ORHAN PAMUK DESPRE ROMAN (3)

• Romanul este în esenţă o ficţiune literară vizuală.
• Scrierea unui roman înseamnă a picta cu cuvinte, iar citirea lui înseamnă vizualizarea imaginilor prin intermediul cuvintelor altuia.
• Eu depun mai mult efort în planificare înainte de a pune peniţa pe hârtie. Mă îngrijesc oarecum mai mult de împărţirea unei cărţi în secţiuni şi de structurarea acesteia.
• Pentru mine scrisul înseamnă procesul devizualizare a unei anumite scene, a unei imagini.
• Descrierea enciclopedică reprezintă, conform spuselor lui Lukács ( György Lukás „Naraţiune sau descriere” n.n.), „simplu material de umplutură, rareori un element integral al acţiunii.”
• Atât scrierea unui roman, cât şi pictura trebuie să aibă ca ultim scop atingerea unei stări de fericire imensă.
• Yourcenar subliniază o funcţie importantă a romanului: capacitatea acestuia de a încorpora expresii obişnuite, preluate direct din viaţa de zi cu zi şi nealterate stilistic.
• Limbajul cotidian reprezintă forma naturală de transmitere  a acelor momente banale şi senzaţii aleatorii pe care se bazează lumea romanului.
• Reproducerea fidelă a limbajului cotidian reprezintă o caracteristică definitorie a ficţiunii.
• Jorge Luis Borges şi Italo Calvino au fost mai degrabă nişte cercetători ai metafizicii ficţiunii decât romancieri în sensul strict al cuvântului.
• „Demonii” lui Dostoievski este cel mai mare roman politic al tuturor timpurilor.