CASA MEMORIALĂ GEORGE TOPÂRCEANU

Meseria ei de ţesătoare a adus-o pe mama lui George Topârceanu de la Bucureşti la Nămăieşti, unde funcţiona, pe lângă mănăstire, o ţesătorie. Împreună cu ea, a venit întreaga familie, inclusiv poetul. Aici, G.Topârceanu a cunoscut-o pe învăţătoarea Victoria Iuga, cu care s-a căsătorit şi de care s-a despărţit după câţiva ani. Casa de atunci a învăţătoarei este acum Casa Memorială George Topârceanu.

Pe vremea când urmam liceul la Cluj (1950-1954), Topârceanu era încă la index. Eram în gazdă la o văduvă ce locuia pe o stradă din apropierea gării, când am auzit prima oară de el. Nu-mi amintesc cum şi de unde, colegul meu de exil, căci eram acolo exilaţi din internat, a făcut rost de un volum de versuri cu poeziile lui Topârceanu. Dimineţi de-a rândul, căci aveam cursuri după amiaza, am citit şi recitit, împreună cu prietenul meu, poeziile lui. Mi s-au părut atunci, şi mi se par şi acum, extraordinare! M-am îndrăgostit de Topârceanu şi am continuat să-l iubesc fără încetare. Prilejul să-i calc pe urme, la Nămăieşti, mi s-a părut a fi un adevărat noroc.

Am venit aici împreună cu foştii mei colegi de facultate. Am avut şansa să ne întâmpine o ghidă născută parcă pentru meseria asta. O oră cât a durat vizita, ne-a arătat , ne-a explicat, dar, mai ales, ne-a recitat, cu mult talent, din Topârceanu. Aprope întregul grup i-a ţinut isonul. M-am simţit ca pe vremuri, la Cluj, în gazdă la.......

Critica nu l-a răsfăţat pe Topârcanu. Eugen Lovinescu l-a denumit „autor de cronici rimate”, George Călinescu a scris despre el „....nu-i niciodată atât de liric încât să fie mare, niciodată atât de facil încât să nu fie poet.”, iar Nicolae Manolescu spune: „..poezia lui Topârceanu reprezintă un triumf absolut al meşteşugului asupra talentului. Topârceanu nu e mai niciodată liric, dar e mai mereu de o inteligenţă artistică pe care n-o posedă niciunul din marii săi contemporani." El mai adaugă: „Este la Topârceanu un umor artistic de o atât de bună calitate, încât ne place să ne punem din nou în pielea adolescenţilor care eram pe când ne lăsau literalmente cu gura căscată comparaţiile poetului, invenţia nesecată de imagini, sentimentalismul picurat cu pipeta, agilităţile ritmice sau noutatea rimelor.”

Casa memorială G.Topârceanu

Biroul poetului

Ghida

Colegii

Rapsodii de toamnă

de G.Topârceanu

              I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fâneţele.
Toate florile şoptiră,
Întorcându-şi feţele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie:

Cică-n munte, la povarnă,
Plopii şi răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile.

Şi-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toţi ciulinii pe cărare
Fug cuprinşi de panică...

Zvonul prin livezi coboară.
Colo jos, pe mlaştină.
S-a-ntâlnit un pui de cioară
C-un bâtlan de baştină

Şi din treacăt îi aruncă
Altă veste stranie,
C-au pornit-o peste luncă
Frunzele-n bejanie!
.....................................