CÂNTECUL BĂNIȘORULUI

Bănişor, Bănişor,
Satul meu de dor.
Aici m-am născut,
Aici am crescut,
Tu mi-ai fost casă,
Leagăn şi masă.
Ogorul tău trudit
M-a îmbrăcat şi hrănit.

Bănişor, Bănişor,
Casă, leagăn şi ogor;
Bănişor, Bănişor,
Satul meu de dor.

În biserica din sat
Un popă m-a botezat
Şi mi-a dat un nume
Cu care am mers în lume
Şi-o credinţă tare,
Cât soarele de mare.
Fie bine cuvântat
Acel popă din sat!

Bănişor, Bănişor,
Biserică, casă şi ogor;
Bănişor, Bănişor,
Satul meu de dor.

Şi am îvăţat
La şcoala din sat
Să scriu şi să citesc,
Să număr şi să socotesc
Şi să mă mândresc
Cu neamul meu românesc.
Doamne ai grijă de ei,
De dascălii mei!

Bănişor, Bănişor,
Şcoală, biserică, ogor;
Bănişor, Bănişor,
Satul meu de dor.

În veci n-am să uit
Pe cei de demult:
Copii cu cămeşi lungi
Şi cu straiţe în dungi,
Feciorii cu struţ în clop,
Fetele cu busuioc,
Bărbaţii cu clopuri de paie
Şi cu laibăre de oaie,
Femeile cu conci
Şi spăcele cu sponci.

Bănişor, Bănişor,
Oameni, oameni şi ogor;
Bănişor, Bănişor,
Satul meu de dor.

A.V.

Din anuarul Asociației ”Fiii Satului Bănișor” Nr.1/2004