În şedinţa cenaclului din luna noiembrie , scriitorul Ion C. Ştefan şi-a lansat romanul „Întâlnirea de la muzeu”. L-am terminat de citit aseară, mi-a plăcut, motiv pentru care mă grăbesc să vi-l semnalez şi să vă invit să nu-l rataţi. O să vă convingeţi că este o carte frumoasă („prea frumoasă”, scrie un recenzent al ei).
Aş îndrăzni să spun că romanul lui Ion C. Ştefan este, de fapt, un basm, a cărei acţiune are loc în zilele noastre. Întocmai ca într-un basm, totul se petrece sub semnul frumosului şi a neverosimilului. Eroii principali - el profesor şi scriitor, ea profesoară şi poetă - sunt „frumoşi, educaţi, culţi şi manieraţi”. El este un fel de Făt Frumos, ea un fel de Ileana Cosânzeana! Cei doi sunt căsătoriţi. Perechile lor, tot profesori, sunt, de asemenea, „frumoşi, educaţi, culţi şi manieraţi”. Cei doi se iubesc platonic. Scrupule exagerate, intervenite accidental, îi împiedecă să-şi împlinească iubirea.
Faptul că cei doi se iubesc devine de notoriu. Înseşi perechile lor ştiu asta, însă, nu se scandalizează, îi lasă în pace, au încredere în ei. Aşa ceva nu s-ar fi putut întâmpla nici chiar în basmele adevărate!
Scrupulele ţin, în acest „basm”, locul balaurului şi chiar dacă eroii lui nu reuşesc să-l răpună, ei nu scad în ochii noştri, dar vom continua să-i compătimim.
Printr-un miracol, aşa cum se întâmplă de regulă în basme, copiii celor doi, deveniţi maturi, se întâlnesc , se iubesc şi suntem lăsaţi să sperăm că vor împlini ceea ce părinţii lor n-au reuşi să facă.
Ion C. Ştefan, profesor la Liceul Matei Basarab din Bucureşti, este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 2005. A scris aproape 30 de cărţi (la fel ca eroul romanului său, căruia, în mod cert, i-a împrumutat multe elemente din biografia sa): volume de versuri, proză, comentarii literare, maxime şi cugetări.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu