DORU STOICA

S-a născut la 9 februarie 1939 în satul Bănişor, judeţul Sălaj.

La începutul anilor 60 A devenit absolvent al Şcolii de Arte din Cluj şi și-a continut studiile ca discipol a maestrului Romul Ladea pâna în 1968.

A fost prezent la majoritatea festivalurilor artistice participând la o seama de expozitii judeţene şi republicane.

Cu prilejul unei expoziţii la Muzeul de Artă şi Istorie din Zalău, acesta i-a achiziţionat zece lucrări pentru colecţiile sale.

A fost membru colaborator al Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Cluj-Bistriţa, iar lucrările lui sunt expuse în ţări precum Elveţia, Germania, Statele Unite.

A fost domiciliat în Cluj Napoca unde a avut un atelier personal de sculptură.

A murit în anul 2006

           Mirabila  sămânță  (lemn)                                                          Sărutul (lemn)

Considerații critice

Doru Stoica este sculptorul ardelean carese apropie cel mai mult de inovaţia revoluţionară a lui Constantin Brâncuşi.

Doru Stoica a preluat de la Romul Ladea statornicia şi încrederea în tradiţia românească şi în propria valoare. Vizionarea expoziţiilor internaţionale Constantin Brâncuşi şi Henry Moor, de la Bucureşti din anii1965 respectiv 1972, conform propriilorafirmaţii, i-a schimbat concepţia despre viaţă şi artă.

Doru Stoica nu realizează o operă pe o singură temă, ci variaţiuni şi serii de opere şi de cicluri, cuprinzând metaforele „încolţirii” şi „germinării”, „Înălţării” şi „dusului în volute” , „Încolăcirii” şi „răsucirii”, „nodurilor”, „creşterilor” şi „scăderii” etc. Sunt demne de amintit seriile de opere Ikarus (în dur aluminiu strălucitor), Bolerourile, Maternele. Săruturile, Arborii vieţii, Mirabila sămânţă, Tangourile, Elegiile, Simfonia mării, etc.

Maestrul Stoica a părăsit pentru totdeauna lutul şi ghipsul în favoarea lemnului şi a materialelor solide.

Întârzâie, din păcate, invitaţia oficială, făcută lui Doru Stoica, de a ridica într-o piaţă publică o mare sulptură monumentală.

Constantin Zărnescu – septembrie 1999

                                                        Maternă (duraluminiu)



Doru Stoica a ajuns, acum, la anii maturităţii prin talent şi trudă să fie el însuşi.Sculptor ce simte structura pietri, intuind în masa inertă forma plină de viaţă, ataşat lemnului unde nobleţa fibrei concură la eleganţa mişcării, Doru Stoica are o frazare la fel de concretă şi în metal. Dacă ar fi să caracterizez succint lucrările durateîn aceste materiale, aş semnala stricteţea de mijloace, simplificarea planurilor, de cele mai multe ori ample, artistul urmărind estomparea, uneori până la dispariţie a efectelor decorative pentru a ajunge la cea ce este o idee limpede şi monumentală.

Gheorghe Arion-„Steaua”, nr.5/1987

        

   Cariatidă (lemn)                                                              Marmora  (piatră)                                                                                                                                                                                                                                                 

De aproape patru decenii, cu sensibilitate, îndârjire şi vicacitate demne de admirat, Doru Stoica a verificat rezistenţa şi melodicitatea trunchiurilor de copac, ale pietri şi marmurei sau a modelat în lut reavăn forme sculpturale diverse, transpuse apoi în metal, bronz, ceramică, dând curs unei trăiri sincere şi profunde care avea să configureze sugestiv mutaţiile şi motivaţiile spirituale ale unui particular destin artistic.Negoiţă Lăptoiu

                                                   Icar (duraluminiu)

Din anuarul Asociației ”Fiii Satului Bănișor” nr.1/ 2004