Auzisem despre cartea
devenită bestseller şi tradusă deja în peste patruzeci de limbi. La puţin timp
după asta, am primit-o prin e-mail de la cineva, în format PDF, şi am răsfoit-o.
Mi s-a părut interesantă, ceea ce m-a determinat ca văzând-o la o gheretă din
Obor să o cumpăr la preţ redus. Tocmai îmi făcusem un test ADN şi aflasem ceva
despre moştenirea mea genetică şi eram curios
să aflu mai multe despre strămoşii meu primordiali. Ei bine, am aflat
destul de multe despre ei, adică despre Homo sapiens (omul înţelept)), dar nu
numai cum au apărut, acum 200.000 de ani, ci şi cum evoluat de atunci până azi
şi chiar ce i/ni s-ar putea întâmpla în viitor.
Lectura cărţii
m-a prins repede şi a sfârşit prin a mă fascina. Autorul ei, Yuval Noah Harari,
este evreu, profesor la Universitatea
Ebraică din Ierusalim, nu are decât 43 de ani (avea doar 38 când a scris
cartea). M-a impresionat enciclopedismul lui şi modul cursiv şi legat în care
povesteşte, de parcă ar fi avut totul în minte, şi l-a aşternut pe hârtie
dintr-o suflare, fără să simtă nevoia să-şi consulte fişele, dacă o fi avut
(precis a avut). În plus, în textul lui am descoperit şi un anume fel de umor,
care-l face , pe alocuri, pe lângă foarte interesant şi plăcut.
Redau, foarte pe scurt, ce am aflat despre originile mele. Mă trag
din maimuţă (posibil din cimpanzeu, gorilă sau urangutan). Din ele a evoluat,
genul Homo (om), acum 2,5 milioane de
ani, în Africa de Est, din care au evoluat, după aceea, în timp îndelungat, mai
multe specii printre care Homo neanderthalensis şi, mult mai târziu, Homo sapiens. Acum 70.000 de ani Homo sapiens
s-a răspândit în Peninsula Arabică, iar de acolo în Europa. Peste tot în drumul
lor au dat peste neanderthalieni ajunşi
acolo cu 430.000 de ani mai înaintea lor,
pe care în parte îi suprimă iar în parte
se încrucişează cu ei.
ADN-ul europenilor este între 1şi 4% de provenienţă neanderthaliană. În ADN-ul
meu, 1,5% este de provenienţă Orientul Mijlociu şi s-ar putea să fie
neanderthalian. Deci, până aici, eu îi
am strămoşi atât pe sapiens cât şi pe neanderthalieni.
Străbunicii
noştri (ultimii doi din dreapta: Homo neanderthalensis, Homo sapiens)
Mă abat puţin de la carte ca să vă comunic că etnicitatea
mea arată astfel: 54% balcanică, 21,6% est-europeană, 20,4 % italiană, 2,5 %
nord şi vest-europeană. Românii au, în
medie, următoarele etnicităţi: 86,1% balcanică, 33% est-europeană, 7,9%
italiană, 15,5% nord şi vest-europeană, 5,6% Orientul Mijlociu. Nu-mi explic de ce etnicitatea
mea italiană e de aproape trei ori mai
mare decât cea pe ţară! Prin urmare, suntem toţi un mare amestec de etnii.
Concluzia mea este că etnicitatea balcanică ni se trage de la faptul că trăim
în Balcani, cea est europeană din faptul că suntem situaţi în Estul Europei,
cea italiană de la romani, cea nord
şi vest-europeană de la năvălirile
barbare, cea din Orientul Mijlociu de la
neanderthalieni până la 4% şi de la evrei de la 4 la 5,6%. Am aflat şi că am posibile neamuri pe tot globul pământesc,
adică am părţi comune de ADN co aproape 1000 de oameni răspândiţi prin aproape
toate ţările de pe glob. Am aflat şi cum le cheamă pe „neamurile” mele şi alte
amănunte despre ele.
