POPAS DUHOVNICESC (20)

Veniți de luați lumină…

După o îndelungă perioadă de pregătire prin post și rugăciune, iată că se întrezăresc razele luminoase și pline de bucurie și de speranță ale praznicului Învierii Domnului. Sărbătoarea începe în toiul nopții, într-o atmosferă întunecoasă ce ne amintește de timpul de dinainte al învierii lui Hristos, când totul este învăluit în umbră până în momentul în care preotul îmbrăcat în veșminte luminoase, reprezentându-l pe Hristos biruitorul iadului și al morții, iese prin sfintele uși și cu glas mare cheamă toată suflarea spunând: ”Veniți de luați lumină…” 

 Pe bună dreptate, noaptea aceasta a Învierii este socotită ca sfântă dar și o noapte cu totul deosebită. Noi ne-am cam obișnuit, ca unele evenimente din viața noastră să se petreacă noaptea (de ex. Anul Nou, nunta cuiva sau alte petreceri), dar noaptea aceasta este una cu totul paradoxală, întunericul este năpădit de lumină. Iar când vorbesc de întuneric nu mă gândesc numai la cel fizic, ci mai mult la cel de ordin spiritual. Suntem destul de familiarizați  cu termenii: împărăția întunericului ca fiind iadul, îngerii întunericului - diavolii, faptele întunericului – păcatele, dar cum ”nu este om care să fie viu și să nu greșească”, înseamnă că toți suntem părtași ai acestui întuneric universal care învăluie lumea. În acest sens, viața noastră pământească este văzută ca o noapte întunecoasă, iar rugăciunea de la sfârșitul Catismei I din Psaltire imploră ajutorul lui Dumnezeu zicând: ”și ne ajută Doamne a trece în pace această noapte a vieții.” Lumina însă care răzbate prin acest întuneric existențial în care se afundase lumea, este lumina învierii lui Hristos. Aduceți-vă aminte că începutul  mântuirii, adică Naşterea Domnului, are loc tot noaptea, tot în întuneric, pentru că Hristos vine în această lume a păcatului, atunci steaua lumina frumos și strălucitor, dar firav, acum însă, trăim o baie de lumină căci Hristos a învins moartea, și a adus lumină într-o lume amăgită de păcat și scufundată în bezna non-sensului. Ce este această lumină? Lumina lui Hristos este acea raționalitate a creației, este ordinea sau organizarea lucrurilor după voia lui Dumnezeu, este reașezarea acestora în matca lor primordială, așa cum le-a gândit Dumnezeu încă de la început. Acesta  este motivul pentru care, fiecare purtăm în mâini lumina pentru care am primit-o de la Hristos, o lumină care trebuie să se interiorizeze  nouă  și care  să producă o stare de bine și să dea naștere râvnei de a umbla în calea Adevărului veșnic.

Prin înconjurarea bisericii de 3 ori, simbolizăm pelerinajul nostru prin această lume și împlinim acel motiv al cercului care simbolizează veșnicia, marcând totodată în interiorul lui spațiul  sacru sau sfânt – Biserica. Ea este și rămâne mediul în care vom găsi permanent această lumină sfântă, pe care Mântuitorul Hristos o iradiază din ființa Sa și ne-o oferă ori de câte ori noi recunoaștem cu smerenie că am pierdut-o în vâltoarea păcatelor.

 Să trăiți aceste Sf. Paști  în bucuria sfântă a Învierii lui Hristos, în atmosfera biruinței pe care El ne-a dat-o nouă și să nu laicizăm această sfântă sărbătoare făcând din ea pricină de destrăbălare sau de dezmăț. E trist să auzim an de an, că tinerii după ce au luat lumină s-au cufundat în bezna cluburilor de noapte pentru a-și petrece Paștile sau oameni în toată firea după masa de Paște au fost duși la Urgență pentru că, fie au mâncat peste măsură, fie au ajuns în comă alcoolică. Să fie această sărbătoare prilej de bucurie sfântă, de comuniune, de dragoste și de frățietate, iar paștile pe care le primiți să nu uitați că sunt exprimarea bucuriei de a trăi sub pronia lui Dumnezeu dar și arvuna împărtășirii permanente cu Hristos în Împărăția cerurilor. 

Anticipat mă adresez tuturor celor ce vor citi aceste rânduri, mărturisind cu toată credința mea că:

HRISTOS A ÎNVIAT!

Pr. Augustin Câmpean