WEEKEND 1

LA RUNCU 1

Se cade ca şi blogurile să beneficieze de sfârşiturile de săptămână şi să le dăm prilejul să se relaxeze.

Blogul meu vă va duce în acest weekend la Runcu, un sătuc situat la 30 de kilometri de Bucureşti, unde, în 1996 mi-am cumpărat 1000 mp de teren şi unde mi-am construit o căsuţă. Visam demult să am o casă la ţară!

Am fost ieri acolo şi m-am bucurat de o zi frumoasă de primăvară, departe de tumultul capitalei. Am auzit, pentru prima oară în acest an, cucul! Mi-a cântat din spate. O fi de bine? O fi de rău? O s-o întreb pe Găvriloaia, eroina cărţilor mele.

Ataşez câteva poze, unele făcute ieri, altele făcute săptămână trecută.

Căsuţa

Livada

Flori

Căpşuni

Lalele

Când locuiam la Târgu Jiu (1971-1995) obişnuiam, în anii ’80, să ne petrecem duminicile, atunci când circulau maşinile fără soţ şi când aveam benzină, în zăvoiul Sohodolului.( A nu se confunda cu Cheile Sohodolului!) Acolo, era raiul pe pământ! „ În rai” mi-am intitulat o poezie pe care am scris-o atunci. V-am mai mărturisit, că în perioada aceea n-aveam stare dacă nu scriam o poezie. Mama mea ar fi zis că aveam mâncărici. Cu riscul să vă plictisesc, sau să revolt pe unul dintre voi, reproduc încă o poezie de-a mea, pentru că ea se referă la primăvară. Nu va fi ultima, căci , fără ele, nu m-aţi putea percepe aşa cum sunt: naiv, sentimental, un biet versificator.

ÎN RAI

Raiul nu poate să fie
Aşa cum Biblia-l descrie:
N-ar avea un pic de haz,
Nu mi-ar plăcea, în nici un caz!
Raiul, în accepţiunea mea,
Este pe pământ, colea,
La câţiva kilometri de Târg,
Pe o luncă, într-un crâng
Cu lăstăriş de arini,
Cu muri, sălcii şi mălini;
Cu luminişuri multe şi largi,
Cu iarbă moale, flori şi fragi,
Bune ca să alergăm,
Să zburdăm, să ne jucăm,
Sau, dacă cumva dorim,
Facem plaje, ne prăjim,
Căci este în mare vogă
Bronzul purtat cu multă morgă;
Cu-n râuleţ zglobiu,
Harnic, gureş şi zbanghiu,
Ce face, din loc în loc,
Câte-o toaie sau bulboc,
În care facem baie, înotăm,
Ne jucăm sau chiar plonjăm!;
Cu umbră plăcută şi deasă,
Unde ne retragem la masă
Şi după ce mâncăm bine
Brânză, ceapă, roşii, pâine
Şi grătar rumenit la jar.
Bem şi câte un pahar
De bere rece ca gheaţa,
Ca să ne treacă greaţa.
Obosiţi de atâta „trudă”,
Ne facem siesta la umbră
Şi ascultăm, cu-n ochi închis,
Un concert de nedescris:
Cântă solo sau în cor,
În acest frumos decor,
Zeci de păsări şi un cuc,
Care, zăpăcit, năuc,
Se strigă într-una pe el
Şi nu se aude defel!
Geaba-l fluieră o mierlă,
Geaba-l scuipă un pupăzoi,
El e rege în zăvoi!
Face tot ce-l taie capul!
Este dat dracului, satrapul!
Poate n-o să mă credeţi nici voi,
Dar, vă asigur că-n zăvoi,
Este un dezmăţ de nedescris,
Greu de reprodus în scris:
Păsările care cântă
Şi în jurul nostru se frământă,
Se cheamă la împerecheat
Şi nu văd în asta un păcat!
Fluturii se iubesc în zbor;
Două muşte fac amor
Pe felia mea de brânză;
În iarbă, se vede-o gâză
Ce se acuplează încetinel
Cu o alta, cu ea la fel,
Şi apoi se remorchează pe rând,
Coadă-n coadă, mult timp stând.
În această atmosferă
De iubire efemeră
Te cuprinde şi pe tine,
Şi nici asta nu-i ruşine,
O febră asemănătoare,
Care, până seara, moare.

Târgu Jiu 23.04.1985