O curiozitate:
ungurii, care se bat în piept cu originea lor sud-asiatică, sunt doar 1,3%
sud-asiatici. În rest sunt, ca şi noi,
balcanici, est europeni, nord-vest europeni, italieni etc. Nimeni nu mai e ce a fost la începuturi.
Revin la
carte. Cert este că neanderthalieni dispar
în urmă cu 30.000 de ani iar Homo sapiens a continuat să cucerească lumea
iar începând cu 13.000 de ani în urmă,
n-a mai existat o altă specie umană în afara lor. Nu e de mirare că în decursul
a zeci de mii de ani ei au reuşit să străbată
distanţe imense. Autorul dă următorul exemplu: „Dacă o ceată de vânători
culegători se scinda odată la fiecare 40 de ani, iar grupul care se forma migra
pe un teritoriu aflat la 100 de kilometri spre est, distanţa dintre Africa de Est
şi China putea fi acoperită în circa 10.000 de ani.”
Revoluţia Cognitivă
O dată cu
plecarea lui Homo sapiens din Afica, începe aşa zisa Revoluţie Cognitivă (a
cunoaşterii). Sapiens cunoşteau deja focul.
Între 70.000 şi 30.000 de ani în urmă, ei inventează ambarcaţiunile,
lămpile cu ulei (grăsime), arcurile, săgeţile şi acul (esenţial pentru a coase
haine călduroase). Din această perioadă datează şi primele obiecte de artă şi
bijuteriile, religiile, comerţul şi stratificarea socială. Autorul consideră că
Revoluţia Cognitivă a avut loc ca urmare
a unor mutaţii genetice întâmplătoare, care au modificat structura creierului
sapiens-ilor şi le-a conferit acestora
mai multe capacitaţi, care i-au ridicat
deasupra celorlalte specii umane. În primul rând, le-a conferit o vorbire mult
evoluată faţă de stadiul anterior şi faţă de alte specii, care le-a permis
planificarea şi executarea unor acţiuni complexe şi constituirea lor în grupuri
până la 150 de indivizi, cu legături mai puternice între ei, cooperarea cu
străinii şi inovaţii rapide în privinţa comportamentului social. Astfel de mutaţii genetice n-au mai avut loc de atunci
până în prezent. Evoluţia sapiens-ilor se pare că s-a terminat şi că istoria
şi-a declarat independenţa faţă de biologie.
Cu 12000 de
ani în urmă,a avut loc Revoluţia Agricolă.
Înaintea acesteia, sapiens a dresat
câinele şi a continuat să trăiască ca vânător-culegător, iar numărul lor de pe
întreaga planetă se apreciază că nu depăşea populaţia oraşului Cairo de azi (9,5
milioane locuitori). Ei erau mai puţin supuşi la înfometare şi malnutriţie
decât ţăranii de mai târziu şi erau mai înalţi şi mai sănătoşi decât aceştia. Sufereau
mai puţin din cauza bolilor infecţioase (variola, rujeola, tuberculoza) de care
s-au molipsit mai târziu, de la animalele domestice. Aveau obiceiul să-i
abandoneze şi chiar să-i ucidă uneori pe bătrânii sau infirmii care nu puteau
ţine pasul cu ceata. Înseamnă că nu aveau principii morale, sau chiar dacă
avea, nu semănau cu ale noastre de azi. Atât bărbaţii cât şi femeile puteau
să-şi schimbe partenerii după voie. Să
nu fi existat atunci masculi alfa care să deţină monopolul fecundării
femelelor? Nu-mi vine să cred. Credeau că plantele şi animalele au conştiinţă
şi sentimente şi pot comunica direct cu oamenii (animism). Sunt tentat să cred
şi eu asta, mai ales referitor la animale. Erau violenţi şi se războiau între
ei. Trăind cu fructe şi vânat şi
călătorind de ici acolo continuu au modelat lumea din jurul lor. „Au fost forţa
cea mai importantă şi mai distructivă pe
care a produs-o vreodată regnul animal”, e de părere autorul. Asta, după
părerea mea, continuă el să fie şi azi, adică un fel de criminal, având în
vedere câte animale sacrifică pentru a se hrăni şi câte păduri distruge pentru
a se încălzi sau a face din lemnul lor case, mobilă şi hârtie. Se dă următorul
exemplu: Maorii au colonizat Noua Zelandă acum 8000 de ani şi în câteva secole au făcut să dispară
majoritatea megafaunei locale şi 60% din toate speciile de păsări. Homo sapiens
e considerat a fi fost un ucigaş ecologic în serie. Ei sunt într-o măsură mult
mai mare responsabili de dispariţia unui mare număr de specii de animale decât
condiţiile climatice care s-au schimbat şi ele. În cursul ultimului milion de
ani, a existat o glaciaţiune la fiecare 100.000 de ani. Ultima dintre ele s-a
întins de acum 75.000 de ani până acum
15.000 de ani. Glaciaţiunile au făcut iniţial să scadă nivelul oceanului
planetar apoi să crească din nou.
