FLORIAN PETRUȚ

Florian Petruț s-a născut în anul 1939 în satul Serghiș, județul Bihor. Mama sa, Maria Balog, s-a născut în Bănișor. Tatăl ei, bunicul lui Florian Petruț, a fost Teodor Balog, boacter în sat. Și-a petrecut o bună parte din copilărie în Bănișor, la bunici, unde a început și școala primară fiind elevul înățătorilor Valeriu și Leontina Vanca. A terminat școala primară în satul Unip din județul Timiș, unde s-au stabilit părinții lui, a urmat apoi cursurile Liceului Loga din Timișoara și a Facultății de Filologie a Universității din Timișoara pe care o întrerupe în 1956, anul revoluției ungare, când a fost arestat, judecat și condamnat, fiind acuzat că a participat la o demonstrație revendicativă studențească. A fost deținut în mai multe închisori din țară și eliberat în anul 1962. După eliberare a reușit să-și termine studiile universitare. După terminarea facultății a avut mai multe ocupații, printre care și cea de profesor și redactor literar. A scris poezie și proză pe care le-a publicat în diverse reviste literare. A murit în anul 2008.

IMN
Și eu m-aș fi voit un fel de stea
Peste Majar, peste Vale,
De dragul măriei tale
Bănișor, tu cușma mea.
Tu, sumanul meu de mire,
Tu, opinca mea de drum,
Aud nojițele râzând
       pe pulpa mea subțire
Și prunele în somn mă dor
Când zac în căzi de câte-o maje
Doamne ! hai să stăm de strajă
La un colț de Bănișor.
Tu așază-te cu luna
Lângă Roncea, ori pe Coastă
Ștefăneasă fata noastră
Am venit să-ți sărut mâna,
Am venit să-ți cer iertare
Că plecai așa departe
Fără să-ți fi scris o carte
În atâția ani de sare.
Nu mai plânge, azi nu sânger,
Nu-i copilul de altă dată
Când veneai și dezbrăcată
Lângă coapsa lui de înger.
Azi mi-a înălbit sprânceana
Și privirea-i mai domoală
Ca un bivol când se scoală
Ori câine când își linge rana.
Sărut mâna încă odată,
Rămas bun, la revedere,
Mâine dacă prind putere
Mă întorc cu prima rată
Și de-om merge și la școală
Tu cu flori să-mi umpli banca
Poate vine domnul Vanca,
Poate vine doamna Vanca
Să le dăm câte-o petală
Că mai mult nu știu să ducă
Mâna le-a ajuns firavă
Precum firul de otavă
De pe iea ta, fătucă.

Florian Petruț
București 2004

În închisoare, ca și mulți alți deținuți poeți, din lipsă de creion și hârtie, Florian Petruț își ”scria” poeziile în minte. Deși la data când a compus această poezie era liber, el a ”scris-o” la fel și mi-a dictat-o ca să o cuprind în anuarul ”Bănișor” nr.1/2004. Începând cu acest număr o să public mai multe materiale apărute în anuare.