei; se poartă necuviincios cu profesorii şi scriu obscenităţi pe lucrările de control; au un limbaj şi un comportament  vulgare.
• Localităţile lor sunt, în general, îngrijite, casele sunt frumoase, oamenii par respectabili. Dar, dacă pătrunzi în aceste case şi în viaţa locatarilor lor, ai surpriza să descoperi, aproape fără excepţii, familii nefericite, caractere urâte, drame familiale.
• Există şi cartiere în oraşele lor care seamănă cu  unele de pe la noi, cu case la fel de mizere şi străzi la fel de murdare pe care mişună interlopi care nu se deosebesc de ai noştri, chiar dacă vorbesc englezeşte (o engleză pocită, e adevărat).
• Au o mulţime de asociaţii şi fundaţii umanitare şi de asistenţă socială care se pare că se învârt în gol.
• Ce m-a mirat cel mai mult este că n-am întâlnit la nici unul din personajele cărţii, indiferent de pătura lui socială, nici un fel de preocupare culturală! Nimeni nu citeşte, nimeni nu merge la teatru sau la operă, nimeni nu ascută o altfel de muzică decât pop sau rap! Adulţii îşi petrec timpul liber în faţa televizoarelor, iar tinerii în faţa calculatoarelor. Cred că tocmai această lipsă de preocupări culturale serioase este cauza care face ca societatea lor (şi a noastră) să decadă.
• Ritmul cărţii nu este în totalitate alert şi captivant. Pe alocuri el mai şi lâncezeşte, autoarea întrând în pre multe amănunte, nu toate foarte semnificative  pentru ceea ce  ea şi-a propus să ilustreze.