Aceasta a determinat ca între continentele şi insulele actuale să existe la un
moment dat fâşii mari de uscat care au putut fi parcurse de cetele de vânători-culegători.
Revoluţia Agricolă
În timpul Revoluţiei
Agricole, acum circa 10.000 de ani, sapiens
au început să se dedice manipulării câtorva specii de animale şi plante:
grâul şi caprele au fost domesticite până
la aproximativ 9000 î.Hr., mazărea şi lintea în jurul anului 8000 î.Hr.,
măslinii până în 5000 î.Hr., caii până în 4000 î.Hr., viţa de vie până în 3500
î.Hr. Până în anul 3500 î.Hr., valul principal al domesticirii era încheiat. O serie de domesticiri s-au produs în anumite
părţi ale globului şi s-au răspândit peste tot mult mai târziu. Este cazul
porumbului şi fasolei domesticite în America Centrală, a cartofului domesticit
în America de Sud, orezul, meiul şi porcii domesticiţi în China. În paralel cu
agricultura a apărut păstoritul şi triburile de păstori. Nu se ştie cine a
domesticit prima oară găină, devenită azi, cea mai răspândită pasăre din toate
timpurile. Vacile porcii şi oile domestice sunt pe locurile doi, trei şi patru
dintre cele mai răspândite mamifere mari din lume. „Revoluţia Agricolă a fost o
mare binecuvântare pentru găini, vaci, porci şi oi”, spune autorul. Nu este
însă deloc de invidiat condiţiile barbare în care trăiesc ele azi, în combi natele
de profil, pentru a le forţa să producă cât mai multe ouă, lapte sau carne. Nu
la fel de binecuvântată a fost pentru om nici această revoluţie şi nici cele care i-au
urmat, susţine autorul, care, dacă i-ar sta în putinţă, credem că s-ar întoarce
la condiţia de vânător-culegător a strămoşilor lui şi ai noştri. Acum, după ce
a scris această carte, consider că şi-a îndeplinit misiunea principală hărăzită
de nu ştiu cine şi e liber s-o facă.
Până în secolul I d.Hr.,
marea majoritate a oamenilor din cea mai mare parte a lumii erau agricultori.
Erau expuşi capriciilor naturii. „Dacă era secetă sau avea loc o invazie de
lăcuste sau dacă o ciupercă infecta specia care constituia alimentul de bază,
ţăranii mureau cu miile şi milioanele.” Totuşi, sapiens n-au dispărut ci, din
contră, au continuat să se înmulţească, şi să alerge după o viaţă mai uşoară.
