GORDAN VICTOR

GORDAN VICTOR

(Victoraș)

 

La orele de religie ale păintelui Vicaș, printre copiii care pe vremea respectivă purtau hăinuțe țesute și confecționate în casă, încălțați cu opincuțe, a remarcat un băiețel firav, sfios și chiar rușinos pe care îl chema Victoraș. Era din ce în ce mai satisfăcut și chiar uimit de memoria acestui copil, de răspunsurile frumoase și exacte pe care le dădea. A remarcat inteligența sclipitoare în ochii lui albaștri, a remarcat capacitatea intelectuală ieșită din comun a acestui copil.

Provenind dintr-o familie săracă, incapabilă de a susține cheltuielile școlarizării, acest copil trebuia ajutat. Trebuia neapărat să i se dea o șansă. A intervenit pentru el și cu ajutorul episcopului Hossu, bine cunoscut de bănișoreni, precum și a episcopului Frențiu de la Oradea, pentru Victoraș (Godan Victor) a obținut o bursă specială care i-a permis să facă liceul și facultatea de medicină.Victoraș nu și-a dezamăgit susținătorii. A fost un elev și un student eminent, uimindu-și toți dascăli prin inteligența și sârguința sa.După terminarea facultății, din cauza convingerilor și atitudinii sale anticomuniste (Cum ar fi putut accepta prigoana declanșată de comuniști împotriva bisericii și slujitorilor ei?), a intrat în vizorul autorităților comuniste și apoi arestat și condamnat politic.

Am citit o carte de memorii ale unui fost deținut politic în care Victoraș este pomenit în două ipostaze. Prima la un spital din Constanța unde l-a întâlnit autorul și unde și Victoraș era deținut și își îngrijea colegii de suferință cu foarte multă solicitudine, încercând să compenseze precaritatea mijloacelor terapeutice cu ceaiuri din plante medicinale culese chiar de el. Bonomia și blândețea lui, în contrast cu ce erau ei obișnuiți, era o altă componentă a tratamentului de care beneficiau colegii lui.

Același autor povestește următoarea întâmplare cu Victoraș dintr-un lagăr de muncă : într-o zi întorcându-se de la muncă, coloana de deținuți a trecut peste un câmp. Unul din deținuți a observat o tufă de pătlăgele roșii, crescuă` acolo din întâmplare. S-a aplecat pe furiș și a cules două roșii pe care le-a pus în buzunar, lucru categoric interzis de regulament. Gestul a fost observat de milițianul din spatele coloanei. în poarta lagărului, « banditul » a fost reținut și percheziționat de acest milițian și de încă unul , ambii înarmați cu câte o bâtă serioasă. La vederea roșiilor, unul din milițieni a vrut să-i tragă o bâtă zdravănă dar deținutul s-a ferit și lovitura năpraznică a încasat-o celalalt milițian. Asta i-a enervat la culme și ca urmare l-au stâlcit în bătaie. L-au zdrobit. Fiind convinși că deținutul va muri din cauza bătăii i-au cerut lui Victoraș, care deservea lagărul în calitate de medic, să îregistreze bolnavul ca accident de muncă iar în caz de deces, certificatul să fie în concordanță. În pofida insistențelor și amenițărilor Victoraș a refuzat categoric să încalce deontologia profesională. A preferat să renunțe la situația sa de medic a lagărului, oarecum privelegiată, și să fie scos la muncă împreună cu ceilalți. Atitudinea lui, tăria și verticalitatea sa au stârnit admirația și respectul profund al colegilor de detenție.

Scăpat din temniță, a încercat să fugă din țară, dar a fost prins și din nou arestat. Imediat după a doua eliberare a reușit să fugă din țară prin Iugoslavia.

Fără mijloace, a încercat să-și facă un rost în străinătate. După un timp s-a însurat cu o belgiancă (Alice) cu care are doi copii, un băiat și o fată.

Acel băiețel sfios, încălțat cu opincuțe, plecat din Bănișor la sfaturile și intervențiile preotului Dionisiu Vicaș, astăzi este profesor universitar la o facultate de medicină din S.U.A. și este o personalitate bine cunoscută și apreciată.

După primul război din Irak (cel din 1990), militarii americani participanți, au început să se îmbolnăvească prezentând niște ciudate simtome pulmonare foarte atipice. Somitățile medicale din S.U.A. au făcut fel de fel de aprecieri încercând să explice cauzele și natura acestor îmbolnăviri. În opoziție cu părerile exprimate, profesorul universitar, doctorul Victor Gordan a susținut cu tărie că acestea afecțiuni pulmonare cu simtome ciudate, îmbolnăviri care apar în exclusivitate numai la persoanele care au participat la războiul din Irak, sunt consecința inhalării unor gaze toxice de luptă. S-a încins o polemică strașnică, prin articole, în toată presa americană. La afirmațiile doctorului Victor Gordan, au apărut numeroase replici și contraargumente, poate și motivate politic, dar până la urmă teoria sa a devenit unanim acceptată, iar Victoraș al nostru o personalitate bine cunoscută în întreaga Americă și nu numai.

Marghita 7 XII 2004

 Gabriel Iuliu

Din anuarul nr.2/2005 al Asociației ”Fiii Satului Bănișor”