Întâmplarea a
făcut ca imediat după cartea lui Carmen Muşat- Coman, să o citesc pe cea a lui alex ştefănescu, cum e să fii femeie? – dialog cu lia faur ( Am reprodus ortografia
copertei. N-am înţeles de ce au acceptat să li se scrie pe coperta numele cu
litere mici? Aşa faci când vrei să-l scazi în importanţă pe cineva sau să-ţi
dovedeşti dispreţul pentru el; imediat după Revoluţie, numele lui Ceauşescu era
scris numai cu „c” mic; n-am înţeles nici de ce numele Liei Faur este scris cu litere mai mici decât cel al lui Alex Ştefănescu?)
Spre deosebire de autoarea cărţii „Cum s-a făcut de am rămas la cratiţă”, o
feministă militantă, Lia Faur, care a
dus greul cărţii, e o anti-feministă. Ea
declară: Nu vreau să fiu egală cu
bărbatul, imaginea mea ar avea, poate, de suferit. Deşi nu răspunde clar la
întrebarea repetată a lui Alex Ştefănescu: Dacă
Dumnezeu ar întoarce timpul înapoi, până înainte de naşterea ta, şi te-ar
întreba ce vrei să fii, femeie sau bărbat, ce i-ai răspunde?, din interviu
rezultă că, una peste alta, Lia Faur
este mulţumită cu statutul ei de femeie. De altfel, la un moment dat chiar
declară: E, fără îndoială, un noroc să
fii femeie, poate şi pentru că trupul femeii este supus mereu la probe,
biciuit, studiat, scrutat în taină sau de-a dreptul, mângâiat, dorit sau adorat.
Când am
terminat de citit cartea m-am întrebat dacă a fi femeie înseamnă doar ceea ce a
spus Lia Faur? Categoric nu. Ea a spus ce înseamnă să fii Lia Faur, o femeie
tânără, inteligentă, cultă şi frumoasă pe deasupra (rezultă asta şi din ce
spune despre ea, dar i-am văzut şi imaginea
pe Internet). Ca să afli cum e să fii femeie, în general, ar trebui să
intervievezi câteva sute de femei de condiţii sociale şi vârste diferite şi pe
baza răspunsurilor lor să încerci o concluzie.
M-am mai
întrebat - ceea ce de fapt s-a întrebat la un moment dat şi Lia Faur - cum de
Alex Ştefănescu n-a aflat răspunsurile la întrebările pe care i le-a pus ei, de
la mama, bunica, sora sau soţia sa? Părerea mea este că le-a aflat, că le ştia
şi că, de fapt, pe el nu l-a interesat cum e să fii femeie, în general, ci cum
e să fii Lia Faur.
E interesant
să fii Lia Faur! Mi-a plăcut lipsa ei de inhibiţie şi răspunsurile ei care mi
s-au părut sincere. Meritul lui Alex Ştefănescu a fost să pună întrebări
interesante, unele de-a dreptul incomode şi să le însoţească de câteva istorioare
interesante, povestite cu talentul lui cunoscut. Redau, integral sau parţial, câteva din
întrebările lui mai deosebite:
·
Ce bărbaţi
sunt neutri din punct de vedere sexual pentru tine? Cei prea tineri? Cei prea
bătrâni? (aici probabil că Alex Ştefănescu s-a gândit la el) Cei bolnavi? Cei urâţi? Cei proşti? Cei
insignifianţi din punct de vedere social?
·
Pe vremea
când erai încă un copil, cum îţi imaginai sexul bărbatului, sexul propriu-zis?
·
Dintr-o
carte a ei (Claudia Golea n.n.) mi-a
rămas totuşi în minte o mărturisire, în legătură cu actul sexual, pe care aş
vrea s-o comentezi. Ea spune că nu înţelege ce plăcere pot găsi bărbaţii
introducând ceva în cineva, când adevărata plăcere constă, dimpotrivă, în a
primi ceva înăuntrul tău.
·
Nu te
simţi înjosită când trebuie să-ţi desfaci picioarele în faţa ginecologului?
Nu redau, nici
barem în rezumat, răspunsurile Liei Faur. Vă asigur însă că sunt interesante şi
că merită să citiţi cartea ca să le aflaţi.
2 comentarii:
mai mult ca sigur că la cartea asta a fost și distracție multă, este comercială, se vinde bine, femeile și pielea dezgolită sunt pâini calde, au miros plăcut și hrănesc, așa și cartea, dacă alex scria cu o femeie de 70 de ani... cum credeți că era, cât despre frumusețe femeile au alte păreri, dacă vrei să pierzi timpul în tren e bună de citit.
Cartea este serioasă, fără pic de vulgaritate şi cu certe valenţe literare. Citirea ei nu este, nici pe departe, pierdere de timp.
Trimiteți un comentariu