„Goana după o viaţă mai uşoară a dus la o viaţă plină de greutăţi, şi asta nu
s-a întâmplat pentru ultima oară. Ni se întâmplă nouă astăzi…. Progresul ne-a
accelerat de zece ori ritmul vieţii şi ne-am făcut zilele mai stresate şi mai
agitate…Goana umanităţii după o viaţă mai uşoară a eliberat forţe uriaşe de
schimbare care au transformat lumea în moduri pe care nimeni nu le-a anticipat
sau dorit”, spune autorul
Societăţile de
agricultori preistorice, în paralel cu agricultura, au construit, nu ştim exact
cum şi în ce scop, structuri monumentale cum este Stonehenge din Marea
Britanie, datând din anul 2500 î.Ch, pe care am avut prilejul să-l văd în anul
acesta, fără să reuşesc să rezolv enigmele legate de el. Poate data viitoare.
Vânătorii –culegători, au construit şi ei, în anul 9500 î.Ch, structurile de la
Göbekli Tepe din Turcia, constând din stâlpi monumentali de piatră decoraţi cu
gravuri spectaculoase. „Doar un sistem religios sau ideologic sofisticat putea
susţine asemenea eforturi”, e de părere autorul
Admir foarte mult sculptura
oamenilor primitivi! Ei ştiau să surprindă trăsăturile esenţiale a unei fiinţe
şi să o reducă la nivel de simbol, ceea ce se străduiesc din răsputeri să facă
azi, cu şanse mici sau mai mari, artiştii plastici de azi. (în poză Coloana de la Göbekli Tepe)
A apărut şi
proprietatea privată şi stratificarea în clase sociale. Pretutindeni au apărut
conducători şi elite care trăiau din surplusul de hrană al ţăranilor şi le
lăsau doar atât cât să poată subzista. Până în epoca modernă târzie, mai mult
de 90% din oameni erau ţărani care se
trezeau în fiecare dimineaţă ca să are pământul cu sudoarea frunţii lor. Surplusul
pe care îl produceau hrănea minoritatea minusculă a elitelor – regi,
funcţionari guvernamentali, soldaţi, preoţi, artişti şi gânditori – căpuşe care umplu cărţile de istorie. „Istoria
e ceva ce au făcut foarte puţini oameni în timp ce toţi ceilalţi arau câmpurile
şi cărau găleţi cu apă”, afirmă autorul.
Ca să-şi
păstreze aceste privilegii şi ca să ţină unită prostimea exploatată, clasele
privilegiate au creat mituri şi legi, despre care au spus că reprezintă voinţa zeului în care masele credeau şi erau
convinşi că, aşa cum li s-a spus, au fost scrise la dictarea acestuia. Culmea
este că, în cele din urmă, proştii au
crezut în ele sau s-au prefăcut că cred
şi cei care le-au creat. „Creştinismul nu ar fi dăinuit 2000 de ani dacă
majoritatea episcopilor şi preoţilor nu ar fi crezut în Hristos. Democraţia
americană nu ar fi durat 250 de ani dacă
majoritatea preşedinţilor şi congresmenilor nu ar fi crezut în drepturile
omului. Sistemul economic modern nu ar fi rezistat o singură zi dacă
majoritatea investitorilor şi bancherilor
nu ar fi crezut în capitalism”, spune autorul. Voltaire spunea că „nu există Dumnezeu, dar
nu-i spune asta servitorului meu, ca nu cumva să mă omoare la noapte.” Sub
aspectul moralizator şi coagulator, religiile au fost şi sunt utile.
Capacitatea lui sapiens de a crede în mituri şi convenţii abstracte (ficţiuni) a
fost una dintre calităţile lui fundamentale, care i-a permis să progreseze.
