Este vorba de
cartea cu acelaşi titlu, apărută la Editura Allfa, în acest an, a cărei autoare
este Ioana Revnic. Nu e vorba de un
interviu sau de un număr succesiv de interviuri în care autoarea, inteligentă
şi documentată, pune întrebări, ale căror răspunsuri spontane le consemnează
în caietul ei de reporter improvizat sau le înregistrează la un reportofon. Am
dedus că întrebările au fost trimise pe rând, în scris, iar răspunsurile la ele
au fost date tot în scris. Prin urmare şi întrebările şi răspunsurile au fost
atent elaborate, ceea ce le dă mai multă consistenţă.
Cartea este
interesantă, pentru că Alex. Ştefănescu este un om interesant. Interesant este
puţin spus: este un critic literar valoros (cel mai valoros al momentului, cred
eu), un scriitor talentat, un individ
carismatic, un tip sensibil, un om bun. Ştiam toate astea despre el,
înainte de-a citi cartea: i-am citit, cu
desfătare, „Istoria literaturii române contemporane”, am citit cărţile lui de
literatură, l-am văzut în emisiuni de televiziune, l-am ascultat la radio.
Cartea ne dă prilejul să-l cunoaştem şi mai bine, pentru că Alex Ştefănescu e
un tip sincer - aproape un exhibiţionist – şi un narcisist, de şi susţine
contrariul.
Când citesc o
carte, obişnuiesc să subliniez cu creionul unele consideraţii ale autorului (în
cazul de faţă ale intervievatului),
inteligente, şocante sau care mi se aplică. Reproduc câteva:
·
Idealul, în
literatură, este să fii unic, să nu semeni cu nimeni (sau să semeni cât mai
puţin). Aş adăuga ceva, ce cu
siguranţă şi Alex. Ştefănescu a avut în vedere: unic, unic, dar bun.
·
..un text
literar există prin literatura lui, nu prin valori proprii altor domenii. Mi-a
trebuit destul timp, înainte de-a citi cartea Ioanei Revnic, ca să înţeleg
asta. Am avut tendinţa să fac, din bietele mele romane, monografii şi
enciclopedii, în acelaşi timp.
·
Mulţi
critici nu au talent literar. M-am convins că aşa stau lucrurile: în
timp ce Istoria lui Alex. Ştefănescu se citeşte ca un roman, cea a altui
critic, apărută după a lui, seamănă cu un manual şcolar de economie politică.
·
Scriitorii
valoroşi sunt ca îngerii: n-au sex. Aici, Alex. Ştefănescu a vrut să spună
că nu trebuie făcută diferenţa între scriitorii bărbaţi şi scriitorii femei. Alex.
Ştefănescu e şi el un scriitor valoros, de sex masculin, iar sexul femeilor şi
femeile frumoase, l-au preocupat încă din copilărie. O spune şi el, în glumă,
dar nu reuşeşte să ne păcălească. Eu nu
i-o iau în nume de rău.
·
Cristian
Tudor Popescu are pregătire de inginer. Este înzestrat cu talent literar, dar
nu înţelege literatura. Sunt ingineri care au ajuns s-o înţeleagă, iniţiindu-se
într-un alt mod de a gândi, neingineresc…Mi-ar face plăcere dacă ar nominaliza
barem unul (în afară de Dostoievski). Alex. Ştefănescu critică şi alţi
ingineri: pe Norman Manea (lipsit de talent), pe Bedros Horasangian (autor de
romane plicticoase), pe Gabriel Chifu (un amator în materie de literatură). Mai
vorbeşte de un inginer, care i-a omorât pisica, cu complexe faţă de literaţi. Sper că Alex. Ştefănescu nu are ceva
cu inginerii, numai pentru că Gabriel Chifu, adus de Nicolae Manolescu la
România literară, l-a obligat pe el să plece de acolo? Cineva ar putea crede
asta.
·
Nichita
Stănescu face vizibilă frumuseţea secretă a cuvintelor, nu a existenţei. Prin
urmare, nu căutaţi un sens în toate poeziile lui. Savuraţi-le, şi atât!
·
Octavian
Paler era un activist al PCR care voia să pară disident şi un ziarist care voia
să pară scriitor. Eu cred că Octavian Paler a fost scriitor de
adevăratelea. De ce i s-o fi pus lui Alex. Ştefănescu pata pe el, că doar nu a fost inginer? Nu cred în
argumentele pe care le aduce în Convorbiri....
·
Adevăratul
succes constă în clipa aceea fermecată când surprinzi pe cineva, de preferinţă
un necunoscut, citind cu interes textul tău. Aceasta este esenţa succesului,
aceasta este adevărata răsplată pentru un scriitor. M-a uns la inimă
această afirmaţie. Până acum, aşteptam ca răsplata să vină de altundeva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu