N-am citit
nici o carte din seria Harry Potter a scriitoarei britanice J.K. Rowling şi
poate n-aş fi citit nici „Moarte subită”, ultimul ei roman (primul pentru
adulţi), dacă n-aşi fi primit cartea, cu o săptămână în urmă, cadou de Crăciun,
de la fiul meu Mihai.
Înainte de-a
începe lectura ei, am citit pe ultima copertă câteva impresii a unor
prestigioase publicaţii britanice:
O radiografie
tăioasă şi plină de umor negru a societăţii contemporane, împărţită în
clase…. O remarcabilă poveste despre moralitatea vremurilor noastre. – Daily
Express;
„Moarte
subită” constituie o evocare strălucită şi captivantă a societăţii
britanice de aztăzi. – The Mirror
Un roman
mare, ambiţios, strălucitor, amuzant, emoţionant, care ilustrează magnific
Anglia de azi…. J.K. Rowling are
o adâncă înţelegere atât a fiinţei omeneşti, cât şi a literaturii. –
The Magazine
Ritmul
acţiunii este alert şi captivant, personajele sunt credibile şi regăsim
observaţii extrem de pertinente la adresa ambiţiilor sociale ale acestora….un
efort artistic îndrăzneţ şi singular. – The Sunday Telegraph.
Şi acum
impresiile mele:
În primul
rând, cartea este interesantă şi foarte bine scrisă, J.K. Rowling dovedindu-se
a fi o mare scriitoare. Cartea însă nu
este o radiografie a întregii societăţi britanice ci numai a unei părţi din ea.
Autoarea nu ne plimbă nici prin palatul
Buckingham, nici prin Camera Lorzilor sau cea a Comunelor şi nici prin
reşedinţele marii nobilimi britanice sau a ale marilor proprietari. Eroii
cărţii fac parte fie din mica burghezie al unui orăşel de provincie, fie din
clasa muncitoare a aceluiaşi oraş, fie se situează la marginea societăţii. E
bine că lucrurile stau aşa, pentru că, majoritatea cititorilor au ocazia să se
compare cu indivizi de aceiaşi categorie socială cu ei. Pentru noi românii e şi
mai bine, pentru că avem ocazia să vedem cum vom arăta peste un număr - nu ştiu
câţi – de ani, pentru că , nu-i aşa, dorim să ne integrăm în societatea
occidentală şi să devenim asemenea componenţilor ei? Vreau să vă spun că până
înainte de a citi această carte îmi doream şi eu acelaşi lucru, dar, acum, nu
mi-l mai doresc. Dar nu numai atât: dacă aş putea, m-aş întoarce în societatea
copilăriei mele, cea dinaintea celui de al Doilea Război Mondial sau chiar în
cea din perioada de destindere, de după război. Ştiu însă că lucrul acesta nu
este posibil şi ceea ce este mai trist este că am făcut deja primii paşi spre
acea societate şi, cu siguranţă, n-o să-i putem evita nici pe următorii. Iată
cum arată societate britanică de azi, zugrăvită de scriitoare:
Şcoala este un loc în care copii sunt constrânşi
să-şi petreacă o parte din tipul lor; unii din ei, ajunşi în clasa a VI-a,
nu ştiu să citească; elevii fumează, se droghează şi fac sex între ei; se
poartă necuviincios cu profesorii şi scriu obscenităţi pe lucrările de
control; au un limbaj şi un comportament
vulgare.
Localităţile lor sunt, în general, îngrijite,
casele sunt frumoase, oamenii par respectabili. Dar, dacă pătrunzi în
aceste case şi în viaţa locatarilor lor, ai surpriza să descoperi, aproape
fără excepţii, familii nefericite, caractere urâte, drame familiale.
Există şi cartiere în oraşele lor care seamănă
cu unele de pe la noi, cu case la
fel de mizere şi străzi la fel de murdare pe care mişună interlopi care nu
se deosebesc de ai noştri, chiar dacă vorbesc englezeşte (o engleză
pocită, e adevărat).
Au o mulţime de asociaţii şi fundaţii umanitare şi
de asistenţă socială care se pare că se învârt în gol.
Ce m-a mirat cel mai mult este că n-am întâlnit la
nici unul din personajele cărţii, indiferent de pătura lui socială, nici
un fel de preocupare culturală! Nimeni nu citeşte, nimeni nu merge la
teatru sau la operă, nimeni nu ascută o altfel de muzică decât pop sau rap!
Adulţii îşi petrec timpul liber în faţa televizoarelor, iar tinerii în
faţa calculatoarelor. Cred că tocmai această lipsă de preocupări culturale
serioase este cauza care face ca societatea lor (şi a noastră) să decadă.
Ritmul cărţii nu este în totalitate alert şi
captivant. Pe alocuri el mai şi lâncezeşte, autoarea întrând în pre multe
amănunte, nu toate foarte semnificative
pentru ceea ce ea şi-a
propus să ilustreze.
Un comentariu:
Mirel , sumbra perspectiva de viitor ... mi-am amintit un banc care se pare ca avea la baza o intimplare adevarata : Arghezi il intilneste la policliclinica pe acad. Rosetti , radiind de fericire . Intrebat care este motivul ? acesta raspunde : mi-am facut toate analizele si mi-au iesit perfecte ! ... la care Arghezi , mucalit cum ii era felul , il intreaba : dar de subit ti-ai facut ? ... ... asta ca sa ne optimizam putin ... poate ca ... tocmai cind si de unde nu te astepti apare "un subit" care curma si raul ! degringolada actuala asi vrea sa cred ca se va opri undeva , de unde isi va schimba traseul spre bine , pentru nepotii nostri .
Jerusalem_k
_
Trimiteți un comentariu