Evoluţia societăţii umane a dus, pe de o
parte, la creşterea volumului de
cunoştinţe şi legi care trebuiau memorate, iar pe de altă parte la necesitatea
de a putea dovedi înţelegerile de tot felul. Oamenii au simţit nevoia unui
sistem artificial de memorare. Această nevoie a dus la apariţia scrisului, a
numerelor şi a operaţiile cu ele. Scrisul a apărut în Mesopotamia (scrierea
între anii 3500 şi 3000 î.Ch, şi cam în aceiaşi perioadă, în Egipt, scrierea hieroglifică, iar oamenii
de azi sau chinuit rău ca să reuşească să le descifreze. Mai târziu, romanii
inventează alfabetul latin. În secolul al IX-lea d.Ch. apar cifrele arabe.
Destul de recent a apărut scrierea binară computerizată, compusă din doar două
semne: 0 şi 1.
Scrierea
cuneiformă
Scriere hieroglifică
„Nu există
dreptate în istorie” spune autorul şi mai spune că „este un fapt dovedit că
majoritatea oamenilor bogaţi sunt bogaţi pentru simplul motiv că s-au născut
într-o familie bogată, în timp ce majoritatea oamenilor săraci vor rămâne
săraci pe tot parcursul vieţii pur şi simplu pentru că s-au născut într-o
familie săracă.” Pe lângă inegalitatea
dintre bogaţi şi săraci au apărut, din păcate şi inegalităţi legate rasă, religie şi etnie care au creat tot felul de
discriminări. Aceste inegalităţi erau justificate în fel şi chip, justificări
care de care mai gogonată şi mai puţin credibilă. Astfel, referitor la negrii,
autorul menţionează: „teologii au argumentat că africanii se trăgeau din Ham,
fiul lui Noe, blestemat de tatăl său ca urmaşii lui să fie sclavi, biologii au
susţinut că negrii sunt mai puţin inteligenţi decât albii, iar sistemul lor
moral mai puţin dezvoltat, doctorii au afirmat că negrii trăiesc în mizerie şi
răspândesc boli.” În SUA, înainte de abolirea sclaviei, dar şi după aceea în
unele state rasiste, negrilor le era interzis să se amestece cu albii. Iată ce
povesteşte autorul, legat de asta: „Clennon King, un elev care a candidat la un
loc la University of Mississippi în 1958, a fost internat forţat într-un azil
de boli mintale. Preşedintele completului de judecată a hotărât că un negru
trebuie să fie cu siguranţă nebun ca să creadă că poate fi admis la University of Mississippi.”
Femeile au
fost discriminate şi ele şi mai sunt încă în unele societăţi. „Oamenii de
pretutindeni s-au împărţit în bărbaţi şi femei. Şi aproape pretutindeni
bărbaţii au ieşit în câştig, cel puţin de la Revoluţia Agricolă încoace”.
Femeile erau pur şi simplu proprietatea bărbaţilor. Dacă o femeie era violată,
victima era considerată bărbatul al
cărui proprietar era ea. Siluirea unei femei care nu aparţinea niciunui bărbat
nu era considerată defel o crimă. Patriarhatul a fost norma în aproape toate
societăţile agrare şi industriale. Din diferite motive, bărbaţii au fost
consideraţi ca fiind superiori femeilor. În realitate a fi mai puternic şi mai
violent nu înseamnă că eşti superior celui mai slab şi mai blând.
Superioritatea o dă inteligenţa, cultura şi priceperea şi, nu în ultimul rând,
bunătatea.
Autorul
cărţii, care e homosexual, pledează
pentru admiterea celor care fac parte din aceeaşi categorie sexuală cu el.
Spune că „un număr însemnat de culturi umane au considerat relaţiile
homosexuale nu doar legitime ci chiar constructive din punct de vedere social,
Grecia antică fiind cel mai notabil exemplu” şi nu uită să menţioneze că şi
Alexandru cel Mare a fost homosexual. El adaugă: „Cultura tinde să susţină că
interzice numai ce este nenatural. Însă, dintr-o perspectivă biologică, nimic
nu este nenatural. Orice este posibil este prin definiţie şi natural.”
Multitudinea
de societăţi şi clase sociale care au apărut de-a lungul istoriei se deosebeau
între ele prin prim miturile în care credeau, prin felul în care judecau şi se
comportau, prin regulile pe care le respectau. Toate acestea luate la un loc se
numesc cultură. Culturile au fost şi
sunt în continuă schimbare şi încearcă să
se reconcilieze una cu alta. Autorul dă câteva exemple de caracteristici
ale diverselor culturi şi de
contradicţii între ele. În Europa medievală nobilimea credea în creştinism şi
în cavalerism, dar între timp ce creştinismul te îndemna să oferi şi celalalt
obraz dacă primeai o palmă, cavalerismul considera palma primită o ruşine şi că
e mai bine să mori decât să trăieşti cu ea. De la Revoluţia Franceză încoace,
oamenii din întreaga lume au ajuns să
considere egalitatea şi libertatea ca valori fundamentale deşi ele nu
s-au realizat complet nicăieri până acum. Comunismul a crezut în egalitate dar
a produs tiranii care au încercat să controleze orice aspect al vieţii zilnice.
„Lumea modernă nu reuşeşte să pună în acord libertatea cu egalitatea” susţine
autorul, dar consideră acest lucru normal şi benefic: „ ele sunt motorul
culturii, fiind responsabile pentru creativitatea şi dinamismul speciei
noastre”, spune el.
Autorul se
întreabă: „Are istoria o direcţie?” întrebare la care răspunde tot el: „Istoria
avansează neîncetat către unitate”, şi demonstrează că de la începuturile lumii
şi până azi a existat un proces de coagulare a sumedeniei de lumi umane
izolate. Fenomenul se numeşte globalizar
„Cel mai mare
cuceritor din istorie, care a transformat oamenii în discipoli înflăcăraţi ai
lui, sunt banii” afirmă autorul. Ei au apărut în jurul anului 3000 î.Ch. La
început, rolul banilor l-au jucat diferite obiecte cum ar fi boabele de cereale
rare, scoicile mai deosebite, minerale
şi metalele rare. În anul 640 î.Ch., s-au bătut primele monede. Mut timp,
plăţile se făceau doar cheş, iar după ce au apărut băncile şi prin virament. Au
apărut astfel banii virtuali. Azi mai bine
de 90% din toţi banii există doar
pe servere. Dacă clienţii unei bănci s-ar hotărî într-o zi să-şi retragă
economiile, banca nu ar avea suficient cheş şi ar da faliment.
De-a lungul
istoriei au existat mai multe imperii: atenian, macedonean, roman, chinez,
persan, arab, spaniol, otoman, habsburgic, rusesc, britanic, francez, belgian, olandez, american, în Europa şi Asia şi aztec
şi incaş în cele două Americi. Deşi cuceritorii în primul rând au
prădat şi exploatat ţările cucerite, ei susţineau că le-au cucerit în interesul
acestora. Adevărul este că
Primele
monede
imperiile au fost atât distructive
cât şi benefice pentru naţiile pe care le-au încorporat în ele. Destrămarea
imperiilor a dat naştere la o mulţime de state independente. Multe din statele
dintre ele pe lângă faptul că au împrumutat o mulţime de elemente civilizatoare
de la foştii stăpânii, le vorbesc azi limba lor sau una derivată din
aceasta. Ca urmare a stăpânirii romane ,
de exemplu, „limba latină s-a răspândit în centrul şi vestul Europei, apoi s-a
fărâmiţat în dialecte locale care au devenit ele însele în cele din urmă, limbi
naţionale”, spune autorul. Acesta este şi cazul nostru, al românilor. În viitor, susţine autorul e de presupus că
întreaga omenire va trăi într-un imperiu global.
Religii
Religiilor le
consacrat în carte un capitol mare. Religiile au unit în principal oamenii dar
au şi fost, şi continuă să fie, o sursă de discriminare, dezacord şi dezbinare.
Autorul defineşte religia ca fiind un sistem de norme şi valori umane care se
întemeiază pe o credinţă într-o ordine supremă. Mii de ani după Revoluţia
Agricolă, cultul religios a constat în principal în faptul că oamenii aduceau
miei, vin, turte ca ofrande puterilor divine, care făgăduiau în schimb recolte
bogate şi turme fertile. Primele religii au fost politeiste. Imaginaţia
oamenilor a creat tot felul de zei. Aceşti zeii aveau un „şef”, care până la urmă a rămas singur şi
a dat naştere religiilor monoteiste, printre care se numără mozaismul,
creştinismul şi islamismul. Monoteiştii
au încercat să se impună peste tot, exterminându-şi în mod violent oponenţii.
Despre
creştini autorul nu are păreri prea bune şi dă în ei de câte ori are prilejul.
Printre altele, susţine: „În cei 300 de ani de la răstignirea lui Hristos şi
până la convertirea împăratului Constantin, împăraţii romani politeişti nu au
iniţiat mai mult de patru persecuţii generale împotriva creştinilor. Prin
comparaţie, în cursul următorilor 1500 de ani, creştini au măcelărit creştini
cu milioanele pentru a apăra interpretări uşor diferite ale iubirii şi milei”
şi dă exemplul masacrului din Noaptea Sfântului Bartolomeu, când au fost
măcelăriţi de catolici între 5000 şi 10.000 de protestanţi în mai puţin de 24
de ore şi afirmă: „mai mulţi creştini au fost ucişi de fraţii lor creştini în
aceste 24 de ore decât de Imperiul Roman politeist în întreaga sa existenţă” Faptele au existat, cu siguranţă, nu ştiu
însă dacă şi cifrele sunt exacte. Despre creştinism mai susţine că „şi-a creat
propriul panteon de sfinţi, al căror cult diferea foarte puţin de cel al zeilor
politeişti”. Asta-i adevărat. Ortodocşii noştri au făcut sfinţi pe uni care au
făcut multe biserici, dar au fost păcătoşi în viaţa de zi cu zi, sau au murit
ca nişte martiri deşi, la rândul lor s-au făcut vinovaţi de moartea multor
oameni. N-ar fi exclus ca Gigi Becali să
fie sanctificat după moarte.
Autorul îi
ironizează şi pe conaţionalii săi scriind că iudaismul susţinea că Dumnezeu era
interesat mai ales de „minuscula naţiune evreiască şi pământul obscur al lui
Israel”, punând pe planul doi tot restul lumii, care, în vremurile biblice, se
reducea la ţările din jurul Israelului.
În multe alte privinţe, autorul se abţine să comenteze istoria şi prezentul
ţării sale.
Politeişti au
dat naştere şi religiilor dualiste, care susţin existenţa a două puteri opuse:
binele şi răul. Mai susţin că răul este o putere independentă care nu este
creată de Dumnezeu şi nici nu-i este
subordonată lui. Această teorie vine să-l absolve pe Dumnezeu de răul,
nenorocirile şi calamităţile din lume. Autorul pune însă întrebarea: „Când
binele şi răul se înfruntă, căror legi comune se supun ele şi cine a creat
aceste legi?” El e de părere că nu se poate răspunde la această întrebare,
decât astfel: „Există un singur Dumnezeu omnipotent care a creat întregul
univers, dar El este rău”. În accepţiunea evreilor, creştinilor şi musulmanilor forţa răului este
Diavolul sau Satana. Ei cred că Dumnezeu
are nevoie de ajutorul oamenilor ca să lupte împotriva lui, ceea ce a inspirat
între altele apelul la jihad şi cruciade. Credinţa în rai (împărăţia zeului
bun) şi iad (împărăţia zeului rău) este de origine dualistă. „Nu există nici o
urmă a acestei credinţe în Vechiul Testament, care în plus nu afirmă nicăieri
că sufletele oamenilor continuă să trăiască după moartea trupului”, afirmă
autorul şi eu îl cred.
În mileniul I
î.Ch., au apărut jainismul şi budismul în India, daoismul şi confucianismul în
China şi stoicismul, cinismul şi epicurismul în bazinul mediteraneean,
caracterizate de indiferenţa faţă de zei. Ele susţineau că ordinea supraumană
care guvernează lumea este produsul legilor naturale şi nu a voinţei şi capriciilor
divine. Budismul e cea mai importantă dintre aceste religii. Ea susţine că
suferinţa nu e cauzată de nenoroc, de nedreptatea socială sau de capriciile
divine şi că originea ei este în mintea noastră şi provine din dorinţă. Dacă nu
dorim nici să fim sănătoşi, nici să fim bogaţi şi nimic altceva, nu putem fi
nefericiţi, pentru că nefericirea provine din neîndeplinirea unei dorinţe. Cine
reuşeşte să scape de orice dorinţă atinge
nirvana, echivalentă cu fericirea. Ea se poate atinge prin abstinenţă şi
meditaţie. Doar 1% din budişti reuşesc
asta.
Statuie
a lui Budha
S-a încercat
ca locul religiilor de care am vorbit până aici să fie luat parţial sau total
de cultul omului (umanismul). El a fost sau este practicat de
liberalism, comunism, capitalism, naţionalism şi nazism.
Liberalismul
acceptă existenţa lui Dumnezeu, dar sanctifică oamenii. El crede în natura
liberă şi sacră a fiecărui individ, în sufletele individuale libere şi eterne
şi are ca scop o libertate cât mai mare cu putinţă oamenilor individuali. Cu
alte cuvinte, umanitatea este individuală şi rezidă în fiecare om individual.
Oamenii de ştiinţă care se ocupă de anatomia umană n-au reuşit însă să
descopere sufletul şi susţin că compartimentul uman nu este dictat, la fel ca
în cazul tuturor animalelor, de o forţă
supranaturală ci de hormoni, gene şi sinapse.
Comunismul
crede într-o ordine supraumană a legilor naturale şi imuabile care trebuie să
călăuzească acţiunile omeneşti. Aceste
legi au fost descoperite de Karl Marx,
Friderich Enghels şi Vladimir Ilici Lenin. Ele proclamă egalitatea tuturor
oamenilor, deci umanitatea este colectivă şi se referă la oameni în totalitatea
lor. Comunismul a avut martiri, războaie sfinte şi erezii precum troţkismul. Comunismul
sovietic era o religie fanatică şi misionară, iar cel chinez contemporan e mai
pragmatic şi mai puţin închistat în vechile dogme.
Capitalismul nu
este perfect, dar este cea mai de succes dintre religiile moderne. El lasă
legile naturale (cum ar fi, învinge cel mai bun, mai puternic sau mai
abil) să acţioneze libere. În condiţiile
acestea nu poate evita inegalitatea socială, dar are grijă ca, pe cât posibil, toate acţiunile membrilor societăţii să se
desfăşoare cu fairplay, creând pentru asta un cadru juridic corespunzător.
Simbolul libertăţii
capitaliste
Nazismul, o
religie criminală, susţinea că
umanitatea nu este ceva universal şi etern ci mai degrabă o specie supusă
schimbării care poate evolua sau degenera. Omul poate evolua în supraom sau
degenera în subom. El mai susţinea că rasa ariană este cea mai avansată formă a
umanităţii, motiv pentru care trebuie apărată şi stimulată, pe când tipurile
degenerate, precum evreii, romii, homosexualii şi bolnavii mintali, trebuiau să
fie izolate sau chiar exterminate. Naziştii combăteau umanismul liberal,
drepturile omului şi comunismul. Societatea de azi nu-şi mai propune să
extermine anumite rase sau oamenii inferiori, dar n-a renunţat la ideea
creierii de supraoameni, cu ajutorul ingineriilor genetice.
·
Imaginile sunt
luate de pe Internet
(
Va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu